Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1195/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 1195
Ședința publică din data de 2 iunie 2009
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B,- bis, sector 1, cu domiciliul procesual ales la sediul profesional al - & Asociații - B,-,.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr.51 din 9.01.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant -, domiciliat în comuna, sat de, nr.58, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de avocat din Baroul București, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul depune la dosar, în copie, decizia nr.2/2009 emisă de societatea INSOLVENCY SPECIALISTS B în care se menționează că în temeiul art.86 din Legea nr.85/2006 au fost menținute contractele de asistență juridică încheiate cu mai multe case de avocați printre care și și Asociații și certificatul de grefă emis în dosarul nr- de Tribunalul București, secția a VII-a comercială soluționat prin sentința nr.1786/2009 prin care a fost numită în calitate de administrator judiciar al recurentei societatea -menționată. În continuare, arată că nu mai are cereri noi de formulat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea, față de certificatul de grefă emis în dosarul nr- de Tribunalul București, secția a VII-a comercială, soluționat prin sentința nr.1786/2009, dispune introducerea în cauză a INSOLVENCY SPECIALISTS B, cu sediul în B,-, - 27,.4, sector 3, în calitate de administrator judiciar al recurentei-pârâte.
Curtea ia act de declarația apărătoarei recurentei și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamantul - a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 2700 lei reprezentând drepturi salariale suplimentare restante, neacordate, constând în prime C 2005 și Paște 2006, contravalorii suplimentelor salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă, actualizarea acestor drepturi cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 01.05.2004-03.07.2006 a fost salariatul pârâtei, raporturile de muncă încetând în temeiul disp.art.65 al.1 din Codul muncii și că pe lângă salariul de bază, urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate și de ramură constând în suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și C și pentru aprovizionarea toamnă-iarnă, drepturi ce nu i-au fost acordate în perioada -menționată.
A arătat reclamantul că suplimentările salariale pentru sărbătorile de Paște și de C în intervalul 2005-2006, cuvenite conform art.168 alin.1 din, se ridică la suma de 2700 lei, sumele fiind stabilite prin negocierile între sindicat și patronat și transmise în teritoriu, așa cum rezultă din adresele nr.6152/27.11.2005 și nr.1990/2006.
De asemenea, s-a arătat că potrivit art.176 din CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, pârâta trebuia să plătească reclamantului, în luna octombrie 2005, drepturile bănești pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, în cuantum de un salariu minim pe ramură.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivându-se că primele de Paște și C au fost incluse în anul 2003 în salariul de bază al angajaților încetând să mai aibă o identitate distinctă, astfel că nu mai există dreptul subiectiv la acordarea primelor după ce, în 2003, părțile CCM au hotărât includerea acestora în salariul de bază.
Pe baza probatoriilor administrate în cauză, cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei, luat la cererea reclamantului, prin sentința civilă nr.51 din 9.01.2009 Tribunalul Prahova a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantului prima de Paște 2006 și C 2005 conform art.168 din CCM la nivel de societate, calculat la salariul de bază mediu brut pe societate din luna anterioară celei în care trebuia achitat dreptul.
Prin aceeași sentință, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului c/valoarea unui salariu minim pe ramură pe anul 2005, reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă conform art.176 din CCM la nivel de ramură, sume ce vor fi calculate și actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume, până la data plății efective cu ocazia executării silite, pârâta fiind obligată și la 357 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că disp.art.168 din contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, menționându-se că pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii următori.
De asemenea, disp.art.176 din CCM la nivel de ramură pe anul 2006 și anexa la actul adițional nr.397/2007 prevăd că salariații din cadrul ramurii petrol și gaze, energie electrică, termică, au dreptul,cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, Ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie pentru aprovizionare de toamnă-iarnă, de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă în cuantum de un salariu minim pe ramură, drepturi care se acordă în cazul în care nu s-a convenit în baza unui contract colectiv la nivel de societate, introducerea acestora în salariul de bază.
S-a mai arătat că reclamantul a fost salariatul pârâtei, însă în perioada 2005-2006 acesta nu a încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia aprovizionării toamnă-iarnă și prima de C și Paște, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamantului, neexistând nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
Prin urmare, instanța, în baza contractelor colective -menționate- art.176 din CCM la nivel de ramură, art.168 din și art.161 si urm. Codul muncii, a admis acțiunea în sensul celor -arătate.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs pârâta criticând soluția pentru netemeinicie, invocând disp.art. 3041Cod pr.civilă.
Susține recurenta că este fundamental greșită, precum și eronată, rezolvarea cererii introductive, prima instanță nejudecând pricina, înțelegând în mod greșit ceea ce semnifică conceptual includerea în salariul de bază sporurilor și adaosurilor de tot felul, inclusiv a primelor de sărbători, recurenta apărându-se diferit de apărările formulate în cauzele în care pârâtă a fost SC SA, aceasta nesusținând teza includerii permanente a primelor în salariu, ci a includerii primelor în martie 2003, având în drept valoarea unei novații, astfel că prima din element situat în afara salariului de bază devine componentă în structura sa, depunându-se la dosar înscrisuri cu o greutate probațională incontestabilă în legătură cu ceea ce înseamnă includerea, în principiu, în salariul de bază, a primelor.
O altă critică se referă la faptul că instanța de fond a stabilit greșit că dreptul la suplimentarea salarială scadent în luna octombrie fiecărui an pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă există și pe cale de consecință, obligația corelativă se impune a fi adusă la îndeplinire.
Se arată că prin art. 176 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze este consacrat dreptul salarial menționat, numai că analog situației de la primele de Paște și C, se ignoră faptul că prin art. 176 alin. 6 este prevăzută posibilitatea transformării acestuia în element constitutiv al salariului de bază, cu efectul imediat al stingerii sale distincte pe viitor.
Or, în concret, arată recurenta, lucrul acesta s-a petrecut chiar mai înainte de preluarea prin transfer în anul 2002-2003 personalului de la fosta Sucursală serv a SNP.
Astfel, în CCM încheiat între SNP SA și salariații reprezentați de la nivelul anului 2000, s-a stipulat cu claritate, la art. 168 alin. 2 teza a II-a, faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost introdusă în salariul de bază conform telexului nr. 2412/1998.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Deși legal citat cu această mențiune, intimatul-reclamant nu formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat de pârâtă.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților SC SA de a beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
În contractul colectiv de muncă pe anul 2004 încheiat la nivelul unității recurente, în articolul 168 alin.2, se stipulează că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.l vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005 -2006 prevede că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.l al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
De necontestat, pentru anul 2003 primele de Paște și de C au fost incluse în salariu, astfel cum s-a menționat și în, numai că aceasta nu însemnă că începând cu această dată primele de Paște și de C rămân incluse în salariu, însă presupunând că susținerea recurentei este reală, aceasta avea obligația ca în conformitate cu art. 287 Codul muncii, să probeze veridicitatea susținerilor făcute. Or, în cauză, pârâta nu a demonstrat, cu referire concretă la situația salarială a reclamantului că acest lucru corespunde realității.
Mai mult decât atât, recurenta trebuia să demonstreze și faptul că art. 168 alin.2 este aplicabil și pentru perioada ulterioară a anului 2003, deoarece această prevedere contractuală se referă exclusiv la anul 2003.
Respectând disp.art.168 alin.1 din CCM la nivel de societate pe anii 2005 și 2006, prima instanță a obligat în mod corect pe pârâtă să plătească reclamantului prima de C 2005 și Paște 2006 calculată la nivelul unui salariu de bază mediu brut pe societate din luna anterioară celei în care trebuia achitat dreptul.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs prin care se susține că s-a stabilit în mod greșit dreptul reclamantului la suplimentarea salarială de toamnă-iarnă pe anul 2005 nu este întemeiat.
Astfel, în conformitate cu disp.art.176 alin.1 din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze invocat de reclamant, cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
Art.176 alin.6 din același contract statuează, cu titlu de excepție, că fiecare din adaosurile de mai - printre care și cel în discuție în cauză - se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază, existând așadar posibilitatea transformării dreptului suplimentar salarial respectiv în element constitutiv al salariului de bază.
Deși avea această obligație, în temeiul art.287 Codul muncii, ce statuează că în conflictele de muncă sarcina probei revine angajatorului, recurenta-pârâtă nu a depus la dosarul cauzei nici la fond și nici în recurs vreun înscris din care să rezulte includerea suplimentului salarial pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă în salariul de bază al angajaților, nedovedind nici susținerea acesteia potrivit căreia această operațiune s-ar fi petrecut chiar mai înainte de preluarea prin transfer în 2002 - 2003 personalului de la fosta Sucursală Ba S NP.
În cuprinsul motivelor de recurs se face referire la contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2000 între SNP și salariații reprezentanți de, respectiv la disp.art.168 alin.2 teza a II-a din contractul respectiv, potrivit căruia suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază conform telexului nr.2412/1998, însă aceste înscrisuri nu au fost depuse la dosarul cauzei.
În raport de considerentele ce preced, Curtea privește recursul de față ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare, sentința atacată fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B,- bis, sector 1 și domiciliul procesual ales la sediul profesional al - și Asociații - B,-,.3,.7, sector 1, având ca administrator judiciar INSOLVENCY SPECIALISTS, cu sediul în B,-, - 27,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr.51 din 9 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant -, domiciliat în comuna, sat de, nr.58, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 iunie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
--- - --- - -- -
Grefier
/VS
2 ex./30.06.2009
f--Trib.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
