Pretentii civile. Speta. Decizia 231/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- drepturi bănești
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 231
Ședința publică din 4 martie 2008
PREȘEDINTE: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 2: Pungă Titus
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Neculai
Grefier: - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B - Membru Grup, cu sediul în B, sector 1,-, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 1224 din 31 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns avocat care substituie pe avocat pentru pârâta recurentă, lipsă fiind reclamanta intimată -.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru pârâta recurentă, reiterând motivele invocate în scris la dosar a solicitat admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune, întrucât la data formulării acțiunii de către reclamantă, termenul de prescripție prevăzut de disp. art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii era împlinit. Pe fondul cauzei a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, precizând că a achitat toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile Contractului colectiv de muncă.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Botoșani la data de 24 septembrie 2007, reclamanta - a solicitat, în contradictoriu cu pârâta - Membru GRUP B, obligarea acesteia la plata sumei de 9863,52 lei, din care 9330 lei drepturi salariale cuvenite neacordate și 533,52 lei daune materiale pentru neachitarea la termen a obligațiilor rezultate din actualizarea în raport cu indicele de inflație.
În motivare, a arătat că, potrivit prevederilor contractului individual de muncă încheiat cu pârâta, în afara drepturilor salariale arătate în acest act, mai beneficiază și de drepturile acordate în baza Contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul societății care prin art. 168 prevede dreptul salariaților de a beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C de o suplimentare a drepturilor salariale, la nivelul unui salariu de bază mediu pe unitate.
Deși această obligație a fost prevăzută succesiv în toate contractele colective de muncă aplicabile în perioada 2004-2007, nu ar fi beneficiat de aceste drepturi, respectiv pentru sărbătorile de Paște 2005, 2006 și 2007 - 1400 lei și 1850 lei, iar pentru sărbătorile de C în anii 2004, 2005 în cuantum de 980 lei, 1400 lei.
Pârâta deși legal citată nu a depus întâmpinare.
Tribunalul Botoșani - secția civilă, prin sentința nr. 1224 din 31 octombrie 2007, a dispus următoarele:
- a admis acțiunea în pretenții formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâta B;
- a obligat pârâta să plătească reclamantei drepturi salariale restante pentru anii 2004 - 2007 în cuantum de 9330, din care vor fi scăzute contribuțiile pentru bugetul de stat, drepturi ce vor fi actualizate în raport cu indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective;
Prin considerentele sentinței, instanța de fond a reținut că reclamanta a fost salariata societății pârâte pe postul de lucrător gestionar și casier, raporturile de muncă încetând ca urmare a concedierii conform dispozițiilor art. 65 și 66 din Codul muncii aprobat prin Legea nr. 53/2003, situație confirmată prin copia carnetului de muncă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a mai reținut că potrivit art. 168 din Contractul colectiv de muncă, aplicabil în anii 2004, 2005, 2006, 2007 salariații acestei unități beneficiau de drepturi suplimentare în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, drepturi care trebuiau acordate cu 15 zile înainte de fiecare eveniment.
Cum pârâta nu a contestat existența acestui drept și nici n-a făcut dovada plății sale, conform art. 163 din Codul muncii, acțiunea reclamantei a fost admisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta B, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 299 și următoarele Cod proc. civilă.
În susținerea recursului a invocat prescripția dreptului la acțiune pentru drepturile stabilite conform art. 168 din Contractul colectiv de muncă, acordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, enunțând și dispozițiile art. 154 din Codul muncii potrivit căruia salariul cuprinde atât salariul de bază cât și sporurile dar și adaosurile la acesta. Cum reclamanta a solicitat acordarea unor drepturi suplimentare care nu fac parte din salariu, neavând un caracter periodic, a susținut că sunt supuse termenului de prescripție de 6 luni, conform art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii.
Pe fondul cauzei a susținut că începând cu anul 2003 drepturile salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază, conform contractului colectiv de muncă încheiat între și Federația Sindicatelor Libere Independente, clauză reluată și în cuprinsul Contractului colectiv de muncă, încheiat în anul 2003 modificat în anul 2005 prin act adițional, astfel încât voința părților semnatare a fost aceea de a include în salariu primele la salariu.
Totodată a fost contestat și calculul sumelor pretinse, fiind recunoscută ca datorată doar suma de 4783 lei, în funcție de nivelul salariului de bază mediu pentru lunile martie și noiembrie, aferente anilor 2004 - 2007.
Recursul, nemotivat în drept dar care poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel potrivit art. 168 din Contractul colectiv de muncă încheiat între SC SA și Federația Sindicatelor Libere și Independente din Industria Română, s-a stabilit (alin. 1) "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA", valoarea concretă, modalitatea de acordare, condițiile dar și criteriile de acordare, fiind stabilite cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment.
Din analiza textului invocat ca temei legal rezultă cu certitudine că prin negocierea Contractului colectiv de muncă, încheiat la nivelul societății, care potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 constituie "legea părților", s-a prevăzut că salariații vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale la nivelul a încă unui salariu de bază mediu brut pe unitate, pentru fiecare eveniment în parte, acesta fiind deci un drept de natură salarială.
În aceste condiții, sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, conform căruia cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate "în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat", dispoziții ce urmează a fi corelate și cu textul art. 166 alin. 1 din Codul muncii referitor la dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor de plată a salariilor, prin care se stabilește termenul de 3 ani, care curge de la data la care aceste drepturi erau datorate.
Deși în subsidiar a fost invocată de recurentă și prescripția dreptului la acțiune pentru acordarea primei de Paște aferente anului 2004, în raport de data sesizării instanței, din verificarea tabelului de calcul depus de reclamantă la dosar, necontestat de unitatea angajatoare, rezultă că plata acestor drepturi nu a format obiectul litigiului urmând a fi respinse susținerile recurentei.
Referitor la criticile formulate pe fondul cauzei și anume faptul că sumele pretinse nu sunt datorate întrucât ar fi fost cuprinse începând cu anul 2003, în salariul de bază al fiecărui salariat, din documentația depusă de recurentă în sprijinul susținerii acestui motiv de recurs rezultă că dispozițiile art. 168 se regăsesc și în conținutul contractelor colective de muncă existente la nivelul anilor 2004, 2005, 2006, 2007.
Se precizează însă prin alin. 2 al art. 168 că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al aceluiași articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui angajat, dar cum această prevedere a fost negociată doar pentru anul menționat, este evident că nu poate fi extinsă și pentru anii ulteriori.
Deși se invocă și concluzia comisiei paritare, înregistrată sub nr. 5140 din 31.08.2007, încheiată între SA și Federația Sindicatelor Libere Independente, aceasta nu poate avea caracter retroactiv, urmând a fi respinse susținerile recurentei privind aplicarea dispozițiilor art. 108 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă.
Potrivit comunicatelor SC SA, adresate conform prevederilor Contractului colectiv de muncă, către sucursalele acestei unități la nivelul anului 2005 salariul mediu brut a fost stabilit la 1400 lei, iar pentru anul 2006 la suma de 1850 lei, astfel încât nu se poate reține existența unui calcul greșit din moment ce instanța a dispus scăderea contribuțiilor datorate bugetului de stat.
Față de cele arătate, sentința instanței de fond fiind legală, nefiind date motive de nelegalitate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, recursul va fi respins ca nefondat, nefiind date nici motive de casare de ordine publică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta B - Membru GRUP, împotriva sentinței nr. 1224 din 31 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Jud. fond,
Ex. 2/24.03.2008
Președinte:Apetroaie EufrosinaJudecători:Apetroaie Eufrosina, Pungă Titus, Gheorghiu Neculai
