Drepturi salariale (banesti). Decizia 1442/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 1442
Ședința publică din data de 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în B, Bulevardul, nr. 14, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în municipiul P,-, jud. P, împotriva sentinței civile nr. 907 pronunțată la data de 9 aprilie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Găești, cu sediul în G,-, jud. D, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari, cu sediul în R,-, jud. D, intimații pârâți Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște,-, jud. D și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în municipiul B,-, sector 5.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recursuri scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIa depus la dosar note de ședință, care au fost înregistrate de compartimentul registratură sub nr. 12059 din 18 iunie 2009.
Se învederează de asemenea, că recurentele pârâte prin motivele de recurs formulate au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, reclamanții:, au chemat în judecată pârâții: Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 %, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 01.07.2008 la zi, pentru procurorii, și și începând cu data de 18.12.2007 la zi pentru grefier, sume actualizate în raport de rata inflației până la data plății efective.
Se solicită ca Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, să le acorde reclamanților și să le achite sporul anterior arătat și în continuare, pe viitor, până la intervenirea de modificări legislative, Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății drepturilor solicitate, iar Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
Se solicită citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
În motivarea în fapt a acțiunii reclamanții au arătat că în baza Decretelor Președintelui României nr. 672, 669, 665/25.06.2008 publicate în Monitorul Oficial al României nr. 490/01.07.2008, au fost numiți în funcțiile de procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Găești, respectiv Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari și în baza Ordinului nr. 138/17.12.2007 reclamanta a fost numită grefier la Parchetul de pe lângă Judecătoria Găești.
Sporul de 50 % pentru risc suprasolicitare neuropsihică este reglementat de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
La data stabilirii acestui drept, arată reclamanții, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind risc de suprasolicitare neuropsihică existente în aceeași formă și astăzi. De asemenea, dispozițiile art. 155, 165, 236, 239 și 241 pct. 1 lit. d din Codul Muncii prevăd obligativitatea acordării sporurilor.
Potrivit art. 73 alin. 3 lit. p din Constituția României, regimul raporturilor de muncă ale magistraților din care face parte integrantă și salarizarea, se reglementează prin lege organică.
Drepturile salariale ale magistraților prevăzute în Legea nr. 50/1996 au fost supuse în timp unor modificări dintre care unele făcute fără respectarea dispozițiilor constituționale privind delegarea legislativă cuprinsă în art. 115 alin. 1 din Constituția României.
Astfel, arată reclamanții, prin OG nr. 83/2000 - ordonanță simplă, s-a modificat Legea nr. 50/1996, fiind neconforme cu Constituția, întrucât nu pot fi emise ordonanțe în domeniul care face obiectul legilor organice și totodată se încalcă și dispozițiile legii nr. 24/1000 privind normele de tehnică legislativă.
După adoptarea OUG nr. 177/2002 au rămas în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, iar prin OUG nr. 27/2006 nu au fost abrogate dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, această ordonanță abrogând expres doar OUG nr. 177/ 2002.
Prin Decizia nr. 21/10.03.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 5/2008, s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, unde s-a arătat că judecătorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În baza art. 242 pct. Cod procedură civilă, se solicită judecarea cauzei în lipsă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, art. 41, art. 73 alin. 3 lit. p din Constituția României, art. 155, art. 165, art. 236, art. 239, art. 249 pct. 1 lit. d din Codul Muncii.
S-au depus în copie: Decretul de numire nr. 672/2002, Ordinul de salarizare nr. 1589/2008 pentru, Decretul de numire nr. 669/2008, Ordinul de salarizare nr. 1643/2008 pentru, Decretul de numire nr. 665/2008, Ordinul de salarizare nr. 1590/2008 pentru, Ordinul de încadrare și salarizare nr. 138/2007 și Decizia de reîncadrare nr. 14/2009 pentru.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei Direcția Generală a Finanțelor Publice D arată că a fost mandatată de Ministerul Economiei și Finanțelor să reprezinte interesele în cauză conform mandatului nr. 30773/16.03.2009, prin care alegerea domiciliului procedural al Ministerului Finanțelor Publice s-a făcut la sediul DGFP
Pe cale de excepție s-a solicitat a se constata lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, și în consecință, a solicitat instanței respingerea acțiunii față de el, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală activă.
S-a mai arătat că Ministerul Finanțelor Publice nu trebuie confundat cu statul român și cu bugetul de stat, rolul său fiind de a elabora politicile bugetare, proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, acesta fiind un simplu terț.
Au fost invocate prevederile art. 34, 48 și 55 din Legea nr. 500/ 2002 privind finanțele publice. S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIa depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamanților și respingerea capătului de cerere prin aplicarea indicelui de inflație și acordarea sumelor și în viitor, ca nefondate.
Fondurile alocate Ministerului Public pentru plata drepturilor de personal nu cuprind un capitol distinct de cheltuieli pentru plata sumelor reprezentând actualizarea drepturilor salariale cu indicele de inflație, care nu se justifică. Se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Prin sentința civilă nr.907 din 9 aprilie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de acesta, a admis acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, a obligat pârâții să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația de încadrare brută începând cu 01.07.2008 - la zi pentru reclamanții, și și începând cu 18.12.2007 - la zi pentru reclamanta, sume ce vor fi actualizate cu coeficientul de inflație până la plata efectivă.
Prin aceeași sentință pârâții au fost obligați să achite sporul și pentru viitor, până la intervenirea modificărilor bugetare, să opereze în cărțile de muncă mențiunile corespunzătoare.
Pentru a pronunța această soluție, examinând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale în materie și decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii - nr. 21/ 10.03.2008, tribunalul a constatat următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP D, tribunalul admis-o, întrucât această instituție are în atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, iar între reclamanți și acest minister nu există nici un fel de raporturi de muncă care să poată justifica obligarea la plata unor sume reprezentând drepturi salariale.
Prin urmare, față de admiterea acestei excepții expusă mai sus, tribunalul a respins acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că acțiunea reclamanților este întemeiată.
Astfel, prin decizia nr. 21/10.03.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie.
Pe cale de consecință, Tribunalul a constatat că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art. 1 pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a dispus că art. 47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 a fost emisă în baza art. 1 lit. q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată. La rândul ei, Legea nr. 24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, 58 și 62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Reiese că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte, or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996, nici total și nici parțial.
Prin emiterea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României.
În raport de cele de mai sus, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Pentru aceste considerente, tribunalul, văzând disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996, OUG 100/2007 a admis acțiunea și a obligat pârâții la plata către reclamanții a sporului de 50%, calculat la indemnizația de încadrare brută începând cu 01.07.2008 - la zi pentru reclamanții, și și începând cu 18.12.2007 - la zi pentru reclamanta, sume ce vor fi actualizate cu coeficientul de inflație până la plata efectivă. A obligat pârâții să achite sporul și pentru viitor, până la intervenirea modificărilor bugetare, precum și să opereze în cărțile de muncă mențiunile corespunzătoare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In cuprinsul motivelor de recurs formulate se arata ca efectele dispozițiilor art.329.pr.civila inceteaza dupa data de 3 februarie 2007.
Pentru perioadele de timp ulterioare acestei date, se solicita respingerea acțiunii intimaților reclamanți ca nefondata, deoarece in condițiile in care legea nr.50/1996 a fost abrogata prin OG nr.8/2007 aprobata pin legeanr.247/2007 toate dispozițiile acestui act normativ si-au încetat aplicabilitatea, fiind înlocuite cu prevederile cuprinse in actul normativ de abrogare un al treilea motiv de recurs se refera la faptul ca instanța de fond a adăugat la legea speciala de salarizare a magistraților si a personalului auxiliar de specialitate, deoarece numai legiuitorul poate stabili acordarea sau neacordarea acestor drepturi.
Instanța de fond a cenzurat soluția aleasa de legiuitor si a acordat drepturi salariale prevăzute exclusiv in beneficiul altor categorii de salariați decât reclamanții, creându-se astfel pe cale judiciara sisteme de salarizare paralele cu cele din actele normative.
O alta critica se refera la faptul ca instanța in mod greșit a dispus actualizarea drepturilor banesti solicitate, deoarece nici o cheltuiala nu poate fi înscrisă in buget si angajata si efectuata daca nu exista o baza legala pentru respectiva cheltuiala.
Întrucât Ministerul Public este o instituție bugetara, fondurile salariale sunt stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat. Din aceste motive, plata sumelor reprezentând indicele de inflație poate fi făcuta doar cu intervenția legiuitorului.
In ceea ce priveste obligarea paraților la operarea mențiunilor corespunzătoare in carnetele de muncă ale reclamanților, aceasta este nefondata in conformitate cu disp.art.11 alin.2 din decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă.
De asemenea se mai critica si faptul ca instanța nu a luat in considerare cererea de garanție privind chemarea in judecata a MFP, desi cererea de chemare in garanție are interes, fiind îndeplinite condițiile cerute de legea procesuala in sensul obligării acestuia sa ia act de necesitatea aprobării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public, care s-a includă sumele ce reprezintă pretențiile reclamanților.
In recursul formulat de Parchetul de pe langa Curtea de Apel P se arata ca instanta de fond a depăsit atributiile puterii judecătoresti, dispunand in mod nelegal obligarea acestui recurent la acordarea sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica de 50 % din indemnizatia de incadrare bruta lunara, in situatia in care actul normativ care prevede acordarea cestui spor a fost abrogat.
O alta critica se refera la faptul ca instanța in mod greșit a dispus actualizarea drepturilor bănești solicitate, deoarece nici o cheltuiala nu poate fi înscrisă in buget si angajata si efectuata daca nu exista o baza legala pentru respectiva cheltuiala.
Examinând hotărârea atacata prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului precum si a dispozițiilor legale incidente in cauza, Curtea va retine ca recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Astfel in ceea ce privește critica recurenților referitoare la faptul ca efectele dispozițiilor art.329.pr.civila încetează după data de 3 februarie 2007, Curtea va retine ca susținerile recurentului sunt neîntemeiata, întrucât in cuprinsul deciziei in interesul legii 21/10.03.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Ori, daca ICCJ ar fi avut in vedere ca efectele dispozițiilor art.329 pr.civila încetează după data de 3 februarie 2007, ar fi menționat in decizie acest aspect.
De altfel, nu se poate da o astfel de interpretare deciziei in interesul legii si din considerentul ca aceasta a fost pronuntata dupa data de 3 februarie 2007, deci dupa intrarea in vigoare a Ordonantei Guvernului nr.8/2007 la care se face referire in motivele de recurs.
In ceea ce priveste faptul ca instanta de fond a acordat aceste drepturi salariale si pentru viitor, adaugand la legea speciala de salarizare, Curtea va retine ca nici aceasta critica nu este intemeiata de faptul că in cuprinsul deciziei in interesul legii se mentioneaza dreptul reclamantilor de a beneficia de acest spor neprecizandu-se data pana la care acestia pot beneficia.
De altfel, otrivit p. art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu poate fi asimilată modificării unui act normativ.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.XXI/2008 a Secțiilor Unite dată în interesul legii a constatat că instanțele judecătorești pot să se pronunțe asupra regularității actului de abrogare și a aplicabilității în continuare a normei abrogate în condițiile precizate mai sus, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție în recursul cu a cărui soluționare a fost corect învestită.
De aceea, inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată.
Ca urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, și, respectiv, ale art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000.
Sub acest aspect, în raport de cele reținute, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
In ceea ce privește acordare drepturilor bănești solicitate actualizate cu indic ele de inflație, Curtea va retine ca si aceasta critica a recurentilor este neîntemeiata, de faptul că reclamanții au suportat un prejudiciu prin neplata sumelor bănești menționate, prejudiciu care nu poate fi acoperit decât prin raportarea acestor sume la valoarea reala de la momentul executării hotărârii.
La acordarea acestor reactualizări s-a avut in vedere deci acoperirea prejudiciului suferit de reclamanți prin devalorizarea sumelor de bani la care aceștia au avut dreptul reprezentând sporul de risc si suprasolicitare neuropsihică.
Instanța nu poate considera critica recurentului temeinică in sensul că nici o cheltuiala nu poate fi înscrisă in buget si nici angajata si efectuata din acesta daca nu exista o baza legala pentru respectiva cheltuiala, atât timp cat hotărârile judecătorești sunt titluri executorii,iar actualizarea sumelor nu reprezintă un mijloc de constrângere sau o amenințarea spre a-l determina sa-si execute obligația asumata.
De asemenea si critica referitoare la obligarea paratilor la operarea mentiunilor corespunzătoare in carnetele de muncă ale reclamanților, aceasta este nefondata in conformitate cu disp.art.11 alin.2 din decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă.
Potrivit disp.art11 alin.2 din decretul nr.92/1976 " atele privind activitatea depusă pe baza unui contract de muncă se înscriu în carnetul de muncă, așa cum acestea rezultă din contract sau din actele originale eliberate de unități pe baza scriptelor pe care le dețin.
(2) Actele pe baza cărora se fac înscrieri în carnet, privind activitatea desfășurată, vor cuprinde: denumirea unității și perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de muncă, precum și precizarea modului de încadrare - pe durată nedeterminată sau determinată, prin transfer în interesul serviciului sau la cerere -, în toate cazurile cu menționarea temeiurilor legale pe baza cărora a avut loc încadrarea, modificarea sau încetarea contractului de muncă; de asemenea, în acte se vor menționa și funcția, meseria sau specialitatea exercitată, retribuția tarifară de încadrare,precum și alte drepturi ce se includ în aceastași, după caz, locurile de muncă cu condiții deosebite care dau dreptul la încadrarea în grupele I și II de muncă la pensie."Din analiza textului legal, reiese ca in mod corect prima instanța a dispus efectuarea mențiunilor corespunzătoare in carnetele de muncă ale reclamanților, întrucât sporul menționat mai sus constituie un drept salarial ce urmează a fi inscris ca atare in carnetul de muncă.Nici critica referitoare la faptul că instanta de fond nu a luat in considerare la pronuntare cererea de chemare in garantie, nu este intemeiata deoarece Ministerul Finantelor Publice nu poate fi ordonator de credite pentru ale ministere care la randul lor sunt ordonatori principali de credite. de aceste considerente, avandu-se in vedere si disp.art.312 pr.civila corob. cu disp.art.3041pr.civila, Curtea va respinge recursurile formulate ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în B, Bulevardul, nr. 14, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în municipiul P,-, jud. P, împotriva sentinței civile nr. 907 pronunțată la data de 9 aprilie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Găești, cu sediul în G,-, jud. D, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari, cu sediul în R,-, jud. D, intimații pârâți Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște,-, jud. D și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în municipiul B,-, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- - --- - -
Fiind în
se semnează de
Președintele instanței
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.2 ex./29.06.09
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
Președinte:Violeta DumitruJudecători:Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
