Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1986/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1986
Ședința publică din data de 8 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
: -- -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2071 din 7 august 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și, domiciliați în Câmpina,- Bis, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimații-reclamanți, avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr.452/2008, lipsind recurenta-pârâtă SC ""SA.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar din partea intimaților-reclamanți s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare și împuternicirile avocațiale nr.452 și 453/2008 pe numele doamnei avocat din Baroul Prahova, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă, iar din partea apărătorului recurentei-pârâte SC "" SA, s-a depus la dosar, prin serviciu registratură, concluzii scrise, împuternicirea avocațială pe numele domnului avocat din Baroul Prahova, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Avocat pentru intimații-reclamanți declară că nu mai are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația intimaților-reclamanți, prin apărător, că nu mai au cereri de formulat, cât și față de împrejurarea că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond, avocat pentru intimații-reclamanți, solicită respingerea recursului ca nefondat, potrivit motivelor expuse pe larg în conținutul întâmpinării, menținerea ca legală și temeinică a soluției instanței de fond cu precizarea că s-a acordat intimatului drepturile salariale reprezentând prime de Paște și C la nivelul unui salariu mediu de bază pe și nu a salariului brut, cum susține recurenta. Solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturile salariale cuvenite și neacordate în cuantum de câte 5781 lei, reprezentând suplimentări salariale de C 2005-2007 și Paște 2006-2007 actualizate în raport de rata inflației de la data scadenței și până la plata efectivă, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că pe lângă salariul de bază urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând în suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada sus-menționată.
La data de 07.08.2008 pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe considerentul că începând cu anul 2002 suplimentările solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, situație care s-a păstrat și în următoarele contracte colective de muncă, invocând și excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, excepție pusă în discuția părților și unită cu fondul.
În cauza s-a administrat proba cu acte.
Prin sentința civilă nr.2071 din 7 august 2008 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, a admis acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâta SC SA, a obligat pârâta să plătească fiecăruia din cei 2 reclamanți suma de 5781 lei reprezentând drepturi salariale neacordate pentru Paște 2006, 2007 și C 2005, 2006, 2007 actualizate cu indicele de inflație de la data scadentei fiecărei sume până la data plății efective, plus câte 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Conform actelor existente la dosar, reclamanții au fost și, respectiv sunt, salariații pârâtei în perioada 2005- 2007, ocazie cu care nu au încasat drepturile salariale reprezentând suplimentări pentru Paște și C aferente acestei perioade.
Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că reclamanții au fost și sunt salariații pârâtei însă, în perioada 2005-2007 nu au încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, astfel încât pârâta era obligată să achite aceste drepturi reclamanților, mai ales că nu există nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
Prin urmare instanța, în baza Contractelor colective sus-menționate și a art.161 si urm. muncii, a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească fiecăruia din cei 2 reclamanți suma de 5781 lei reprezentând drepturi suplimentare neacordate pentru Paște 2006, 2007 și C 2005, 2006, 2007 actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective, deoarece prin neachitarea acestor drepturi la scadență, reclamanții au suferit un prejudiciu constând în imposibilitatea de a beneficia de aceste sume de bani la scadență.
Totodată, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, constatând ca în speță sunt aplicabile disp. art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii conform căruia prezenta acțiune este supusă termenului de 3 ani care a început să curgă de la data scadenței sumelor începând cu anul 2005, cu atât mai mult cu cât prezenta acțiune vizează un conflict de muncă.
În baza art.274 pr.civ. a obligat pârâta să plătească reclamanților câte 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei, Curtea reține că susținerile recurentei nu sunt corecte, primele de Paște și C fiind echivalentul unui salariu de bază mediu brut pe unitate și nu al unui salariu mediu brut care include și sporurile numai că, în cauză, instanța de fond a stabilit corect cuantumul primelor ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu brut.
Față de aceste considerente, recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Văzând și disp.art.274 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile 2071 din 7 august 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și, domiciliați în Câmpina,- Bis, județul
Obligă recurenta-pârâtă la câte 250 lei cheltuieli de judecată către fiecare dintre cei doi intimați-reclamanți.
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi, 08.10.2008, în ședință publică.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
--- - - - - -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.2 ex./31.10.2008
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
