Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1930/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1930
Ședința publică din data de 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
-
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, G, G, -, toți prin reprezentant cu domiciliul ales la Cabinet Avocat cu sediul în,-, jud. P, împotriva sentinței civile nr.706 din data de 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SC. SA B cu sediul in B, Calea nr. 239, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-reclamanți reprezentați de avocat și intimata-pârâtă reprezentată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Avocat, pentru recurenții-reclamanți, depune la dosar raport de expertiză contabilă întocmit de expert, efectuat în cauze similare, pe care îl comunică și părții adverse. Arată că alte cereri nu mai are de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Avocat, pentru intimata-pârâtă, având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Avocat, pentru recurenții-reclamanți, având cuvântul arată că hotărârea instanței de fond cuprinde motive străine de natura pricinii, întrucât prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat ca pârâta să fie obligată la plata diferenței dintre sumele reprezentând plățile compensatorii acordate și cele cuvenite conform Planului Social și CCM, precum și diferențele ce rezultă din impozitarea în mod incorect a sumelor acordate cu titlu de plăți compensatorii, cu reactualizarea acestora.
Totodată, precizează că din cuprinsul dispozițiilor Planului social rezultă că plățile compensatorii trebuiau acordate la nivelul salariului mediu brut majorat în fiecare an cu procentele stabilite în baza contractului colectiv de muncă, însă reclamanții au primit plățile compensatorii fără ca salariul să fie indexat cu procentele respective, iar potrivit Codului Fiscal sumele reprezentând plățile compensatorii calculate la baza salariilor medii nete pe unitate primite de persoanele ale căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute ca urmare a concedierilor colective nu se impozitează.
De asemenea, instanța de fond nu a analizat nici obiectivele la expertiza solicitată, deoarece din acestea reiese că s-a cerut cumularea plăților compensatorii cu indemnizația de concediere, astfel solicitându-se indexarea salariilor conform art. 128 din CCM și achitarea celor 15 salarii.
Pentru aceste motive solicită, în principal, admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare pentru efectuarea expertizei contabile și în subsidiar modificarea sentinței în sensul obligării pârâtei la plata drepturilor bănești cuvenite și neacordate conform calculelor depuse la dosar.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata-pârâtă, având cuvântul arată că recursul declarat nu are legătură cu obiectul cererii de chemare în judecată, întrucât toate sumele din Planul social au fost calculate conform algoritmului, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
Reclamanții, G, G, -, toți prin reprezentant, au chemat în judecată pârâta SC SA B pentru a fi obligată la plata diferenței dintre sumele reprezentând plățile compensatorii acordate și cele cuvenite conform Planului social, precum și diferențele rezultate din impozitarea greșită a sumelor acordate cu titlu de plăți compensatorii, drepturi bănești actualizate la data plății efective, în raport de inflație.
În motivarea acțiunii au susținut reclamanții că au fost salariații societății pârâte și au fost disponibilizați din motive ce nu țin de persoana lor, astfel că în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă au încasat plăți compensatorii, reprezentând indemnizații de concediere în raport de vechimea în muncă în societate, dar nu la nivelul celor stabilite prin Planul social, ținându-se seama de majorarea salariilor, aplicându-se eronat și impozitarea sumelor plătite.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca prescrisă, iar pe fond ca neîntemeiată, deoarece dispozițiile art. 50 din Contractul colectiv de muncă au fost înlocuite în avantajul salariaților cu cele prevăzute în punctul 4 din Planul social urmare negocierilor purtate între sindicat și societatea pârâtă, dispoziții care astfel au devenit obligatorii pentru alte părți semnatare, situație în care au fost plătite în mod integral toate drepturile salariale rezultate din acest plan social.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 706 din 24 martie 2009 a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de către pârâtă, iar pe fond acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, reținându-se în esență că reclamanților le-au fost plătite conform art. 4 din Planul social, în întregime indemnizațiile de concediere care sunt mai mari decât cele prevăzute în art. 50 din contractul colectiv de muncă, care nu pot fi acordate cumulat, iar prescripția dreptului la acțiune nu operează, acțiunea fiind formulată înainte de împlinirea termenului de 3 ani prevăzut de Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe, reclamanții au declarat recurs criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, iar în subsidiar casarea cu trimitere a sentinței.
Criticând sentința, reclamanții au susținut că prin acțiunea introductivă au solicitat diferența dintre sumele reprezentând plățile compensatorii acordate și cele cuvenite conform Planului social, respectiv acestora nu li s-au acordat cele 15 salarii compensatorii și nu li s-a aplicat indexarea în fiecare an conform art. 128 alin.6 din Contractul colectiv de muncă, procentul de creștere al salariilor de bază fiind de 13% în anul 2005, 10% în 2006 și 12% în 2007.
Totodată, au susținut reclamanții că datorită plății acestor sume compensatorii nu s-a aplicat corect prevederea legală privind impozitarea care în speță nu se impunea față de natura sumelor pretinse.
Curtea, analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate și din oficiu conform art. 3041Cod pr.civilă, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat.
Este de necontestat în speță că urmare negocierilor dintre societatea pârâtă și sindicatul salariaților prin Planul social s-au stabilit indemnizații de concediere pentru disponibilizați până la data de 31 decembrie 2010, cuantumul acestora fiind mai ridicat decât cel prevăzut în art. 50 din Contractul colectiv de muncă, sume care au fost calculate în raport de salariul mediu brut pe, pentru care s-au aplicat ulterior procentele de indexare, conform contractului colectiv de muncă.
Aceste prevederi ale art. 4 din Planul social s-au calculat avându-se în vedere procentele de creștere din anii anteriori, asupra salariului mediu brut, iar în final sumele corespunzătoare au fost plătite reclamanților în condiții mai avantajoase decât cele prevăzute în art. 50 din Contractul colectiv de muncă, situație în care acestora nu li se cuvine vreo diferență cum au pretins, ce ar fi rezultat din art. 128 din Contractul colectiv de muncă, astfel că pretențiile acestora, așa cum au fost formulate în acțiune, sunt nejustificate din punct de vedere legal.
De asemenea, nu este întemeiată nici critica privind greșita impozitare a drepturilor salariale plătite deoarece astfel de drepturi sunt impozabile potrivit Codului fiscal, în cuprinsul acestuia nefiind reglementate excepție de la această impozitare, neavând nicio relevanță natura acestor plăți compensatorii care rezultă tot din cadrul raporturilor de muncă.
Față de toate considerentele expuse, nesubzistând cauze de nulitate ale sentinței atacate în sensul disp.art. 304 și 3041Cod pr.civilă, hotărârea fiind legală și temeinică sub toate aspectele Curtea va respinge recursul de față ca nefondat în baza art. 312 din același cod.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, G, G, -, toți prin reprezentant cu domiciliul ales la Cabinet Avocat cu sediul în,-, jud. P, împotriva sentinței civile nr.706 din data de 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SC. SA B cu sediul in B, Calea nr. 239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- - --- - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored. TL/SȘ
4 ex./12.11.2009
f- Tribunalul Prahova
Emis 2 comunicări/17.11.2009
Grefier,
1.
2. SC SA
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
