Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1931/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1931
Ședința publică din data de 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
-
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții domiciliat în P,-, Bl.84,.B,.4, 39, județul P, domiciliată în P,-, Bl.6,.B,.28, județul P, domiciliat în P,-, Bl.143,.B,.30, județul P, domiciliată în P,-, Bl.143,.B,.30, județul P și domiciliat în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 708 din data de 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SC SA B cu sediul in B, Calea nr. 239, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat pentru intimata pârâtă SC SA B, lipsind recurenții reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru și că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, cerere formulată de recurenții-reclamanți, și prin care solicită să se dispună prezentarea de către intimata-pârâtă a statelor de plată aferente lunii disponibilizării efectuate în anul 2006.
Totodată, solicită acordarea unui nou termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare și actele depuse de intimată.
Curtea pune în discuție cererea formulată în scris la dosar de către recurenții reclamanți.
Avocat solicită respingerea cererii formulată de recurenții reclamanți, neavând relevanță în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea respinge cererea recurenților-reclamanți, și, privind depunerea statului de plată, întrucât cauza privește reglementări cu caracter general și nu personal, astfel încât să fie necesar depunerea statului de către pârâtă, iar cu privire la cererea de amânare a cauzei instanța o respinge ca rămasă fără obiect deoarece la dosar nu a fost depusă întâmpinare din partea intimatei.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-pârâtă SC SA B solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, prima instanță făcând o justă apreciere a probelor dosarului și a dispozițiilor legale în materie atunci când a constatat că recurenții reclamanți au încasat indemnizațiile de concediere.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata unei sume de bani ce reprezintă diferența dintre plățile compensatorii acordate și cele cuvenite conform Planului Social și diferențele rezultate ca urmare a impozitării incorecte, actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au fost salariații, iar la disponibilizare aveau dreptul conform art.50 alin 1 din CCM/2005 și CCM/2006 să beneficieze de o indemnizație minimă de concediere în funcție de vechimea în muncă, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada sus-menționată.
La termenul din data de 10.02.2009, reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că au arătat care sunt sumele solicitate de fiecare.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând pe cale de excepție respingerea acțiunii ca fiind prescrisă, în temeiul disp. art.283 lit.e Codul muncii, iar pe fond respingerea acțiunii.
S-a susținut prin întâmpinare de către pârâtă, că prin Sociale încheiate la datele de 07.12.2005, 03.01.2006 și 29.01.2007 s-a stabilit plata unei indemnizații de concediere mai mare decât cea prevăzută în art.50 din CCM în favoarea salariaților disponibilizați, astfel că nu se mai pot achita și indemnizațiile prevăzute în art 50 din CCM atât timp cât acestea au fost modificate în sume mai mari în favoarea salariaților, sume ce au fost deja achitate.
De asemenea, pârâta a mai susținut că la baza calculului indemnizațiilor de concedire s-a avut în vedere salariul mediu brut pe societate din anul 2004 căruia i s-a aplicat procentul de indexare din anul in curs.
În cauză s-a administrat proba cu acte.
După administrarea probei cu înscrisuri, prin sentința civilă nr.708 din 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea precizată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, că disp. art.283 lit.c din Codul muncii prevăd că drepturile salariale se prescriu într-un termen de trei ani de la data când trebuiau acordate, iar reclamanții au introdus acțiunea la data de 20.11.2008, înainte de implinirea termenului de prescripție, astfel că a respins aceasră excepție.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că, potrivit actelor existente la dosar, reclamanții au fost salariații pârâtei,că în urma unui program de restructurare au fost disponibilizați ca urmare a desființării postului pe care îl ocupau, iar la data disponibilizării reclamanții au încasat indemnizația de concediere prevăzută în Planul Social, astfel cum se recunoaște prin acțiunea introductivă.
De asemenea, instanța de fond a mai reținut că disp.art.50 din Contractul colectiv de muncă prevedeau că la data disponibilizării din motive neimputabile salariatului, acesta beneficiază de o indemnizație minimă de concediere în funcție de vechimea în muncă, articol care s-a modificat prin Planul Social negociat între patronat și sindicat în care se prevedea acordarea unor indemnizații de concediere mai mari, calculate potrivit acordului dintre patronat și sindicat.
Totodată, instanța de fond a reținut că din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că reclamanții au fost salariații pârâtei însă, la data disponibilizării, au încasat drepturile salariale reprezentând indemnizație de concediere.
A apreciat instanța de fond că, întrucât reclamanții au beneficiat de indemnizațiile de concediere prevăzute de Planul Social care erau în favoarea salariaților, acțiunea este neîntemeiată, fapt pentru care a respins-
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pe temeiul cazurilor de recurs prev.de art.304, pct.7, 8 și 9 cod pr.civ.
Sub un prim aspect, recurenții au arătat că hotărârea nu conține motivele pe care se sprijină și cuprinde motive străine de natura pricinii, deoarece instanța de fond nu a motivat de ce a respins acțiunea, rezumându-se la reproducerea textelor contractuale și a respins o pretinsă cerere de daune morale care nu s-a formulat în cauză.
O altă critică vizează greșita interpretare a actului dedus judecății, schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, reținându-se în mod eronat că drepturile prevăzute de art.50 din CCM nu se cumulează cu cele ale art.4 din Planul Social.
Într-o ultimă critică a sentinței, recurenții au arătat că, prin aplicarea greșită a legii, prima instanță a respins ca nefiind utilă cauzei expertiza de specialiate pe care au solicitat-o ca mijloc de probă în dovedirea acțiunii, având în vedere că ambele părți au depus înscrisuri conținând calcule diferite pentru drepturile aflate în disputa lor și care trebuiau verificate de un specialist.
În plus, instanța a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 56 alin.4, lit.j din Codul fiscal potrivit cărora plățile compensatorii calculate la nivelul salariului mediu net pe unitate, nu se impozitează.
Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului și în principal, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond pentru admnistrarea probei cu expertiză contabilă-salarizare, iar în subsidiar, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii precizate astfel cum a fost formulată.
Recurenții-reclamanți au formulat și depus concluzii scrise la care au anexat înscrisuri (filele 24-31).
Curtea, verificând sentința recurată prin prisma criticilor aduse de recurenți, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale dar și sub toate aspectele, conform art.3041Cod pr.civ. constată și reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.50(1) din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2006 (denumit în continuare CCM) în cazul concedierilor care nu țin de persoana salariatului, angajatorul îi plătește, funcție de vechimea acestuia, o indemnizație minimă de concediere, stabilită pe tranșe, astfel: de la 6 luni la 3 ani-un salariu mediu net, de la 3 la 10 ani-două salarii medii nete, de la 10 la 15 ani-trei salarii medii nete, iar peste 15 ani-patru salarii medii nete.
Art.50(2,3) din același contract stabilește că în situația concedierilor colective, se va porni de la formula de calcul utilizată în situația similară precedentă, valorile efective urmând a fi acordate după negocierea cu.
Astfel cum în mod corect tribunalul a interpretat și aplicat clauzele contractuale sus-citate, indemnizațiile de concediere stabilite în art.50 alin.1 și 2 sunt distincte, după cum concedierea a fost dispusă individual sau colectiv, așa încât față de reclamanți, care au fost concediați ca urmare a desființării postului în cadrul reorganizării activității SA, aprobate prin hotărârile Consiliului de Administrație din 7 iunie și respectiv 9 august 2006 (filele 17-31) sunt incidente dispozițiile art.50(2) din CCM, iar nu cele ale art.50(1) care interesează numai sub aspectul formulei de calcul.
Acesta este motivul pentru care art.50(4) stabilește că "prevederile domeniului vizat în prezentul articol se completează cu prevederile Planului Social" anexă la contract (fila 47-52) care la pct.4, denumit "pachete financiare" materializează efectiv întinderea indemnizațiilor de concediere și modalitatea de calcul a acestora, pentru situația concedierilor colective.
Interpretarea dată de recurenții-reclamanți dispozițiilor art.50(4) sus-citat are caracter pur speculativ și nu poate fi primită, în condițiile în care la momentul disponibilizării lor din motive ce nu țin de persoana salariatului, sindicatul și-a dat acordul cu privire la concedierea dispusă prin deciziile ale căror copii au fost depuse la dosar, acord prin care s-a confirmat respectarea clauzelor Contractului Colectiv de Muncă și ale Planului Social (filele 17-31).
În aceste condiții, stabilirea și acordarea sumei de câte 19.933 lei achitată efectiv fiecărui recurent-reclamant, într-o singură tranșă, încă din anul 2006 de angajator, corespunde întrutotul clauzelor contractuale din CCM 2006, valoarea concretă a acestei sume cu titlu de indemnizații de concediere fiind negociată cu al cărui reprezentant a semnat pe fiecare din deciziile de încetare a raporturilor de muncă emise.
Deși recurenții-reclamanți au susținut prin precizarea acțiunii (fila 57) că la calcularea indemnizațiilor de concediere, angajatorul a ignorat majorările salariale de 13% pentru anul 2005 și de 10% pentru anul 2006 ce trebuiau aplicate la salariul mediu brut al anului 2004, așa cum s-a prevăzut în Planul Social, acesta constituind un motiv de critică în recurs, Curtea reține că potrivit adresei nr.1482/2005 (fila 8) urmare negocierii dintre Patronat și Federația Sindicală, salariile de bază ale personalului s-au majorat cu 13% de la data de 1 ianuarie 2005, procent aplicat la salariul mediu brut din anul 2004, iar în anul 2006 cu 10%.
Pe de o parte, recurenții-reclamanți au confirmat, încă de la introducerea acțiunii, prin calculul pe care l-au anexat acțiunii, susținerea pârâtei că pentru anul 2004 salariul mediu brut a fost de 1400 lei, iar pentru anul 2006-de 1582 lei (fila 46) așa încât indemnizațiile de concediere ale reclamanților au fost corect stabilite ca fiind rezultatul produsului dintre această bază de calcul și câte 15 salarii la care aveau dreptul în raport de vechimea în unitate, conform art.50(1) din CCM comb.cu pct.4 din Planul Social, adică 19.933 lei.
Nu corespunde realității susținerea recurenților-reclamanți că "Planul Social nu se referă la aplicarea procentului de majorare a salariilor din anul anterior disponibilizării" câtă vreme, în mod explicit, pct.4 al acestui Plan stabilește că pentru anul 2005, salariul mediu brut din este cel din 2004 majorat în anii următori direct proporțional cu același procentaj cu care se majorează salariile prevăzute în contractul colectiv de muncă.
Drept urmare, cum la valoarea totală a indemnizațiilor de concediere, corect calculate de intimata-pârâtă, așa cum s-a arătat în cele ce preced, s-a aplicat cota de impozitare legală, Curtea constată că nu se impunea efectuarea unei expertize de specialitate care să verifice susținerile reclamanților și nu există motive întemeiate pentru a reforma soluția pronunțată de instanța de fond, sumele finale stabilite cu acest titlu și pe care recurenții-reclamanți le-au încasat la scurt timp după încetarea raporturilor de muncă, fiind conforme clauzelor contractuale semnate de ambele părți, astfel că în temeiul art.312 Cod pr.civ. recursul va fi respins ca nefondat cu consecința menținerii sentinței atacate, care este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții domiciliat în P,-, Bl.84,.B,.4, 39, județul P, domiciliată în P, -, nr.5, Bl.6,.B,.28, județul prahova, domiciliat în P,-, Bl.143,.B,.30, județul P, domiciliată în P,-, Bl.143,.B,.30, județul P și domiciliat în P,-, județul P împotriva sentinței civile nr.708 din data de 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâta SC. SA B cu sediul in B, Calea nr. 239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 22 octombrie 2009.
PRESEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Tehnored.
8 ex./17.11.2009
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judecători fond-;
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Emis 6 comunicări/17.11.2009
Grefier
1.
2.
3.
4. ,
5.
6. SC. SA B
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
