Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1436/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 1436
Ședința publică din data de 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură, cu sediul în municipiul P,-, jud. P împotriva sentinței civile nr.659 din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-pârâtă SC SA prin avocat - din cadrul Baroului P, lipsă fiind recurenții-reclamanți, .
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Avocat - pentru intimata-pârâtă depune la dosar concluzii după care având cuvântul, arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de dosarului apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat - având din nou cuvântul pentru intimata pârâtă, solicită respingerea recursului ca nefondat. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalul Prahova sub nr- reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta SC SA pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei nete de 5000 lei pentru fiecare reprezentând contravaloarea indemnizației de concediere, neachitata de către acesta, la plata primelor de aprovizionare toamnă-iarnă pentru anii 2004, 2005, 2006, drepturi reactualizate potrivit indicelui de inflație, de la data scadenței și până la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii formulate s-a arată că reclamanții au fost salariați la SC SA - Sucursala, până în anul 2006, când li s-a desfăcut contractul de muncă pentru motive neimputabile.
În ceea ce privește indemnizația de concediere se arată că suma ce le-a fost achitată nu respectă prevederile planului social, iar pârâta, deși potrivit dispozițiilor art. 176 alin.1 din CCM la nivel de ramură trebuia să le achite pe perioada 2004-2006 o primă de aprovizionare toamnă -iarnă, în luna octombrie, aceasta nu s-a achitat de aceasta obligație.
Parata SC SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea pretenției privind obligarea sa la plata primei de aprovizionare toamnă -iarnă în principal pe cale de excepție, ca fiind prescrisă sau ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă sau, pe fond, ca neîntemeiată, susținând că venitul anual în luna octombrie pentru aprovizionarea toamnă iarnă a fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat, efectiv din 1998.
S-a mai solicitat respingerea cererii de acordare a indemnizației de concediere ca neîntemeiata deoarece din analiza comparativă a dispozițiilor art. 50 alin. 1 din CCM cu cele ale pct. 4 din Planul social se observă cu ușurința faptul ca a negociat cu pârâta condiții mult mai avantajoase de concediere prin Planul Social, iar reclamantul a primit pachetul financiar conform pct. 4 din Planul Social.
In cauza au fost administrate probatorii cu acte și expertiză tehnică specialitate salarizare - normare.
Prin sentința civilă nr.659 pronunțată la data de 16 martie 2009 Tribunalul Prahovaa respins excepțiile prescripției extinctive și lipsei calității procesuale active a reclamanților, iar pe fond a respins acțiunea ca neîntemeiata.
În conformitate cu dispozițiile art. 137 pr.civ. instanța s-a pronunțat cu precădere asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos, în tot sau în parte, soluționarea pe fond a pricinii.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active, tribunalul a reținut că reclamanții justifică legitimarea procesuală activă motivat de faptul că, potrivit art. 3 din Contractele colective de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pentru perioada dedusă judecății, acesta are ca scop, in principal stabilirea drepturilor minime ale salariaților și a obligațiilor corelative cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contactului individual de muncă, salarizarea, protecția socială a salariaților. Astfel, drepturile negociate prin contractul colectiv de muncă sunt stipulate în favoarea salariaților și nu a sindicatului, așa cum a susținut pârâta din prezenta cauză, astfel că aceștia sunt îndrituiți în formularea prezentei acțiuni, fiind creditori în cadrul raportului juridic obligațional în raport de societatea pârâtă.
In ceea ce privește excepția prescripției extinctive tribunalul a apreciat că cererea de chemare în judecată vizează plata unor drepturi salariale suplimentare, motiv pentru care în cauza își găsesc aplicarea dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii care reglementează un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune (luna octombrie a anului pentru care se solicita suplimentarea salarială pentru aprovizionarea toamnă -iarnă), termen care în speță nu se împlinise la data înregistrării cererii de chemare în judecată - 13.10.2008.
Pe fondul cauzei tribunalul a constatat că reclamanții au avut calitatea de salariați ai societății pârâte, pentru perioada de timp dedusă judecații.
Potrivit disp. art. 176 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2005-2007, în cazul unor evenimente anuale, Paste, ziua meseriei, C precum și în luna octombrie, salariații urmează a beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale sub formă unui adaos în sumă fixă.
Prin dispozițiile art. 176 alin.2.- 6 din contractul colectiv de muncă pe ramură se reglementează condițiile de acordare a acestor sporuri, condițiile și criteriile de acordare se vor stabili în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare, iar cu minim 15 zile înainte de evenimentul pentru care se acorda aceste adaosuri vor începe negocierile cu organizațiile sindicale în vederea stabilirii valorii concrete care se acorda.
Art. 176 alin.6 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură instituie o excepție de la negocierea și acordarea în mod distinct a dreptului salarial suplimentar în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă iarnă, doar în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de baza.
Pe de altă parte, tribunalul a reținut că potrivit art.168, al.3 din contractul colectiv de muncă pentru anul 1997 încheiat între SNP SA și salariații reprezentați de, se prevede ca suplimentarea suplimentară pentru aprovizionare toamnă iarnă va fi introdusă în salariul de bază, fapt ce s-a realizat, întrucât, în contractul colectiv de muncă pentru anul 1998 se prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionare toamnă iarnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telexului 2412/1998. In continuare acest drept salarial suplimentar nu este reglementat in contractul colectiv de munca la nivel de unitate.
În acest context cum începând cu anul 1998, reclamanții nu au făcut dovada unor negocieri în vederea acordării distincte a venitului anual în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă, conform dispozițiilor art. 176 alin. 3 si 4 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, tribunalul a apreciat că pretențiile reclamanților sunt nefondate, considerente față de care a respins acest capăt de cerere ca nefondat.
Referitor la susținerea reclamanților în sensul că la acordarea indemnizației de concediere nu au fost respectate dispozițiile art. 50 din CCM, tribunalul a constatat că prin deciziile de concediere au fost acordate indemnizații de concediere reclamanților în funcție de vechimea acestora în muncă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au exercitat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Ei au susținut că în mod greșit acțiunea le-a fost respinsă, deoarece dreptul la plata suplimentărilor salariale rezultă din dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze, care nu a fost corect interpretat de instanța fondului.
Pentru aceste motive, recurenții au solicitat admiterea recursului, în principal casarea sentinței, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru completarea raportului de expertiză, iar în subsidiar modificarea sentinței recurate și admiterea în parte a acțiunii numai în ce privește capătul de cerere referitor la plata primelor de aprovizionare toamnă-iarnă.
Intimata SC SA Baf ormulat și depus concluzii scrise la care a atașat înscrisuri.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurenți, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ.Curtea constată nu că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Reclamanții au fost salariați ai societății pârâte SC SA B, astfel cum rezultă din copiile carnetelor lor de muncă anexate acțiunii.
Dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură este stabilit prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze.
Potrivit art.137 din același contract, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază iar prin art.176 alin.6 s-a stabilit că adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă
la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
În acești termeni, cum reclamanții au susținut că suplimentarea salarială privind aprovizionarea de toamnă nu a fost inclusă în salariile lor, iar pârâta s-a apărat susținând contrariul, iar în recurs a reiterat această susținere prin întâmpinare, Curtea va verifica dacă instanța de fond a stabilit în mod legal și temeinic dreptul reclamanților la plata sumelor revendicate cu acest titlu pentru perioada anilor 2005 sau 2005-2006, după caz, astfel cum s-a solicitat.
Pârâta a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar atât la instanța de fond cât și în recurs că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, inclusiv ale reclamanților, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997(denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris depus atât la instanța fondului emis și semnat de asemenea de SN SA pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
Curtea mai reține că aceste adrese a căror natură juridică este aceea a unor veritabile acte adiționale la, nu au vizat Sucursalele -unde au fost salariați reclamanții, fiindcă în anul 1997, aceste sucursale nu făceau parte din subunitățile Regiei Autonome a - RA, dar pentru considerentele care urmează a fi expuse, clauzele negociate în conținutul lor le sunt opozabile în sensul includerii efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă în salariul de bază.
Prin OUG nr.49/15 septembrie 1997, aprobată prin Legea 70/1998, s-a înființat Societatea Națională a SA B, societate pe acțiuni, prin reorganizarea fostei Regii Autonome a -care a fost desființată- astfel că pentru anul 1998, a fost încheiat și semnat de SNP SA și .
Prin același act normativ-Anexa 2, Sucursala a fuzionat prin absorbție cu Societatea Națională a SA B, noul proprietar preluând prin transfer în interesul serviciului atât personalul fostei Regii Autonome cât și personalul din societățile nominalizate în Anexa 2 ordonanței, adică și salariații sucursalelor, cu toate drepturile și obligațiile de la data transferului, decurgând din: contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, contractul individual de muncă și orice alte dispoziții privind condițiile de muncă și salarizare, conform art.13 din OUG.nr.49/1997.
Sindicatul liber al salariaților Sucursalei aparținea, înaintea fuziunii, de Federația Sindicală din -" " iar la data de 28 februarie 1998 s-a afiliat la, urmare absorbției stabilite prin actul normativ sus-citat, astfel că toate contractele colective de muncă încheiate și semnate în numele salariaților de această federație sindicală le sunt opozabile, inclusiv actele prin care s-a negociat și aplicat efectiv modalitatea de acordare a suplimentării pentru aprovizionarea de toamnă, aflată în disputa juridică a părților în cauza de față.
În plus, din copiile carnetelor de muncă ale reclamanților-intimați rezultă că la data de 1 iunie 1999 au fost majorate și reașezate salariile acestora conform adresei nr.3552/1999 prin egalizarea grilelor de salarizare și a claselor de salarizare cu cele ale personalului SNP SA, salariații beneficiind de toate drepturile salariale și indexările acordate până la această dată și incluse în salariul de bază începând cu data de 1 martie 1998, în conformitate cu adresa (telex) nr.2412/1998.
În egală măsură, din carnetele de muncă ale reclamanților mai rezultă că atunci când angajatorul a procedat la indexarea periodică a salariilor, iar nu la majorarea ori reașezarea lor ca efect al transferului la noua societate, mențiunea a fost operată ca atare în carnetele de muncă, inclusiv actul normativ care a generat-o, respectiv. nr.684/1993, nr.443/1994, nr.466/1997 sau nr.208/1998, iar împrejurarea de netăgăduit a încasării efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, prin includerea sumei cuvenite cu acest titlu în salariul de bază încă din anul 1998, explică de ce reclamanții nu au înțeles să revendice acest drept timp de aproximativ 10 ani, fără vreo justificare verosimilă.
In ceea ce privește plata indemnizației de concedierea de concediere se va retine ca in scopul realizării unui plan de restructurare si având in vedere disp.art.69 din Codul muncii, la data de 21.04.2005 intre si SC SA a fost încheiat un Plan Social prin care s-au stabilit indemnizațiile de concediere pentru disponibilizările ce urmau să se facă.
Din analiza comparativa a dispozițiilor art.50 alin.1 din CCM cu cele ale pct.4 din Planul Social se observă faptul că a negociat cu SC SA condiții mult mai avantajoase in vederea creării unor măsuri mai avantajoase pentru salariați, decât cele prevăzute in CCM.
Reclamanții au primit pachetul financiar conform pct.4 din Planul Social in cuantumul menționat in acesta in funcție de vechimea acestuia, Planul Social care a fost adoptat exclusiv in vederea creării unor masuri mai avantajoase pentru salariați, decât cele prevăzute in CCM.
În concluzie, Curtea constată că recursul este nefondat deoarece în cauză intimata-pârâtă a făcut dovada introducerii acestui drept în salariile brute de bază ale recurenților-reclamanților prin efectul includerii și menținerii lui în salariul brut de bază începând cu anul 1998 și până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anii 2005, 2006 și 2007 fost în mod corect respinsă acțiunea, iar iun ceea ce priveste plătitele compensatorii, acestea au fost plătite in integralitate conform grilei de calcul prevăzute de Planul Social.
Pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1 cod.pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat, menținând în totalitate ca legală și temeinică sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură, cu sediul în municipiul P,-, jud. P împotriva sentinței civile nr.659 din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- - - - - -
Fiind în se semnează de fiind în se semnează de
Președintele instanței Președintele instanței
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
Tehnored.2 ex./02.07.2009
/
.fond nr- Tribunalul Prahova
Jud.fond
Președinte:Violeta DumitruJudecători:Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
