Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 2115/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (7731/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.2115/
Ședința publică din data de 02 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.5586 din 10 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.5467/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata-pârâtă REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT, având ca obiect -drepturi bănești.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 26.03.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 02.04.2009,când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5586/10.09.2008 pronunțată în dosarul nr.5467/3/LM/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins ca prescrisă cererea pentru perioada iunie 2004-07.02.2005; a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă de Transport B; a respins capătul 2 din cerere ca fiind îndreptat împotriva unei persoane juridice fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prioritar, prin încheierea de ședință de la data de 14.05.2008, instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada iunie 2004-07.02.2005 constatând prescris dreptul la acțiune pentru această perioadă și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei pe capătul de cerere privind plata drepturilor bănești conform OUG nr. 8/2003, Tribunalul a respins, ca prescrisă, cererea reclamantului pentru perioada iunie 2004-07.02.2005 și capătul 2 din cerere ca fiind îndreptat împotriva unei persoane juridice fără calitate procesuală pasivă.
Cu privire la cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale dintre prevederile Contractului Colectiv de Muncă al pe anii 2004/2006 și cele din Actul adițional nr.2/14.06.2004 la contractul individual de muncă, pentru perioada 07.02.2005-martie 2006, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin Actul Adițional nr.2/14.06.2004 la contractul individual de muncă înregistrat sub nr.74612/12.10.1993, reclamantul și pârâta au hotărât ca, începând cu data de 14.06.2004 salariatului reclamant să i se modifice funcția - fiind trecut pe funcție de consilier juridic stagiar cu un salariu de bază de 7.436.900 lei/lună corespunzător nivelului 18, perioada de stagiatură la debut în funcție fiind de 2 ani conform Legii nr.514/2003, iar prin actul adițional nr.04/07.10.2004, începând cu 01.07.2004 salariul de bază a fost negociat la suma de 8.329.300 lei pentru nivelul 18 de salarizare.
Nu a fost reținută de către Tribunal susținerea contestatorului în sensul că, potrivit Contractului colectiv de Muncă al pe anii 2004/2006 nivelul de salarizare ce i se cuvenea pentru funcția deținută-consilier juridic stagiar, era de minim 25 și maxim 29.
Astfel, potrivit art.12 al capitolului "Sistemul de salarizare ce se aplică în cadrul -RA" din CCM al pe anii 2004/2006 prevede că "absolvenții unităților de învățământ superior, precum și ai școlilor postliceale se încadrează în perioada de probă la debut cu cel puțin un nivel sub nivelul minim al funcției sau meseriei pentru care sunt pregătiți".
Ori, la data de 14.06.2004 reclamantul ca urmare a absolvirii de studii superioare, a fost trecut pe funcția de consilier juridic stagiar, perioada de stagiatură fiind de 2 ani conform Legii nr.514/2003, raporturile de muncă între părți au încetat la data de 31.03.2006, perioadă în care acesta nu putea beneficia de prevederile Contractului Colectiv de Muncă al pe anii 2004-2006 pentru funcția de consilier juridic definitiv de o salarizare cuprinsă între nivelele de salarizare de minim 25 și maxim 29, ci de prevederile art.12 ale aceluiași contract, astfel că nu a putut fi reținută încălcarea de către intimată a prevederilor art.238 pct.2 și art.236 pct.4 din Codul muncii.
S-a statuat că potrivit unui principiu general de drept - art. 969 din Codul civil - a cărui aplicare o face și Codul muncii, deoarece încheierea contractului de muncă este rezultatul consimțământului reciproc al părților, tot acordul lor de voință poate conduce la modificarea raporturilor de muncă. Indiferent cum se realizează acordul părților el trebuie să îndeplinească condițiile generale pentru valabilitatea oricărui act juridic prevăzute de art.948 cod civil și anume: consimțământul ambelor părți, să rezulte indubitabil că a fost dat cu intenția concretă și expresă de a modifica contractul de muncă fără a fi afectat de vreun viciu de consimțământ.
Ori, în speță, Tribunalul, având în vedere înscrisurile depuse la dosar, a reținut că actul adițional nr.2 la contractul individual de muncă al reclamantului s-a încheiat atât cu respectarea prevederilor CCM al cât și cu respectarea prevederilor art.41 alin.1 din Codul muncii, prin semnarea acestuia reclamantul exprimându-și consimțământul cu privire la condițiile prevăzute de acesta, inclusiv cu privire la salarizare.
A apreciat prima instanță că reclamantul se putea prevala de dispozițiile art.283 pct.1 lit.d, respectiv de a contesta clauzele actului adițional al contractului de muncă pe care le-ar fi considerat nelegale, însă pe toată durata existenței contractului, și nu după încetarea acestuia(care a avut loc la 31.03.2006).
Față de considerentele reținute mai sus, Tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata de diferențe de drepturi salariale pentru perioada 07.02.2005-martie 2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal, contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Invocând temeiurile de modificare prevăzute de art.304 pct.7, 8, 9 Cod procedură civilă, recurentul susține în esență că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, că a fost pronunțată cu interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și normelor de drept material aplicabile în cauză. Se arată în dezvoltarea recursului formulat că prima instanța ar fi realizat o greșită interpretare a actului juridic dedus judecății și normelor de drept aplicabile, în ceea ce privește pretențiile restrânse la suma de 3678,11 Ron, reprezentând diferențe de drepturi salariale pentru perioada 7 februarie 2005 - martie 2006. Interpretarea greșită a instanței pretinde recurenta constă în faptul că se confundă perioada de probă cu perioada de stagiatură.
Tribunalul a reținut în motivarea sa articolul 12 din CCM, însă a realizat o interpretare eronată a acestuia, neobservând că se referă strict la perioada de probă și cum perioada de probă era de 30 de zile calendaristice, aceasta era inclusă practic în termenul pentru care a operat prescripția extinctivă sens în care nu se impunea respingerea capătului de cerere cu privire la pretențiile salariale astfel cum a fost precizat la termenul din data de 10.09.2008.
Nu trebuie neglijat totodată că Actul Adițional nr.2/14.06.2004 la contractul de muncă înregistrat sub nr.74612/12.10.1993 nu prevede perioada de probă, dar menționează printre altele - "schimbat funcția - consilier juridic stagiar" și că perioada de stagiatură la debutul în funcție este de 2 ani conform Legii nr.514/2003" și totodată că "pe perioada stagiului de 2 ani salariatului îi revin toate obligațiile prevăzute de Legea nrt.514/2003".
Drept urmare, toate aceste clauze se referă la perioada de stagiatură și nu la perioada de probă, cum greșit au fost interpretate. Raportat la conținutul acestor clauze, la conținutul paginii 58 din contractul colectiv de muncă a pe anii 2004-2006 și dispozițiile legale incidente în cauză nivelul de salarizare ce i se cuvenea recurentului-reclamant pentru funcția deținută era de minim 25 și maxim 29 - nivel de salarizare prevăzut pentru funcția de consilier juridic. Ori, arată recurentul CCM al nu face distincția între consilier juridic stagiar sau consilier juridic definitiv, precizând nivelurile de salarizare doar pentru funcția de consilier juridic, sens în care s-a raportat la nivelul minim de încadrare în această funcție, fiind consilier juridic stagiar.
Susține totodată recurentul, că prima instanță nu a reținut nici prevederile art.238 pct.2 Codul muncii, conform cărora contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturile la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă, și nici de art.236 pct.4 același cod "contractele colective de muncă indicate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților".
Instanța de fond nu a reținut dispozițiile sus menționate ci doar incidența Legii nr.514/2003, realizând o interpretare eronată a acesteia, respectiv art.12 pct.1 ce face referire la perioada de stagiatură la debutul în profesie, fapt pe care CCM nu-l reglementează în prevederile sale.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei decizii.
Este adevărat că "perioada de probă" nu poate depăși 30 de zile calendaristice conform art.31 Codul muncii și nu se identifică cu "perioada de stagiatură" în profesia de consilier juridic la care face referire dispozițiile Legii nr.514/2003, funcție pentru care recurentul solicită plata drepturilor salariale prin acțiunea pendinte. Perioada de probă și cea de stagiatură în profesia de consilier juridic sunt evident instituții juridice, cu regim juridic distinct reglementate prin norme cu caracter general (art.31 Codul muncii ) "perioada de probă" și respectiv norme cu caracter special - perioada de stagiatură în profesia de consilier juridic" - art.12 pct.1 din Legea nr.514/2003.
Numai că art.12 al capitolului sistemului de salarizare ce se aplică în cadrul - RA din CCM al pe anii 2004-2006, face referire la "o perioadă de probă la debut pentru absolvenții unităților de învățământ superior și ai școlilor post liceale", absolvenții care vor fi salarizați potrivit aceluiași articol "cu cel puțin un nivel sub nivelul minim" al funcției sau meseriei pentru care sunt pregătiți".
Ori, dacă Actul Adițional nr.2/14.06.2006 la contractul individual de muncă al contestatorului prevedea un nivel de salarizare inferior respectiv 18 (corespunzător perioadei de probă la debut" ca absolvent de învățământ superior", în loc de minim 25 și maxim 29 la care pretinde că ar fi fost îndreptățit potrivit art.12 pct.1 din același CCM pe anii 2004-2006 și dispozițiile Legii nr.514/2003 pentru profesia de jurisconsult stagiar, recurentul contestator putea eventual să solicite constatarea nulității actului adițional sus-menționat potrivit art.283 (1) Codul muncii, evident pe durata existenței contractului său de muncă.
Cum, recurentul contestator nu a fost diligent și nu a formulat o astfel de acțiune în constatarea nulității actului adițional sus-menționat, nu se mai poate prevala de dispozițiile art.238 alin.2 pct.2 și art.236 pct.4 Codul muncii, în sensul de a invoca pentru acordarea drepturilor salariale pretinse că acestea au fost acordate la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă. Actul adițional în discuție produce efecte juridice, fiind pe deplin valabil, recurentul semnându-l fără obiecțiuni, achiesând la toate clauzele sale. Drept urmare, în condițiile în care nu s-a solicitat constatarea nulității absolute a actului adițional în discuție, nu se mai poate solicita pe cale separată drepturi salariale la un nivel superior celui din acest act. Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat, hotărârea atacată fiind legală și temeinică, neconținând motive străine de natura pricinii, fiind pronunțată cu interpretarea corectă a normelor de drept material incidente în cauză cât și a actului juridic dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.5586 din 10 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.5467/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata-pârâtă REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2.ex./24.04.2009
Jud.fond:;
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Elena Luissa Udrea
