Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1292/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 1292
Ședința publică de la 14 Martie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G împotriva sentinței civile nr. 2136/15.11.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, precum și cu intimații-pârâți Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Gorj, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal, recurentul solicitând și judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea de față, petenta, în calitate de grefier-sef in cadrul Tribunalului Gorj, a chemat în judecată intimații Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Gorj și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generala a Finanțelor Publice G, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați la plata drepturilor bănești, reprezentând prima de vacanță pentru anii 2005 si 2006, actualizate în raport de indicele de inflație, până la data plății.
În motivarea acțiunii au arătat că potrivit dispozițiilor art. 411alin.1 din Legea 50/1996, introdus prin OG 83/2000, magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în baza prezentei legi au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută, sau, după caz, salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat,
Că prima de vacanță nu a fost achitată, întrucât plata drepturilor a fost suspendată succesiv, inițial prin OUG nr.33/2001 și ulterior prin Legile bugetului de stat nr.743/2001, 631/2002, 507/2003, 511/2004 și 379/2005.
Că prin aceste acte normative a fost suspendată doar plata efectivă a sumelor de bani, dar nu a fost suprimat dreptul salariaților la prima de concediu pe anii 2005 si 2006, iar după expirarea ultimei perioade de suspendare, respectiv 31.12.2005 si 31.12.2006, dreptul la prima de vacanță pe anii 2005 si 2006 trebuia achitat.
Petenții au mai precizat că dreptul la prima de concediu pentru personalul auxiliar de specialitate nu a fost abrogat prin OUG 177/2002, abrogarea prevăzută de art. 50 alin. 2 vizând doar magistrații și personalul de specialitate juridică asimilat acestora.
In drept, cererea a fost întemeiata pe dispozițiile art. 41 ind. 1 din Legea nr. 50/1996, introdus prin nr.OG 83/2000, art. 269 si 283 alin.1 din Codul Muncii.
Pentru termenul din 4.10.2007, petenta a formulat cerere prin care a renunțat la capătul de cerere privind acordarea primei de concediu pentru anul 2005, iar in ceea ce privește prima de concediu pe anul 2006 solicitat efectuarea unei expertize contabile(fila 21 din dosar ).
Prin încheierea de ședința din 4 octombrie 2007 s-a încuviințat efectuarea unei expertize contabile fiind numit expert, având ca obiectiv calcularea drepturilor bănești ce reprezintă prima de vacanta aferenta anului 2006, actualizata cu indicele de inflație.
Prin sentința civilă nr.2136 din 15 noiembrie 2007, Tribunalului Gorj, s-a admis în parte cererea formulată de, împotriva intimaților Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Gorj și Ministerul Finanțelor Publice.
Au fost obligate intimatele la plata către petiționară a sumei de 1619 lei reprezentând prima de vacanță pentru anul 2006, actualizat cu indicele de inflație, la data plății.
S-a luat act de renunțarea la capătul de cerere privind acordarea primei de vacanță pe anul 2005.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996, introdus prin OG 83/2000, magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în baza prezentei legi au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută, sau, după caz, salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat,
Conform dispozițiilor art.50 alin.2 din OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, au fost abrogate dispozițiile art. 11și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora din Legea nr. 50/1996.
Prin acest text nu a fost abrogat însă dreptul personalului auxiliar de specialitate privind plata primei de concediu, acesta continuând să existe, personalul auxiliar de specialitate fiind salarizat în continuare în baza Legii 50/1996 cu modificările ulterioare, până la apariția OG nr. 8/31.01.2007, privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Drepturile privind prima de concediu nu au fost achitate, doar ca urmare a suspendării dispuse prin legile bugetului de stat, suspendarea încetând insa la 31 decembrie 2006.
În consecință, se va admite acțiunea, urmând ca intimații să fie obligați la plata drepturilor reprezentând prima de concediu pe anul 2006, drepturi ce vor fi actualizate în raport de coeficientul de inflație, până la data plății, in cuantum de 1619 lei, conform raportului de expertiza (41-43).
S-a luat act că s-a renunțat la capătul de cerere privind acordarea primei de vacanta pe anul 2005(fila 21 din dosar ).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal și motivat Ministerul Economiei și Finanțelor prin G, arătând în esență că pentru că nu are calitate procesuală pasivă, și nu trebuie confundat cu Statul Român și nici cu bugetul de stat, rolul acestuia fiind acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor bugetelor, ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, și a proiectelor bugetelor locale, cu respectarea procedurii reglementate de arzt.21 - 27 din Legea Finanțelor Publice nr.72/1996, respectiv art.26 - 31 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice.
S-a mai arătat că ministrul Economiei și Finanțelor precum și ministrul Justiției, sunt ordonatori principali de credite, fiecare pentru instituțiile din subordine, iar potrivit art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite, prin legea bugetară anuală, nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite.
De asemenea, creditele bugetare aprobate la un capitol, nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt capitol.
Potrivit alin.3 al art.47 din același act normativ, alocațiile pentru cheltuielile de personal aprobate pe ordonatori principali de credite, și în cadrul acestora pe capitole, nu pot fi majorate și nu pot fi virate și utilizate la alte articole de cheltuieli.
Legal citați, intimații nu au depus întâmpinarea la dosar.
Examinând sentința prin prisma criticilor de recurs invocate, cât și din oficiu în conformitate cu dispoz.art.3041pr.civ. Curtea reține că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta intimată, în calitate de grefier în cadrul Tribunalului Gorj, a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Gorj și Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP G, la plata drepturilor bănești reprezentând prima de vacanță pentru anii 2005 -2006, actualizată în raport de indicele de inflație, până la data plății.
Prin decizia nr.XXIII din 12.12.2005, a. a fost admis recursul în interesul legii și s-a statuat că prima de concediu se cuvine magistraților și personalului auxiliar de specialitate numai pe perioada anilor 2001-2002, reținând că începând cu anul 2003, acest drept ar fi fost abrogat prin OUG nr.177/2002.
Ulterior, prin încheierea din data de 21 mai 2007, a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale-/2005, în sensul că a înlăturat mențiunea "și personalul auxiliar și de specialitate", din considerente și dispozitiv.
Potrivit art.64 din Legea 24/2000, în cazuri speciale, aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ, de același nivel, sau de nivel superior.
Potrivit alin.2 al aceluiași articol, la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Reiese deci că la data de 01 ianuarie 2007, dată când a expirat suspendarea acordării primelor de vacanță, pentru personalul auxiliar de specialitate, dispoz.art.411din Lg.50/1996, care reglementau dreptul acestora la prima de concediu, au reintrat de drept în vigoare, iar pe perioada scursă de la suspendare și până la încetarea suspendării dreptului respectiv, acesta continuând să existe.
Curtea reține ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, întrucât între reclamanta intimată și acesta, nu există raport juridic de muncă, astfel că nu poate fi obligat direct față de reclamantă.
De asemenea, Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite pentru instituțiile din subordine, iar potrivit art.47 din Lg.nr.500/2002,
creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite, prin legea bugetară anuală, nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite.
De asemenea, creditele bugetare aprobate la un capitol, nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt capitol.
Potrivit alin.3 al art.47 din același act normativ, alocațiile pentru cheltuielile de personal aprobate pe ordonatori principali de credite, și în cadrul acestora pe capitole, nu pot fi majorate și nu pot fi virate și utilizate la alte articole de cheltuieli.
Ministerul Economiei și Finanțelor are atribuții doar în ceea ce privește elaborarea proiectului legii bugetare anuale, însă pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, proiect pe care este obligat să îl depună la guvern, care, după ce și-a însușit acest proiect, îl va supune spre aprobare Parlamentului.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, Curtea constatând întemeiat recursul, îl va admite în baza art.312 pr.civ. și va modifica în parte sentința, în sensul că va respinge acțiunea formulată împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G împotriva sentinței civile nr. 2136/15.11.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, precum și cu intimații-pârâți Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Gorj, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică în parte sentința în sensul că respinge acțiunea formulată împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
11.04.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/4 ex.
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Lucian Bunea, Doina Vișan
