Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1900/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR - ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1900
Ședința publică din data de 2 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1984 pronunțată la data de 17 iulie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții domiciliat in P,-, -,. B,. 1,. 17, județ P, domiciliat in comuna, sat i de, nr. 741, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta pârâtă SC SA reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică încheiat la 16 iunie 2008, lipsind intimații reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul reclamant depus la dosar întâmpinare la motivele de recurs, înregistrată de compartimentul registratură sub nr. 10814 din 19 septembrie 2008, solicitând judecarea cauzei în lipsă.
Avocat, pentru recurenta pârâtă, arată că a luat cunoștință de întâmpinarea depusă și, întrucât nu mai are cereri de formulat, solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având din nou cuvântul pentru recurenta-pârâtă, solicită, în principal, admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune, iar, în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii. Într-un al doilea subsidiar se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării primelor solicitate raportat la salariul de bază mediu pe SC SA. Se solicită, de asemenea, ca instanța să facă mențiunea că sumele reprezentând premii de Paște și de C raportate la salariul de bază mediu sunt sume brute, din care urmează a se deduce CAS și CASS. Cheltuielile de judecată se vor solicita pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrata la nr-, reclamanții si au chemat in judecată pe pârâta SC SA B solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 8800 lei reprezentând prima de C 2005-2007 si Paște 2006-2007, pentru reclamantul - si de 6950 lei reprezentând prime de 2005-2006 si Paste 2006- 2007 pentru reclamantul, actualizate cu indicele de inflație, precum și a cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că au fost salariații pârâtei SC., iar potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, pe perioada indicată de aceștia, pârâta avea obligația să plătească fiecărui salariat, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, câte o primă constând într-un salariu de bază mediu pe unitate, obligație care nu a fost îndeplinită de către pârâtă nici până în prezent.
În drept, au fost invocate disp. art. 166, art. 269 Codul muncii și art. 168 (1) din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății negociat și reeditat în anii 2005, 2006, 2007.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că primele solicitate de reclamanți au fost incluse în salariul de bază și, prin urmare, aceștia nu mai pot solicita un drept salarial care le-a fost plătit.
Totodată, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune arătând că, în cauză, sunt incidente disp. art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii potrivit cărora dreptul la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.1984 din 17 iulie 2008, respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă și a admis acțiunea, obligând pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând prime de Paste și C - respectiv -, suma brută de 8800 lei Paste 2006 - 2007 si 2005 - 2007, suma brută de 6950 lei Paște 2006- 2007 și C 2006-2006, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanții au fost salariații pârâtei, iar potrivit art.168 din, reclamanții, pe perioada indicată, aveau dreptul la prime pentru Paște și în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate pentru fiecare din aceste sărbători, însă aceste drepturi salariale nu au fost achitate.
Această concluzie rezultă din faptul că pârâta, care a pretins că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază conform negocierilor cu sindicatul, nu a făcut și dovada includerii acestor prime în salariu, în condițiile în care acesteia îi revenea sarcina probei.
Referitor la excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, tribunalul a stabilit că, în cauză, sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit. c potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani, acesta începând să curgă de la data scadenței sumelor și nu cele ale art. 283 alin.1 lit. e Codul muncii, invocate de pârâtă în apărare.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală.
Susține recurenta că, în mod greșit, instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit. e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond, soluția a fost criticată deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004, potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Intimații-reclamanți a depus la dosar întâmpinare cu privire la recursul declarat de pârâtă, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile pronunțate la fond ca fiind temeinică și legală.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă, în ce privește drepturile salariale, prin același articol, la lit. c, s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recurentei fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului, vreodată, ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că, începând cu anul 2003, în urma negocierilor purtate cu sindicatul, primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect, instanța de fond admis acțiunea.
În ceea ce privește cuantumul sumei acordate reclamanților, criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu brut pe unitate, în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate, în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin.1 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul, iar conform art. 312 alin.2 și 3 Cod pr.civilă, va modifica în parte sentința în sensul că va reduce suma datorată de pârâtă reclamanților ce vor fi actualizate în raport de indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime la plata efectivă, astfel:
- la 5781 lei brut față de reclamantul -, reprezentând prime 2005 - 2007 și Paște 2006 - 2007.
- la 4394 lei brut față de reclamantul reprezentând prime C 2005 - 2006 și Paște 2006 - 2007.
Cuantumul acestor prime rezultă din conținutul adresei nr. 830/5.02.2008 depusă, în copie, de pârâtă la dosarul de fond (fila 74), cuprinzând salariile de bază medii brute în luna anterioară fiecărei sărbători pe perioada 2003-2007, corespunzând pentru Paște 2005 - 850 lei, C 2005 - 927 lei, Paște 2006 - 1047 lei, C 2006 - 1160 lei, Paște 2007 - 1260 lei, C 2007 - 1387 lei.
Faptul că adresa sus-menționată nu este semnată și de reprezentantul legal al sindicatului, nu poate constitui un argument suficient pentru acordarea către reclamanți a unor sume de bani mai mari pe perioada în cauză, echivalente salariului mediu brut pe societate, după cum solicită practic aceștia, câtă vreme dispozițiile art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2005, 2006, 2007 fac în mod clar trimitere la salariul de bază mediu pe societate, care, în mod evident, nu poate fi același cu salariul mediu brut pe societate, cele două noțiuni fiind distincte.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1984 pronunțată la data de 17 iulie 2008 de Tribunalul Prahova,în contradictoriu cu reclamanții domiciliat in P,-, -,.B,.1,.17, județ P, domiciliat in comuna, sat i de, nr.741, județ P și în consecință:
Modifică în parte sentința, în sensul că reduce suma datorată de pârâtă reclamanților, ce vor fi actualizate în raport de indicele de inflație de la scadența fiecărei prime la plata efectivă, astfel:
- la 5781 lei brut față de reclamantul -, reprezentând prime 2005 - 2007 și Paște 2006 - 2007.
- la 4394 lei brut față de reclamantul reprezentând prime C 2005 - 2006 și Paște 2006 - 2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 octombrie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- - - --- -
Grefier
Red.CP/VS
3ex.-08.10.2008
f-- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
