Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1435/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1435
Ședința publică din data de 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.188 din 23 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în comuna, sat nr.146, județul P, -, domiciliat în comuna, sat,-, județul P, domiciliat în comuna, sat nr.176, județul P, domiciliat în comuna, sat nr.163, județul P, domiciliat în comuna, sat Tătărani, nr.678A, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA prin avocat - din cadrul Baroului P, lipsă fiind intimații-reclamanți, -,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Avocat - pentru recurenta-pârâtă depune la dosar concluzii, după care, având cuvântul, arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de dosarului apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat -, având cuvântul pentru recurenta pârâtă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamanții, -, și au chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta, la plata drepturilor bănești neacordate, conform art.176 din CCM la nivelul ramurii energiei electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2005, reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă în luna octombrie, în cuantum de un salariu minim pe ramură, pentru fiecare an în parte 2005-2007, drepturi actualizate la data plații, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt angajați ai pârâtei cu contracte individuale de muncă pe perioadă nedeterminată și prin aceste contracte pârâta s-a obligat să le acorde toate drepturile ce decurg din CCM încheiat la nivel de societate și CCM la nivel de ramură energiei electrică, termica, petrol și gaze.
Au susținut reclamanții că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile din CCM la nivel de ramură și nu le-a acordat în perioada menționată, prima de aprovizionare toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă în cuantum de un salariu minim pe ramură.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților, a prescripției dreptului la acțiune, în condițiile în care reclamanții nu sunt creditorii raportului juridic privind drepturile solicitate, atât timp cât s-a stabilit acordarea acestor drepturi în funcție de negocierile dintre patronat și sindicat și că, în speță, dreptul la acțiune este prescris în baza art.283 lit.e Codul muncii, fiind depășit termenul de prescripție de 6 luni, solicitând și respingerea acțiunii, motivându-se că drepturile solicitate au fost incluse începând cu anul 1997 în salariul de bază.
Prin sentința civilă nr.188 pronunțată la data de 23 ianuarie 2009, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocate de pârâtă.
Pe fond, a admis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant drepturile salariale reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă, pentru perioada 2005-2007, conform art.176 din CCM la nivel de ramură, calculat la nivelul salariului minim pe ramură pentru fiecare an, sume ce vor fi calculate și actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective, cu ocazia executării silite.
A fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că reclamanții sunt salariații pârâtei, însă, în perioada 2005-2007 nu au încasat drepturile cuvenite reprezentând suplimentari salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă.
A mai reținut că disp.art.176 din CCM la nivel de ramură pe anul 2006 și anexa la actul adițional nr.397/2007 prevăd ca salariații din cadrul ramurii petrol și gaze, energie electrică, termică, au dreptul cu ocazia unor evenimente anuale, Paste, Ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie pentru aprovizionare de toamnă-iarnă, să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă în cuantum minim de un salariu minim pe ramură, drepturi care se acordă în cazul în care nu s-a convenit în baza unui contract colectiv la nivel de societate, introducerea acestora în salariul de bază.
Totodată, apărările pârâtei în sensul că reclamanții nu pot solicita aceste drepturi atât timp cât nu au avut loc negocieri între patronat și sindicat și că aceste drepturi ar fi fost incluse în salariul de bază, nu pot fi avute în vedere întrucât din CCM la nivel de ramură pe anul 2006 și din CCM la nivel de societate din anul 2002, reiese că în realitate, începând cu anul 2002, drepturile salariale sub forma suplimentărilor pentru aprovizionare toamnă-iarnă, nu au fost incluse în salariul de bază, iar inexistenta unor negocieri între patronat și sindicat privind emiterea unui contract colectiv de muncă la nivel de societate, nu o exonerează pe pârâtă de obligația sa de a achita drepturile salariale prevăzute în CCM la nivel de societate și la nivel de ramură, mai ales că inexistența unor asemenea negocieri, nu se datorează culpei reclamanților, ci, dimpotrivă, a pârâtei.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual active a reclamanților, invocată de pârâtă pe cale de întâmpinare, prima instanță a reținut că reclamanții au această calitate fiind salariați ai pârâtei.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de aceeași pârâtă pe cale de întâmpinare, tribunalul a reținut că prezentul litigiu vizează un conflict de muncă, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art.283 al.1 lit.c din Codul muncii, termenul de prescripție fiind acela de 3 ani.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că în mod greșit instanța de fond nu a reținut excepțiile invocate la fond, respectiv greșita respingere a excepției de prescripție a acțiunii, motivat de faptul că, fiind vorba de drepturi prevăzute de CCM, în cauză este incident termenul de prescripție de 6 luni prev. de art.283 alin.1 lit.e Codul muncii. De asemenea, întrucât nu există dreptul la un venit anual al reclamanților în luna octombrie, aceștia nu sunt creditori, deci nu au calitate procesuală.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că acțiunea trebuia respinsă ca neîntemeiată, deoarece sumele pretinse de reclamanți au fost deja încasate ca urmare a includerii acestor prime în salariu, potrivit adreselor nr.2328/08.10.1997 și 2412/29.05.1998.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul declarat este fondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanții sunt salariații societății pârâte SC SA B, astfel cum rezultă din copiile carnetelor de muncă anexate acțiunii.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, obiectul acțiunii promovate de reclamanți îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani, iar nu cel de 6 luni, aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, astfel că dispozițiile relative la prescripția extinctivă așa cum au fost evocate de recurentă nu sunt incidente în cauza de față.
Astfel, Curtea reține că, potrivit art.155 din Codul muncii,salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Prin urmare, Curtea apreciază că dreptul reclamat este un drept salarial din categoria celor prevăzute la art.155 din Codul muncii.
Pe cale de consecință, acestui drept i se vor aplica dispozițiile art.283 al.1 lit.c din Codul muncii, potrivit căroraCererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator, și nu cele ale art.283 al.1 lit.e din același cod.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, având în vedere că există identitate între persoana reclamanților și titularii dreptului dedus judecății, în condițiile în care reclamanții, în calitate de salariați ai pârâtei, au dreptul să solicite în instanță pârâtei să le achite toate drepturile salariale ce derivă din raporturile de muncă existente între părți, prima instanță a respins excepția în mod corect.
Dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă, având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, este stabilit prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze.
Potrivit art.137 din același contract, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază iar prin art.176 alin.6 s-a stabilit că adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
Curtea constată că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă pe anii 2005-2008 fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, potrivit adreselor nr.2328/08.10.1997 și 2412/29.05.1998 semnate de directorul general și președintele, referitoare la modificările aduse art.168 alin.2 din CCM.
Prin urmare, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința și, pe fond, va respinge acțiunea în totalitate ca nefondată.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.188 din 23 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în comuna, sat nr.146, județul P, -, domiciliat în comuna, sat,-, județul P, domiciliat în comuna, sat nr.176, județul P, domiciliat în comuna, sat nr.163, județul P, domiciliat în comuna, sat Tătărani, nr.678A, județul
Modifică în parte sentința și pe fond, respinge acțiunea, în tot, ca nefondată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- - - - - -
Fiind în concediu de odihnă,
semnează președintele instanței
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Red. LC
3 ex./29.06.2009
f- Tribunalul Prahova
R
Președinte:Violeta DumitruJudecători:Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
