Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 178/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 178
Ședința publică de la 15 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Părău
JUDECĂTOR 2: Sorina Ciobanu
JUDECĂTOR 3: Liliana Ciobanu
Grefier - -
**********************************
La ordine au venit spre soluționare recursurile promovate de reclamantele și împotriva sentinței civile nr. 1399/D/21.10.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat av. pentru intimații-pârâți Primăria Comunei și Primarul Comunei, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că în cauză sunt promovate două recursuri unul de și cel de al doilea de, ambele sunt declarate și motivate în termen și legal scutite de plata taxelor de timbru.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Având cuvântul av. pentru intimații-pârâți solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate, motivat de împrejurarea că recurentelor nu li se aplică dispozițiile privind acordarea sporului de dispozitiv. Recurentele sunt funcționare publice pe regim contractual.
Solicită menținerea sentinței de fond ca fiind temeinică și legală.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, instanța reținând cauza în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1399/21.10.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA COM. și PRIMARUL COM..
Pentru a pronunța această sentința, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată reclamanții, au solicitat în contradictoriu cu Unitatea Administrativ teritorială - prin Primar și Consiliul Local, obligarea la plata drepturilor bănești reprezentând indemnizație de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază retroactiv până la încetarea raporturilor de serviciu, actualizată cu indicele de inflație, precum și consemnarea mențiunilor în carnetul de muncă a acestei indemnizații.
În motivare au arătat reclamanții că au calitatea de personal contractual în cadrul aparatului administrativ al comunei -făcând parte din Ministerul Administrativ și Internelor.
Urmare apariției Ordinului MAI nr.496/28.07.2003 de modificare și completare a Ordinului MAI 275/2002, personalul din cadrul structurilor MAI trebuie să beneficieze de o indemnizație de dispozitiv în cuantum de 25% calculată la salariul de bază, conform pct. 9.2 din acest act, care arată că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
În susținerea acțiunii s-a depus practică judiciară, dispozițiile privind numirea în funcție, acte stare civilă, tabel privind personalul contractual.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului a constatat că potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea 138/1999 dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul MAI și MI, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Potrivit dispozițiilor art. 47 și 49 din lege, personalul civil din ministerele si instituțiile centrale menționate la pct. 1, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare beneficiază de primele,sporurileși indemnizațiile acordate acestora.
Prin Ordinul MAI nr. 275/05.06.2002 au fost adoptate Normele Metodologice pentru punerea în aplicare a Legii 138/1999, acesta din urmă fiind modificat și completat prin Ordinul MAI 496/2003.
Potrivit pct. 9.2 introdus prin ordinul modificator "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Punctul 31.1 din Ordin prevede că "prin personalul civil, în sensul prezentului Ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual civil din Ministerul Administrației și Internelor". Personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art.13 din Lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar.
Coroborând dispozițiile legale menționate se constată că, pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut de Legea 138/1999 trebuie ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar s-au într-una din instituțiile și autoritățile prevăzute în art. 1 din Legea 138/1999.
În speță personalul reclamant face parte dintr-un organ al administrației publice locale și nu din cadrul Ministerului d e Interne, astfel că Ordinul invocat nr. 496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor nu își are aplicabilitate în privința reclamanților.
În susținerea celor arătate sunt și dispozițiile punctului VI al ordinului, care arată că măsuri de aplicare ale ordinului vor fi luate de comandanții și șefii de unități.
S-a constatat și că, nu există nici o legătură de subordonare a instituției pârâte față de Ministerul Administrației și Internelor, Consiliul Local fiind potrivit Legii 215/2001 o autoritate publică locală autonomă, iar dispozițiile Legii 138/1999 nu fac referire la salarizarea personalului civil din administrația publică locală, care nueste personal militar.
Se mai reține de instanță că nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 16 din Constituția României și nici cele din Convenția pentru Apărarea Dreptului Omului, deoarece nu există nici o egalitate, între persoanele care își desfășoară activitatea într-un dispozitiv militar - în care există anumite reguli specifice de acces, de circulație în interiorul dispozitivului, de comunicare și o instituție publică, în care toate aceste regulinu se aplică.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele și, recursuri declarate și motivate în termen, legal scutite de plata taxei de timbru și înregistrate pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr-.
A fost criticată soluția primei instanțe, susținându-se în esență, că prima instanță a făcut o interpretare greșită a dispozițiilor Ordinului 496/2006, Ordinului 275/2000 ale Legii 138/1999. De asemenea, s-a invocat că prin sentința pronunțată s-a creat o situatie de discriminare, invocându-se în acest sens dispozițiile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.16 din Constituția României.
Prin apărător ales, intimații PRIMĂRIA COMUNEI și PRIMARUL COMUNEI, au solicitat respingerea recursului ca nefondat cu motivarea că hotărârea judecătorească a fost pronunțată cu respectarea și aplicarea întocmai a prevederilor legale, în urma unei analize corecte a situației de fapt și de drept.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor art. 304, 3041, 312 Cod procedură civilă, Curtea constată caracterul lor nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Ordinul nr. 496/28.07.2003 invocat de reclamanți în susținerea pretențiilor deduse judecății - face distincție în art. 31.1 între personalul civil funcționari publici și personal contractual din MAI menționat de Legea 138/1999 - care beneficiază de indemnizația de dispozitiv prevăzută la art. 9.2 - și cel exceptat de la plata acestui drept - personal civil din domeniul administrației publice, tocmai pentru a înlătura orice confuzii privind categoriile de personal vizate;
De asemenea, este adevărat că MAI s-a format prin comasarea Ministerului Administrației publice cu Ministerul d e Interne conform OUG63/2003; însă, potrivit dispozițiilor art. 11 din OUG63/2003, act normativ în vigoare la data emiterii Ordinului 496/2003, doar anumite instituții di n domeniul administrației publice - menționate expres - erau trecute în subordinea acestui minister ( respectiv: Institutul Național de Administrație, Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, Autoritatea pentru urmărirea aplicării unitare aLegii nr. 10/2001, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, Direcția Generală de Pașapoarte și Arhivele Naționale );
De menționat că și prin G nr.30/2007 s-au păstrat aceste instituții în subordinea MIRA.
Ori, personalul Primăriilor nu se regăsește printre acestea; prin urmare actele interne emise în cadrul acestui minister nu erau aplicabile pârâților.
Nici susținerea cum că interpretarea dispozițiilor Ordinului 496/2003 nu se poate face decât în sensul acordării indemnizației de dispozitiv tuturor persoanelor ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice indiferent de calitate, în caz contrar survenind o situație discriminatorie, nu poate fi reținută ca întemeiată întrucât:
Prin raportare la dispozițiile art. 14 din Convenția Europeană, un tratament diferențiat devine discriminare când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Ori, în cauză nu s- dovedit că reclamanții sunt în situații comparabile cu angajații civili din subordinea MAI sub aspectul pregătirii profesionale identice, a competenței materiale ( muncă ) egale prestate, a elementului generator comun al dreptului pretins ( regim de dispozitiv), astfel încât să se justifice o remunerare egală.
Mai trebuie menționat și că, prin pronunțarea deciziilor de neconstituționalitate nr. 818 - 821/2008, drepturile salariale nu se mai pot acorda în temeiul unor situații discriminatorii.
Pentru considerentele sus arătate, văzând că nu există alte motive de ordine publică care să poată fi invocate din oficiu, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, vor fi respinse ca nefondate ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile promovate de reclamantele și împotriva sentinței civile nr. 1399/D/21.10.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți PRIMĂRIA COMUNEI și PRIMARUL COMUNEI, și intimații-reclamanți, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./
Red.CS
Tehn. AA 11 ex 18.02.2010
Com la părți la 22.02.2010
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu
