Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 269/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 269
Ședința publică din data de 5 martie 2008
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Cristina Pigui Vera
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1627 din 14.12.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comuna, Cap, nr.23, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA reprezentată de avocat din Baroul Prahova, lipsind intimatul-reclamant .
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația reprezentantului recurentei și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentă solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței primei instanțe în sensul constatării prescripției dreptului la acțiune al reclamanților. În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază începând cu anul 2003 și în continuare, așa cum rezultă și din notele emise de Comisia Paritară -.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, pârâta să fie obligată la plata sumei totale de 6163,52 lei, reprezentând: 5630 lei drepturi salariale restante, cuvenite și neacordate în anii 2004 și 2005 și 533,52 lei cu titlu de daune, beneficiu de care a fost lipsit reclamantul prin neplata la timp a sumei, în raport cu rata inflației.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost salariatul pârâtei până la data de 21.09.2006, lucrând, ultima dată, la punctul de lucru Baza de Aprovizionare, iar raporturile de muncă ale reclamantului au încetat ca urmare a disponibilizării colective prin decizia nr.342/21.09.2006 emisă de pârâtă, privind încetarea contractului individual de muncă al reclamantului.
A mai susținut reclamantul că, pe lângă salariul lunar pentru munca prestată, urma să beneficieze, conform art.168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate pe anii 2004-2006 și de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu de bază pe unitate, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de
S-a mai arătat că deși contractul colectiv de muncă prevedea aceste obligații pe anii 2004, 2005 și 2006, reclamantul nu a beneficiat de suplimentările salariale de C și de Paște, care se ridică la suma totală de 5630 lei, potrivit calculului depus de acesta reprezentând Primă C 2004 - 980 lei, primă Paște și C 2005 - câte 1400 lei și primă Paște 2006 - 1850 lei, salariul mediu la nivelul fiind de 980 lei în anul 2004, 1400 lei în anul 2005 și 1850 lei în anul 2006, astfel cum rezultă din adresele pârâtei nr.1666/2003, nr.313/2005 și nr.713/2006, anexate acțiunii.
Întrucât pârâta nu a achitat la timp suplimentările salariale cuvenite reclamantului, s-a arătat că aceasta îi datorează reclamantului și o despăgubire reprezentând beneficiul nerealizat constând în corecția acestor sume cu coeficientul de inflație pentru perioada în discuție, în cuantum de 533,52 lei potrivit calculului depus de reclamant.
În drept, au fost invocate disp.art.5, art. 164 alin.1, art.269 alin.1 Codul muncii, art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, renegociat și reeditat în anii 2004-2005, art.1084 Cod civil.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, arătând că sumele de bani menționate în acțiune, cu caracter premial, au fost negociate și stipulate în anul 2003, după cum rezultă din actul adițional la contractul colectiv de muncă înregistrat la DGMPS sub nr. 8080/23.05.2000, susținându-se că pentru anul 2003 suplimentările respective vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
A mai învederat pârâta că această formulare s-a păstrat și în CCM pe anul 2004, iar în anul 2005, când s-a încheiat un nou contract colectiv de muncă, s-a prevăzut că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, formulare ce se păstrează și în contractele colective de muncă pentru anii 2006 și 2007.
În continuare, pârâta a arătat că rostul menținerii acestei formulări a fost acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzute în alin.1 al art. 168 din CCM în anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau acele contracte colective de muncă, astfel că suplimentările salariale au fost incluse și în anii 2004, 2005, 2006 și 2007 în salariul de bază al fiecărui angajat, acesta fiind și punctul de vedere al Comisiei Paritare SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză la cererea ambelor părți și cu expertiză de specialitate salarizare-normare administrată la cererea pârâtei, prin sentința civilă nr.1627 din 14 decembrie 2007 Tribunalul Prahovaa admis acțiunea formulată de reclamant, obligând pârâta să plătească acestuia suplimentările salariale conform contractului colectiv de muncă pentru perioada 2004-2006, constând în primele de C pe perioada 2004-2005 și de Paște pe perioada 2005-2006, neacordate, respectiv suma de 2923 lei, conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expert.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că reclamantul a fost încadrat la societatea pârâtă în perioada 1989-21.09.2006 când raporturile de muncă au încetat prin disponibilizare, iar în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2004 se prevede, la art. 168, dreptul salariaților de a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, cu prilejul sărbătorilor de Paște și de
Totodată, în alin.2 al art.168 s-a stipulat că pentru anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
De asemenea, s-a arătat că în contractele colective de muncă pe unitate s-au menținut suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art.168 și pe anii 2004, 2005, 2006.
Coroborând disp.art.168 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu cele ale art.168 din contractul colectiv de muncă pe anii 2005, 2006, tribunalul a apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al aceluiași articol din și pe parcursul anilor 2004, 2005, 2006, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
A mai reținut instanța de fond că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau potrivit art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă și nu a făcut dovada plății către reclamant a acestor suplimentări salariale de C și de Paște pentru perioada în discuție, arătându-se că Nota întocmită de comisia paritară invocată în apărare de către pârâtă nu conduce în mod automat la concluzia că suplimentările salariale au și fost incluse în salariile de bază.
O dovadă în acest sens, a reținut prima instanță, o constituie chiar concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de expert, care a calculat suplimentările salariale la care este îndreptățit reclamantul la suma brută de 3677 lei și suna netă de 2594 lei, care actualizată cu indicele de inflație devine 2923 lei.
Pe cale de consecință, în baza art.161 alin.1 Codul muncii, instanța de fond a admis acțiunea în sensul celor sus-arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe, pârâta a declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Astfel, se susține că dreptul la acțiune al reclamantului este prescris în raport de disp.art.283 alin.1 lit.e Codul muncii, care arată că termenul în care pot fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă este de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.168 din contractul colectiv de muncă, afirmând că aceste dispoziții nu au fost respectate și în condițiile în care temeiul pretențiilor reclamantului este contractul colectiv de muncă, textul de lege incident în speță este art.283 alin.1 lit.e Codul muncii.
Pe fondul pricinii, se susține că instanța de fond nu a reținut apărarea societății în sensul că sumele de bani solicitate prin acțiune au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, fapt ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003 - 2007, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte, la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007 fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau aceste contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art. 168, reclamantul necontestând că în anul 2003 primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
De asemenea, pasivitatea intimatului-reclamant, care în toată perioada 2004-2007 nu a spus nimic despre faptul că nu și-a primit drepturile salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că acesta cunoștea că și-a primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003.
Ulterior, la data de 31.08.2007, aceeași comisie a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C prevăzute în art. 168 din CCM al SA, în care se expune același punct de vedere și această precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare.
O altă critică se referă la greșita obligare a societății recurente la plata către reclamant a unor sume echivalente cu salariul mediu brut pe unitate, deși instanța a observat că valoarea unei astfel de suplimentări este egală cu un salariu de bază mediu pe SNP SA, existând o diferență clară între cele două tipuri de salarii, ambele fiind prevăzute în contractul colectiv de muncă, dar pentru situații diferite.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă sau, pe fond, ca neîntemeiată,
Deși legal citat cu această mențiune, intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Este neîntemeiat primul motiv de recurs prin care se invocă excepția prescripției dreptului la acțiune, susținându-se că termenul de prescripție aplicabil în cauză ar fi cel de 6 luni prevăzut de art.283 alin.1 lit.e Codul muncii.
Astfel, conform art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, invocat de recurentă, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile însă dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, aceasta fiind și terminologia expres folosită în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2003 - 2007, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că acțiunea reclamantului trebuie respinsă întrucât primele de C pe anul 2004, de Paște și pe anul 2005 și de Paște pe anul 2006 au fost incluse în salariul de bază al acestuia pe anii 2004, 2005 și 2006.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractele colective de muncă pe anii 2005 și 2006 s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004, 2005 și 2006 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C pe anul 2004, de Paște și C pe anul 2005 și de Paște pe anul 2006 prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006 ar fi fost acordate reclamantului prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestuia pe anii respectivi.
Mai mult, din cuprinsul raportului de expertiză salarizare-normare întocmit la prima instanță de expert, care a avut în vedere toate înscrisurile puse la dispoziție de către părți, rezultă în mod clar că aceste suplimentări salariale nu au fost incluse în salariile de bază ale reclamantului pe perioada 2004-2006, așa cum corect a reținut și prima instanță.
Împrejurarea că acțiunea reclamantului a fost introdusă abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunii în condițiile în care acțiunea a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Nici ultimul motiv de recurs, prin care se susține că în mod greșit prima instanță a acordat reclamantului sumele reprezentând prime de C și de Paște echivalente cu salariul mediu brut pe unitate și nu cele corespunzătoare salariului de bază mediu pe perioada în discuție în prezenta cauză, nu este întemeiat.
Astfel, instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea soluției concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză chiar la solicitarea recurentei-pârâte, prin care au fost calculate sumele cuvenite reclamantului în baza art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, stabilite după salariul de bază mediu pe societate comunicat expertei de către recurentă, conform adresei nr.3081/28.11.2007, ce a fost anexată raportului.
Expertul, ale cărui concluzii au fost justificat însușite de prima instanță, nu a ținut cont de nivelul salariului mediu brut pe societate rezultând din adresele nr.1666/2003, nr.313/2005 și nr.713/2006 invocate de reclamant în susținerea acțiunii, expertul arătând că salariul mediu brut include și anumite sporuri, adaosuri, indemnizații, etc. care nu fac parte din salariul de bază și nu sunt luate în calcul la determinarea mediei acestuia.
În consecință, față de considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul pârâtei ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare, sentința atacată fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1627 din 14.12.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, Cap, nr.23, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Cristina Pigui Vera
--- - - - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
/FA
2 ex. 2008-03-27
Trib. P nr-
, R -
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Cristina Pigui Vera
