Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1897/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1897
Ședința publică din data de 2 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în Câmpina,-, - Sc. B, etaj 1,. 5, județ P, împotriva sentinței civile nr.765 pronunțată la data de 4 martie 2008 de Tribunalul Prahova precum și a încheierii de îndreptare eroare materială din 10 iunie 2008, în contradictoriu cu pârâta SC SA cu sediul în B,Calea, nr.239, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta reclamantă reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică încheiat la 25 iunie 2008 și intimata pârâtă SC SA reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică încheiat la 16 iunie 2008.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că apărătorul recurentei reclamante depus la dosar chitanța fiscală nr. - din 23 mai 2008, în valoare de 500 lei, reprezentând onorariu apărător.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta reclamantă, solicită admiterea recursului în sensul modificării atât sentinței civile nr. 765 din 4 martie 2008, cât și a încheierii de îndreptare eroare materială, pronunțată la 10 iunie 2008, în sensul că din conținutul celor două hotărâri judecătorești să fie eliminată sintagma "suplimentare salarială - drepturi salariale 2007", iar cu privire la suma la care pârâta va fi obligată, să fie precizată valoarea de 9.330,00 lei brut, indexarea acesteia urmând se face la momentul executării silite. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat având din nou cuvântul pentru intimata-pârâtă, solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 9.895,19 lei reprezentând drepturi salariale restante, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este salariata societății pârâte la Punctul de Lucru Baza de Aprovizionare și că aceasta, potrivit Contractului Colectiv de Muncă la nivel de societate, avea obligația să plătească fiecărui salariat cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C câte o primă constând într-un salariu de bază mediu pe unitate, obligație care nu a fost îndeplinită de către pârâtă nici până în prezent.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că primele solicitate de reclamantă au fost incluse în salariul de bază și prin urmare, aceasta nu mai poate solicita un drept salarial care i-a fost plătit.
Totodată, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că în cauză sunt incidente disp. art.283 alin.1 lit.e Codul muncii potrivit cărora dreptul la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pe baza probatoriilor administrate în cauză, Tribunalului Prahova, prin sentința civilă nr.765/ 4 martie 2008, respins excepția privind prescripția dreptului la acțiune invocată de pârâtă și a admis acțiunea, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 9895,5 lei brut reprezentând drepturile salariale corespunzătoare sărbătorii de Paște 2005-2007 și pe anii 2004-2007, sumă ce se va actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că potrivit art.168 din, reclamanta, pe perioada indicată de aceasta, avea dreptul la prime pentru Paște și în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate pentru fiecare din aceste sărbători, însă aceste drepturi salariale nu au fost achitate.
Această concluzie rezultă din faptul că pârâta, care a pretins că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază conform negocierilor cu sindicatul, nu a făcut și dovada includerii acestor prime în salariu, în condițiile în care acesteia îi revenea sarcina probei.
Referitor la excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, tribunalul a stabilit că în cauză sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.c potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani și nu cele ale art. 283 alin.1 lit. e Codul muncii, deoarece, în speță, sunt solicitate drepturi salariale pentru care legiuitorul a înțeles să instituie un regim de prescripție distinct.
Împotriva acestei sentințe mai sus menționate pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală.
Recurenta a arătat că, în mod greșit, instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond, soluția a fost criticată deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanta nu a formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Curtea de Apel Ploiești prin decizia civilă nr. 1207 din 20 iunie 2008 admis recursul declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr. 765 din data de 4 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă -, a modificat în parte sentința în sensul că a redus suma acordată la 6043 lei brut, reprezentând prime Paște 2005, 2006, 2007 și 2004, 2005, 2006 sume actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime la plata efectivă, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a pronunța această decizie instanța reținut următoarele:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale, prin același articol, la lit. c, s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recurentei fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea a reținut că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003, în urma negocierilor purtate cu sindicatul, primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordate reclamantei, criticile formulate de recurentă s-a constatat fi întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu brut pe unitate, în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate, în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond.
În cursul soluționării cererii de recurs, la data de 12.05.2008, reclamanta a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința 765 din 4 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, arătând că, în mod greșit, atât în considerentele cât și în dispozitivul acesteia fost trecută cu numele de în loc de și că instanța i- acordat suplimentări salariale și pentru 2007, mai mult decât cerut prin acțiune.
Tribunalul Prahova admis în parte cererea formulată de reclamantă, dispus îndreptarea erorii materiale în sensul că reclamanta se numește și nu cum din eroare fost trecută în dispozitivul sentinței, iar cu privire la acordarea drepturilor pe perioadă mai mare decât s- cerut, instanța respins cererea avându-se în vedere faptul că din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că reclamanta solicitat acordarea drepturilor salariale pentru Paști și 2004 - 2007.
Împotriva acestei sentințe și a încheierii de îndreptare eroare materială pronunțată la 10 iunie 2008 reclamanta a declarat recurs, criticând soluția ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului învederat că, în cuprinsul hotărârii judecătorești, numele și prenumele recurentei fost consemnat greșit întrucât se numește și nu.
De asemenea învederează că îndreptarea erorii materiale se referă și la însuși dreptul pretins, considerând că instanța de fond i- acordat sumă greșită de bani și nu luat în considerare faptul că nu solicitat acordarea suplimentării salariale pentru 2007.
Legal citată intimata nu formulat întâmpinare în recurs.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art. 3041Cod proc.civilă Curtea constată că motivele de recurs nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Tribunalul Prahova soluționat capătul cererii de îndreptare eroare materială privind numele greșit al recurentei consemnând, în mod corect, că recurenta se numește în încheierea de îndreptare eroare materială pronunțată la data de 10 iunie 2008, iar susținerile acesteia privind cuantumul greșit al sumei acordate nu pot forma obiectul unei cereri de îndreptare eroare materială, fiind susțineri de fond.
Chiar și așa, Curtea consideră că nu îi poate agrava recurentei situația în propria ei cale de atac prin reținerea faptului că acesteia s- acordat mai mult decât cerut.
De altfel, prin cererea de chemare în judecată introdusă la instanța de fond, recurenta a solicitat acordarea suplimentărilor salariale, inclusiv 2007.
În ceea ce privește cuantumul sumelor acordate recurentei, acestea au fost modificate în mod irevocabil la valoarea salariului mediu de bază brut prin decizia 1207 din 20 iunie 2008 Curții de Apel Ploiești.
Așa fiind, constată că nu sunt incidente în cauză niciuna din dispozițiile art. 304 și 3041Cod proc.civilă, astfel încât va respinge ca nefondat recursul formulat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta domiciliată în Câmpina,-, -5, Sc. B, etaj 1,.5, județ P, împotriva sentinței civile nr.765 din data de 4 martie 2008 precum și a încheierii de îndreptare eroare materială din 10 iunie 2008, ambele pronunțate de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SC SA cu sediul în B,Calea, nr.239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 2 octombrie 2008.
Presedinte JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- - --- - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr.notificare 3120
Tehnored.CP/MD
2 ex/28.10.2008
f--Trib.
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
