Pretentii civile. Speta. Decizia 1987/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1987
Ședința publică din data de 8 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
: -- -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2063 din 7 august 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ). ), domiciliată în P, str.-.-. nr.277, -.3,.A,.9, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenta-pârâtă și intimata-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru. Se mai învederează că din partea apărătorului recurentei-pârâte SC "" SA, s-a depus la dosar, prin serviciu registratură, concluzii scrise, împuternicirea avocațială pe numele domnului avocat din Baroul Prahova, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată și deliberând a pronunțat următoarea deciziei.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil declarat de față, în baza lucrărilor dosarului reține următoarele:
Reclamanta ). ) a chemat în judecată civilă, prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr- pe pârâta SC SA B, prin reprezentanții săi legali, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 4994 lei, reprezentând suplimentări salariale de Paște și C pentru perioada 2005-2007 actualizate cu rata inflației-la zi și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că a fost salariată a societății pârâte la sucursala până la data de 1 martie 2008 și că în această calitate, în perioada 2005-2007 nu a primit suplimentările salariale reprezentând prime de Paște și de C deși acestea sunt prevăzute de art. 168 din contractul colectiv de muncă.
În dovedirea susținerilor sale, reclamanta a depus înscrisuri (filele 14-27).
În conformitate cu art.115 Cod pr.civilă, pârâta SC SA B, fiind legal citată, a formulat întâmpinare (filele 31-33) la care a atașat înscrisuri (filele 34-56) solicitând respingerea acțiunii în principal ca prescrise, față de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din codul muncii iar în subsidiar, ca neîntemeiate cu motivarea că drepturile suplimentare salariale cerute de reclamantă au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, fiind efectiv încasate de toți angajații, inclusiv de acesta.
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr.2074 pronunțată la 7 august 2008 a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, ca fiind neîntemeiată, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei nete actualizate de 4994 lei reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare primelor de Paște și C pentru anii 2005, 2006 și 2007 și la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut din analiza actelor și lucrărilor dosarului că excepția prescripției dreptului la acțiune nu este justificată, deoarece în cauză nu se aplică dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din codul muncii -evocate de pârâtă, ci cele ale art.283 alin.1, lit.c din același cod, potrivit cu care în cazul unui conflict de muncă al cărui obiect îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate, termenul de formulare a acțiunii este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Referitor la fondul acțiunii, tribunalul a reținut că potrivit art.168 alin.1,2 din contractul colectiv de muncă pt.anul 2003 primele de Paște și C au fost incluse în salariul reclamantei însă ulterior aceste suplimentări salariale nu i-au mai fost efectiv plătite, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului.
Drept consecință, prima instanță a admis acțiunea, reținând în sarcina pârâtei obligația de plată a sumei cerute de reclamantă (fila 2) respectiv 4994 lei netă actualizată, reprezentând prime de Paște și C pentru perioada 2005, 2006 și 2007.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie (filele 4-6).
Recurenta a susținut că în mod greșit a fost soluționată excepția prescripției dreptului la acțiune, în cauză termenul în care reclamanta avea dreptul la acțiune fiind de 6 luni, iar nu de 3 ani-așa cum s-a argumentat de instanța de fond.
Sub un alt aspect, s-a susținut că din interpretarea dispozițiilor art.168 (1 și 2) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 rezultă că toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de bază ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, reclamanta primindu-și drepturile salariale pe care le-a pretins din nou prin acțiunea sa.
S-a mai susținut că suma acordată de instanță a fost raportată la salariul mediu brut, iar nu la echivalentul salariului de bază mediu pe SN SA, astfel cum s-a stabilit prin art.168 din contractul colectiv de muncă.
Pentru aceste motive, s-a cerut admiterea recursului, casarea hotărârii și în principal respingerea acțiunii ca prescrise, iar în subsidiar, ca neîntemeiate ori modificarea acesteia în sensul acordării către reclamantă a drepturilor salariale raportate la nivelul unui salariu de bază mediu pe SN iar nu la cel al unui salariu mediu brut (fila 9).
Intimata-reclamantă, legal citată, nu s-a înfățișat la judecata recursului și nici nu a depus întâmpinare.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse,a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat de pârâtă este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele care succed:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, se constată că în mod corect prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile art.283 alin.1, lit.c din codul muncii iar nu pe cele ale lit.e din același articol, evocate de pârâtă, deoarece este mai presus de orice îndoială că obiectul acțiunii promovate de reclamantă îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani iar nu de 6 luni-aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Referitor la fondul cauzei, Curtea retine că potrivit art.287 din codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Din înscrisurile aflate în dosar rezultă că începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, disputa juridică nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.
În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că-incluse ori nu în salariul reclamantei-aceste drepturi i-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din codul muncii.
Sub acest aspect, criticile aduse sentinței nu sunt justificate si drept consecință nu pot fi primite, obligația plății respectivelor drepturi către reclamantă fiind legal si temeinic stabilită de instanța fondului.
Nici cealaltă critică privind greșita calculare a drepturilor cuvenite reclamantei, prima instanță luând drept referință echivalentul salariului mediu brut, iar nu pe cel al salariului de bază mediu pe SN SA, astfel cum s-a stabilit prin art.168 din contractul colectiv de muncă, nu este justificată.
Instanța de fond a stabilit dreptul reclamantei de a beneficia de suplimentările salariale cuvenite cu titlu de prime de Paște 2005, 2006 și 2007 și respectiv C 2005,2006 și 2007 însumând valorile nete ale salariilor de bază medii pe astfel cum acestea rezultă din adresa nr.830/5 februarie 2008 emisă chiar de societatea pârâtă și depusă la fila 56 dosar fond, coroborate cu concluziile unui raport de expertiză salarizare extrajudiciară efectuată într-o cauză similară (filele 6-10) necontestată de pârâtă.
Așa fiind, cum niciuna dintre criticile aduse hotărârii primei instanțe nu este întemeiată iar la controlul de legalitate și temeinicie al Curții nu s-au relevat alte aspecte care să impună reformarea acesteia, în temeiul art.312 cod pr.civ. se va respinge ca nefondat recursul exercitat de recurenta-pârâtă, menținându-se în totalitate ca legală și temeinică sentința civilă nr. 2074 pronunțată la 7 august 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2063 din 7 august 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ). ), domiciliată în P, str.-.-. nr.277, -.3,.A,.9, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 8 octombrie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
--- - - - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.2 ex./17.10.2008
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
