Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1896/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR - ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1896
Ședința publică din data de 2 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1000 pronunțată la data de 28 martie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții G, domiciliat în,-, județ P, -, domiciliată în comuna Bănesti, sat, nr. 277, județ P, domiciliat în,-,. 4.. A,. 1, județ P, domiciliat în Câmpina,-, -. A,. 4,. 19, județ P, domiciliată în Câmpina,-,. 6,. B,. 3,. 13, județ P, domiciliat în comuna,-, județ P, -, domiciliat în Câmpina,-,. 3.. A,. 2,. 8, județ P, domiciliat în comuna,-, județ P, domiciliat în comuna, sat nr. 1196 și, dimiciliat în Câmpina, str. -, nr.1, bloc 5,.A.12, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta pârâtă SC SA reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică încheiat la 16 iunie 2008, lipsind intimații reclamanți G, -, -, și.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru recurenta pârâtă arată că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării și nemaiavând cereri de formulat, solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având din nou cuvântul pentru recurenta-pârâtă, solicită în principal admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii. Într-un al doilea subsidiar se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării primelor solicitate raportat la salariul de bază mediu pe SC SA. Se solicită de asemenea, ca instanța să facă mențiunea că sumele reprezentând premii de Paște și de C raportate la salariul de bază mediu sunt sume brute, din care urmează a se deduce CAS și CASS. Cheltuielile de judecată se vor solicita pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.815/105/12.02.2008 reclamanții G, TA, și au chemat in judecată pe pârâta SC SA B - Sucursala P, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate reprezentând suplimentările salariale de și de Paște, sume reactualizate în raport cu indicele de inflației până la executarea în fapt acestora, respectiv pentru reclamanții -, și, câte 8350 lei reprezentând primele de Paști și C pe anii 2004-2007 iar pentru reclamantul G suma de 4650 lei pentru perioada 2004-2006.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au fost salariații pârâtei în temeiul contractului individual de muncă în cadrul până la data disponibilizării.
Reclamanții au mai arătat că pe lângă salariul de bază urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând în suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada sus-menționată.
La data de 28.03.2008 pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii atât timp cât drepturile solicitate au fost incluse în salariul de bază începând cu 2003.
Pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, excepție pusă în discuția părților și unită cu fondul.
În cauza s-a administrat proba cu acte.
Prin sentința civilă nr.1000 din 28 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru C 2004 și respinge acțiunea pentru această perioadă ca fiind prescrisă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții G, TA, și, în contradictoriu cu pârâta SC SA, a obligat pârâta la plata drepturilor salariale reprezentând prima de și Paște - după cum urmează - către reclamantul G - suma de 4650 lei reprezentând prima de Paști 2005-2006 și de C pe anul 2005; către fiecare dintre reclamanții -- 8350 lei, - 8350 lei, - 8350 lei, - 8350 lei, - 8350 lei, - 8350 lei, - 8350 lei, - 8350 lei și - 8350 lei reprezentând primele de Paști și de C pe perioada 2005-2007, sume ce vor fi reactualizate de la data scadenței fiecărei prime și până la data plătii efective, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Conform actelor existente la dosar, reclamanții au fost salariații pârâtei până în anul 2007, ocazie cu care nu au încasat drepturile salariale reprezentând suplimentări de Paște și
Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că reclamanții au fost salariații pârâtei însă, în cursul anului 2005 nu au încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamanților, mai ales că nu există nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
Faptul ca ulterior emiterii contractelor colective de muncă și adreselor din anii 2004-2007 eliberate de către pârâtă s-a întocmit o adresa în cursul anului 2008 în baza căreia se stipulează cuantumul suplimentărilor salariale ce li s-ar cuveni reclamanților în sume mult mai mici decât cele stabilite inițial, nu înseamnă în mod automat că reclamanții au dreptul la încasarea sumelor de bani cu titlu de suplimentări salariale stabilite în baza adreselor emise de către pârâtă în cursul anului 2008 deoarece, la stabilirea cuantumului acestor sume de bani, se ține seama de drepturile recunoscute de către pârâtă în baza adreselor emise în perioada 2004-2007 care au produs efecte juridice între părți la data emiterii lor și nicidecum de adrese emise de către pârâtă ulterior introducerii acțiunii în scopul diminuării cu rea-credință a drepturilor ce li se cuvin reclamanților în calitate de foști salariați.
Prin urmare instanța, în baza Contractelor colective sus-menționate și a art.161 si urm. muncii, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând prima de și Paște, după cum urmează - către reclamantul G - suma de 4650 lei reprezentând prima de Paști 2005-2006 și de C pe anul 2005; către fiecare dintre reclamanții -- 8350 lei, - 8350 lei, - 8350 lei, - 8350 lei, - 8350 lei, - 8350 lei, - 8350 lei, - 8350 lei si - 8350 lei reprezentând primele de Paști și de C pe perioada 2005-2007, sume ce vor fi reactualizate de la data scadenței fiecărei prime și până la data plătii efective.
Totodată, instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune numai pentru anul 2004 constatând ca în speță sunt aplicabile disp. art.283 alin.1 lit. c din Codul Muncii conform căruia prezenta acțiune este supusă termenului de 3 ani care a început să curgă de la data scadenței sumelor începând cu anul 2005, având în vedere data introducerii acțiunii, respectiv 12.02.2008 și s-a luat act că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul Muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul Muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordată reclamanților criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul reducerii sumei datorate de pârâtă reclamanților, astfel: la 2824 lei brut pentru reclamantul G, reprezentând prime Paști 2005, C 2005, Paști 2006 și la câte 5244 lei brut pentru fiecare dintre ceilalți reclamanți, reprezentând prime Paști 2005, C 2005, Paști 2006, C 2006, Paști 2007, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime, la plata efectivă.
Curtea urmează a menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1000 din 28 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G. în,-, jud.P, TA.în com.Bănesti, sat, nr.277, jud.P,.în,-,.36 A,.A,.1, jud.P,. în Câmpina,-, -4,.A,.4,.19, jud.P,. în Cîmpina,-,.6,.B,.3,.13, jud.P, . în com. sat -, nr.211, jud.P,. în Cîmpina,-,.5,.A,.12, jud.P, . în Cîmpina,-,.3..A,.2,.8, jud.P,. în com. sat -, nr.263, jud.P,. în com. sat, nr.2. jud.P și în consecință:
Modifică în parte sus-menționata sentință în sensul că reduce sumele datorate de pârâtă reclamanților, astfel: la 2824 lei brut pentru reclamantul G, reprezentând prime Paști 2005, C 2005, Paști 2006 și la câte 5244 lei brut pentru fiecare dintre ceilalți reclamanți, reprezentând prime Paști 2005, C 2005, Paști 2006, C 2006, Paști 2007, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime, la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 octombrie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- - --- - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored. 3 ex./29.10.2008
/
.fond nr.- Trib.
Jud.fond
-
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
