Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1899/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1899
Ședința publică din data de 2 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
: -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2081 din 7 august 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții domiciliat în P,-, jud. P, domiciliat în P, str.-.-., nr.188,.1C,.A,.19, judetul P, domiciliat în com., sat, nr.2. judetul P, G domiciliat în -Scăieni, Șoseaua P--, nr.5C, domiciliat în P,-,. 3..A,.3,.16, judetul P, și domiciliat în P,-,.2..10, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta pârâtă SC SA reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică încheiat la 16 iunie 2008, lipsind intimații reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru recurenta pârâtă arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având din nou cuvântul pentru recurenta-pârâtă, solicită în principal admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii. Într-un al doilea subsidiar se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării primelor solicitate raportat la salariul de bază mediu pe SC SA. Se solicită de asemenea, ca instanța să facă mențiunea că sumele reprezentând premii de Paște și de C raportate la salariul de bază mediu sunt sume brute, din care urmează a se deduce CAS și CASS. Cheltuielile de judecată se vor solicita pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamanții, G, G, și au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei, la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate pentru sărbătoarea de C 2007 în cuantum de câte 2000 lei actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
În motivarea acțiunii formulate reclamanții au arătat că în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă - art. III alin. 3 beneficiază, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, de toate drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate.
S-a mai arătat că sumele solicitate reprezintă suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de C 2007, prevăzută in art. 168 alin.l din Contractul Colectiv de Muncă pe anii respectivi.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile, art. 166 din Codul muncii și art. 166, 283 alin.1 lit. c din Codul muncii, art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății renegociat și reeditat în anul 2004 - 2007.
În dovedirea acțiunii aceștia au arătat că înțeleg să se folosească de proba cu înscrisurile pe care le-au anexat, interogatoriu și orice altă probă utilă soluționării prezentei cauze.
În apărare, la termenul din data de 07.08.2008 pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii în principal ca prescrisă iar în subsidiar ca neîntemeiata arătând că suplimentările salariale solicitate au fost negociate și stipulate în anul 2003, așa cum rezulta din actul aditional la Contractul Colectiv de Muncă ce fost renegociat, acestea fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
S-a arătat în continuare, că în anul 2005 s- încheiat un nou Contract Colectiv de Muncă care spre deosebire de contractele anterioare are nouă formulare, în alin.2 al articolului 168, conform căruia "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", formulare ce păstrează și în continuare în următoarele contracte colective de muncă pentru anii 2006- 2007.
Sub aspectul prescripției extinctive, pârâta a arătat că în cauza sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit. din Codul Muncii, conform cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori unor clauze ale acestuia, acțiunea reclamanților avându-și temeiul în nerespectarea dispozițiilor Contractului Colectiv de Muncă, așa încât fiind depășit termenul de 6 luni aceasta este prescrisă.
La întâmpinare au fost anexate înscrisuri: Anexa 1, copia CCM pentru anul 2004, 2005,2006 și 2007, Anexa 5, Anexa 6, copia sent.civ.nr.684/14.07.2005 a Tribunalului Prahova, cerere chemare în judecată - înregistrată la 29.06.2005, anexa calcule, adresa nr.2919/12.11.2007.
În cauza a fost administrata proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 2081 din 7 august 2008 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâtă, a admis acțiunea formulată de reclamanții, G, G, în contradictoriu cu pârâta SC "" SA, obligând pârâta să plătească fiecărui reclamant suma de 2000 lei reprezentând prima de C pentru anul 2007 cuvenită și neachitată, actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la plata efectivă a sumei.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță s-a pronunțat mai întâi asupra excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată, conform prevederilor art.137 Cod procedură civilă.
În ce privește excepția prescrierii extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâta tribunalul a constatat că în cauză nu își găsesc aplicarea dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art. 283 alin.1 lit. c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
În consecință, instanța constatat că în raport de data înregistrării acțiunii la aceasta instanță, 27.07.2008 termenul de prescripție de 3 ani nu este împlinit.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că în Contractul colectiv de muncă pe anii 2005 -2007 încheiat la nivelul unității pârâte, articolul 168 alin.1, stipulează dreptul reclamanților de a beneficia " cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SA".
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005-2007 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților SNP de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. În acest sens, în cuprinsul contractului se arată că, cu minim 16 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2004 dispune că " pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ". Același articol, din contractele colective de muncă pe anii 2005 -2006 prevede ca în anul 2006 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 rezultă că drepturile prevăzute de art. 268 alin. 1 din aceleași contracte au fost incluse în salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003. Dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2006 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 4.
De altfel salariul de bază mediu la nivel de SA, la care se refera art. 168 alin.1 din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestuia în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 -2007.
Conform dispozițiilor art. 163 din Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit astfel că pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantelor pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu a efectuat-o.
Angajatorul nu a probat nici susținerea că suplimentările prevăzute de art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004-2007 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 287 din Codul muncii.
Aceasta dovadă putea fi făcută tot cu statele de plată ale salariaților și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea probei cu expertiză judiciară în acest scop, date fiind și prevederile art. 286 alin. 1 din Codul muncii.
În consecință din actele și lucrările dosarului a rezultat ca reclamanții deși erau îndreptățiți la plata acestor drepturi salariale, nu au primit primele de Paște și de C pe anul 2007, sume ce vor fi actualizate conform indicelui de inflație, pentru acoperirea integrală a prejudiciului suferit de aceștia prin neachitarea la termen a drepturilor salariale cuvenite.
Față de aceste considerente, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească fiecăruia din cei 6 reclamanți suma de 2000 lei reprezentând prima de C pentru anul 2007 cuvenită și neachitată, actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la plata efectivă a sumei, întrucât prin neachitarea acestor drepturi la scadență reclamanții au suferit un prejudiciu constând în imposibilitatea de a beneficia de aceste sume de bani la scadentă.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordată reclamanților criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul reducerii sumei datorate de pârâtă reclamanților la 1387 lei brut.
Curtea urmează a menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
In numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC "" SA cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2081 din 7 august 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți. in P,-, jud.P,. în P, str.-.-. nr.188,.1C,.A,.19, județul P,. în com., sat, nr.122 B, județul P, G. în -Scăieni, Șos.P--, nr.5C, județul P, . în P,-,.3..A,.3,.16, județul P și. în P,-,.150 H,.10, jud.P și în consecință:
Modifică în parte sus-menționata sentință în sensul că reduce suma datorată de pârâtă fiecărui reclamant la câte 1387 lei brut.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 octombrie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- - --- - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.3 ex./29.10.2008
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
