Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 2881/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2881
Ședința publică din 8 octombrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu DR.- -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Maria Ana
GREFIER:
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții UNIVERSITATEA de MEDICINĂ și farmacie " " și MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII și T împotriva sentinței civile nr.1899/17.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal s-a prezentat pentru reclamantul intimat lipsă, avocat, pentru pârâta recurentă Universitatea de Medicină și Farmacie " " T, consilier juridic, lipsă fiind pârâtul recurent Ministerul Educației Cercetării și
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta recurentei pârâte depune la dosar acte normative, respectiv nr OG-, G- și concluzii scrise care să fie avute în vedere la pronunțarea deciziei.
Instanța, pune din oficiu în discuție excepția nesoluționării fondului cauzei de către prima instanță.
Reprezentanta pârâtei-recurente solicită respingerea excepției, motivând că nu se impune casarea cu trimitere întrucât prima instanță a soluționat fondul cauzei. În ce privește recursul universității, solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, casarea hotărârii și rejudecând cauza, modificarea procentului stabilit de instanță de 100 % și acordarea unui procent între 50 % - 100%, care să poată fi stabilit de universitate în funcție de fondurile bugetare și veniturile proprii fără a depăși însă procentul de 80 % din fondurile alocate pentru salarii. Arată că sporul acordat de prima instanță este nejustificat, câtă vreme din actele dosarului rezultă că reclamantul a primit un spor de 30 %, situație față de care trebuia să acorde cel mult diferența de 70 % și nicidecum 100 %. Cu privire la recursul pârâtului Ministerul Educației Cercetării și T lasă soluția la aprecierea instanței.
Reprezentantul reclamantului intimat a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, cu cheltuieli de judecată, iar în subsidiar arată că dacă instanța de recurs va aprecia că nu a fost soluționat fondul cauzei înțelege să solicite admiterea recursurilor, casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1899/17.04.2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis în parte acțiunea civilă formulată de către reclamantul împotriva pârâților Universitatea de Medicină și Farmacie " ", T și Ministerul Educației, Cercetării și T B și a obligat pârâții la plata către reclamant a contravalorii sporului de 100% din salariul de bază indexat și reactualizat la data plății, reprezentând dreptul bănești neachitate, cuvenite pentru munca depusă efectiv, corespunzător numărului de ore de activitate lunară la cadavre în condiții deosebite, aferente perioadei 11.02.2005 - la zi, precum și în continuare lunar în condițiile legii.
Totodată, a obligat pârâții la plata către reclamant a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, și a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea petitului de acțiune vizând obligarea pârâților la plata sporului de vechime.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și TBa re calitate procesuală pasivă în cauză, prin raportare la dispozițiile art. 17 alin. 2 din Legea nr. 104/2003, coroborate cu cele ale nr.OG 1530/2007, precum și cu calitatea acestui minister de ordonator principal de credite.
Cu privire la fondul cauzei, prima instanță a apreciat că art.18 din Legea nr. 104/2003 a fost abrogat prin intrarea în vigoare a nr.OUG 115/2004, astfel încât reclamantului îi sunt aplicabile prevederile art.13 alin.1 lit.e din nr.OUG 115/2004, deoarece lucrează la catedra de anatomie patologică din cadrul Universității de Medicină și Farmacie " " T, iar nu actele normative invocate de pârâta Universitatea de Medicină și Farmacie " "
Având în vedere că sporul se alocă în funcție de timpul efectiv lucrat și că reclamanta desfășoară activități încadrate într-un grad ridicat de periculozitate, în temeiul art.13 alin. 1 lit. e din nr.OUG 115/2004 coroborat cu art.155, art.166 și art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, Tribunalul Timișa apreciat că se impune admiterea în parte a acțiunii și obligarea pârâților la plata contravalorii sporului reglementat de art.13 alin.1 lit.e din nr.OUG 115/2004 în procent de 100 % din salariul de bază al reclamantului.
În baza art. 246 Cod procedură civilă, instanța a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea capătului de cerere referitor la obligarea pârâților la plata sporului de vechime, iar în temeiul art. 274 Cod procedură civilă a obligat pârâții la plata către reclamant a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând din onorariu de avocat.
Pârâta Universitatea de Medicină și Farmacie " " Taf ormulat, în termen legal, recurs împotriva sentinței civile nr. 1897/17.04.2008 a Tribunalului Timiș, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate cu reținere spre rejudecare și modificarea procentului de 100% stabilit de către prima instanță la un procent între 50% - 100%, care să poată fi stabilit de universitate în funcție de fondurile bugetare și veniturile proprii ale acesteia, fără ca să depășească procentul de 80% a fondurilor bugetare alocate pentru salarii.
În motivarea recursului, se arată că sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece instanța a stabilit acordarea unui procent de 100% din salariul corespunzător numărului de ore de activitate lunară, în loc de un procent de 50%-100%, așa cum prevăd art. 13 lit. e din OUG nr. 115/2004 și art. 81 lit. a din nr.HG 281/1993.
Universitatea nu s-a referit din eroare la alte acte normative, cum greșit reține prima instanță, deoarece stabilirea salariilor în sănătate și în învățământ se face prin acte normative distincte.
Pe de altă parte, sporul acordat de instanță este neîntemeiat în condițiile în care, potrivit fluturașilor cu plata salariilor, reclamantul a primit sporul de 30%, astfel încât instanța nu putea obliga pârâții decât la plata diferenței de 70%.
În drept se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și TBa formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 1899/17.04.2008 a Tribunalului Timiș, solicitând admiterea recursului, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a ministerului și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului se arată că sentința este nelegală și netemeinică deoarece Ministerul Educației, Cercetării și T nu are calitate procesuală pasivă în cauză, în situația în care între minister și reclamant nu există raporturi juridice concretizate în obligații specifice angajatorului și angajatului, iar ministerul, în calitate de ordonator principal de credite, și-a îndeplinit toate obligațiile față de Universitatea de Medicină și Farmacie " " T în ceea ce privește alocarea fondurilor solicitate de universitate.
Din coroborarea prevederilor art. 171 alin. 2, alin. 3, alin. 7 și alin. 10 din Legea nr. 84/1995 cu cele ale art. 8 și art. 21 alin. 5 din Legea nr. 500/2002 rezultă că finanțarea de bază se acordă sub forma de sumă globală de la bugetul de stat, urmând ca, în temeiul autonomiei universitare, veniturile alocate de Ministerul Educației, Cercetării și T să fie utilizate de instituția de învățământ superior, care are un drept de gestiune asupra lor.
Obligarea Ministerului Educației, Cercetării și T la plata sumelor de bani în litigiu ar conduce la încălcarea art. 4 alin. 3 și art. 14 alin. 1 din Legea nr. 500/2002.
Cu privire la fondul cauzei, se susține că, potrivit titlului Legii nr. 104/2003 privind manipularea cadavrelor umane și prelevarea organelor și țesuturilor de la cadavre în vederea transplantului, în cuprinsul căruia se folosește conjuncția "și", atât manipularea cadavrelor, cât și prelevarea de organe și țesuturi de la cadavre se face în vederea transplantului, iar în universitățile de medicină din România nu există un serviciu specializat pentru transplant.
Articolul 18 alin. 1 din Legea nr. 104/2003 se referă la activitatea de manipulare și prelevare de țesuturi și organe în vederea transplantului, iar personalul didactic din cadrul catedrelor de anatomie din universități desfășoară activitate didactică conform art. 42 alin. 1 și art. 54 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, ce nu presupune efectuarea de transplanturi de organe și țesuturi.
Salariații catedrei de anatomie din cadrul Universității de Medicină și Farmacie " " T sunt cadre didactice și sunt salarizați potrivit nr.HG 281/1993 și nr. 1350/2007, beneficiind de un spor la salariu de 30% pentru condiții periculoase sau vătămătoare.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 și art. 3041Cod procedură civilă, Legea nr. 128/1997, Legea nr. 84/1995, Legea nr. 500/2002, Legea nr. 104/2003, nr.HG 281/1993 și nr. 1350/2007.
Pârâta recurentă Universitatea de Medicină și Farmacie " " Tad epus concluzii scrise, prin care solicită admiterea recursului și constatarea faptului că prima instanță a aplicat corect dispozițiile Ordinului nr.721/2005, iar nu ale art.12 alin.2 din Legea nr.104/2003. La aceste concluzii au fost anexate extrase din nr.OUG115/2004 și nr.OG10/2008.
La termenul din 8.10.2008, în temeiul art. 306 alin. 2 raportat la art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, Curtea a pus în discuția părților soluționarea fondului cauzei de către prima instanță prin raportare la obiectul acțiunii și la temeiul de drept invocat în cererea de chemare în judecată, respectiv a art. 18 alin. 2 din Legea nr. 104/2003.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, a înscrisurilor existente la dosarul cauzei și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 5 coroborate cu cele ale art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că sunt întemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin acțiunea formulată reclamantul a chemat în judecată pârâții Universitatea de Medicină și Farmacie " " T și Ministerul Educației, Cercetării și T B, solicitând obligarea pârâților la plata contravalorii sporului de 100% din salariul de bază, indexată și reactualizată la data plății, reprezentând drepturi bănești neachitate ce i se cuveneau pentru munca depusă în condiții deosebite în ultimii 3 ani, conform art. 18 din Legea nr. 104/2003, întrucât se încadrează în categoria personalului prevăzut de art. 18 alin. 1 din Legea nr. 104/2003 care beneficiază de un salariu stabilit în condițiile art. 18 alin. 2 din aceeași lege.
Totodată, prin concluziile scrise depuse la dosar la ultimul termen de judecată în fața instanței de fond, reclamanta a arătat că art. 18 din Legea nr. 104/2003 constituie temeiul de drept al acțiunii sale, deși pârâta Universitatea de Medicină și Farmacie " " Tas usținut că art. 18 alin. 2 din Legea nr. 104/2003 a fost abrogat prin nr.OUG 115/2004 și că, în speță, sunt aplicabile prevederile art. 13 alin. 1 lit. a, în temeiul cărora reclamantul a primit un spor la salariu de 30%.
În cuprinsul concluziilor scrise reclamantul a susținut că apărările invocate de pârâtă cu privire la abrogarea art. 18 alin. 2 din Legea nr. 104/2003 sunt nefondate, deoarece art. 44 din nr.OUG 115/2004, modificată prin Legea de aprobare nr. 125/2005, nu a abrogat art. 18 alin. 2 din Legea nr. 104/2003, ci a prevăzut că: "de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, orice alte dispoziții contrare se abrogă".
Art. 18 alin. 1 din Legea nr. 104/2003 prevede că: " personalul care își desfășoară activitatea în serviciile de anatomie patologică și prosecturi ale spitalelor, precum și personalul catedrelor de anatomie, de histologie, de anatomie patologică și al catedrei de biologie celulară se încadrează în categoria locurilor de muncă în condiții deosebite", iar art. 18 alin. 2 din Legea nr. 104/2003 dispune că: " salariile de bază ale personalului prevăzut la alin. 1 sunt cu 100% mai mari față de salariile de bază prevăzute de lege pentru aceleași categorii de personal, la care se adaugă sporurile legale ".
Prin hotărârea recurată, Tribunalul Timișa admis acțiunea reclamantului în temeiul art. 13 alin. 1 lit. e din nr.OUG 115/24.11.2004, obligând pârâții să plătească reclamantului contravaloarea sporului de 100% din salariul de bază, indexată și reactualizată la data plății, corespunzător numărului de ore de activitate lunară la cadavre, activitate prestată în condiții deosebite, deși reclamantul a indicat ca temei de drept al acțiunii dispozițiile art. 18 din Legea nr. 104/2003 și nu a înțeles să-și întemeieze acțiunea pe prevederile art. 13 alin. 1 lit. a din nr.OUG 115/24.11.2004, invocate de pârâta Universitatea de Medicină și Farmacie " " T prin întâmpinare, sau pe cele ale art. 13 alin. 1 lit. e din nr.OUG 115/24.11.2004, reținute în considerentele sentinței atacate.
Art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă dispune că: "în toate cazurile, judecătorii hotărăsc doar asupra obiectului cererii deduse judecății".
Conform art. 129 alin. 4 Cod procedură civilă, "cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare".
Având în vedere cele arătate anterior, Tribunalul Timiș nu putea să soluționeze cererea de chemare în judecată prin raportare la alt temei de drept, decât cel invocat de reclamantă și menținut de aceasta după ce pârâta a arătat, prin întâmpinare, că dispozițiile legale invocate de reclamant sunt abrogate și că ar fi incidente, în cauză, alte prevederi legale. De altfel, niciuna din părți nu a susținut că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 13 alin. 1 lit. e din OUG nr. 155/2004.
Instanța de fond a reținut, prin considerentele hotărârii recurate, că art. 18 din Legea nr. 104/2003 a fost abrogat prin nr.OUG 115/2004, fără a argumenta înlăturarea apărărilor reclamantului privitoare la neabrogarea acestui text legal și fără a indica prevederile legale prin care a fost abrogat acest articol.
Pe de altă parte, prima instanță a obligat pârâții să plătească reclamantului contravaloarea sporului de 100% din salariul de bază, în condițiile în care art. 18 alin. 2 din Legea nr. 104/2003 prevedeau acordarea unor salarii de bază pentru personalul menționat la art. 18 alin. 1 din Legea nr. 104/2003 cu 100% mai mare față de salariile de bază prevăzute de lege pentru aceleași categorii de personal, la care se adaugă sporurile, nepunând în discuție obiectul acțiunii prin raportare la temeiul de drept invocat în susținerea acesteia.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, "dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr auzite, adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat. Altfel spus, art.6 impune tribunalului obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor de probatoriu ale părților, cu excepția aprecierii pertinenței."(Hotărârea din 21.07.2005 în cauza Virgil și alții împotriva României, paragraful 44; Hotărârea din 19.04.1994 în cauza Van de împotriva Olandei, paragraful 59 și Hotărârea din 21.03.2000 în cauza Dulaurans împotriva Franței, paragraful 33).
Soluționarea cauzei prin raportare la alt temei de drept decât cel invocat în cererea de chemare în judecată și nemotivarea înlăturării apărărilor invocate de reclamant cu referire la neabrogarea dispozițiilor legale pe care a fost întemeiată acțiunea pendinte, reprezintă o nesoluționare a fondului cauzei, ce atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă.
Având în vedere aplicabilitatea, în cauză, a prevederilor art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este lipsită de interes analizarea celorlalte motive de recurs invocate de către părți.
În temeiul art. 312 alin. 1, alin. 3 și alin. 5 Cod procedură civilă, instanța va admite recursurile declarate de pârâții Universitatea de Medicină și Farmacie " " T și Ministerul Educației, Cercetării și T B, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare în fond Tribunalului Timiș, care o va soluționa prin raportare la temeiul de drept invocat de reclamant și va pune în discuție obiectul cererii raportat la acest temei de drept, urmând să aibă în vedere și susținerile și apărările formulate de părți în fața instanței de recurs, inclusiv cele privitoarea la abrogarea art. 18 alin. 2 din Legea nr. 104/2003.
Întrucât cauza nu a fost soluționată în fond, astfel încât nu s-a stabilit culpa procesuală a vreuneia dintre părți, Curtea nu va acorda cheltuieli de judecată în recurs, cererea reclamantului intimat de obligare a pârâților recurenți la plata cheltuielilor de judecată urmând și a fi analizată cu ocazia judecării în fond a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții UNIVERSITATEA de MEDICINĂ și FARMACIE " " și de MINISTERUL EDUCAȚIEI T și CERCETĂRII împotriva sentinței civile nr.1899/17.04.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Casează sentința cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Timiș.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
DR.- - - - - -
GREFIER,
Red./24.11.2008
Thred./24.11.2008
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Maria Ana
