Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 2882/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 2882
Ședința publică din 8 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Maria Ana
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de către pârâții Universitatea de Medicină și farmacie și Ministerul Educației, Cercetării și T împotriva sentinței civile nr. 1900 pronunțată la 17 aprilie 2008 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru pârâta recurentă cj., pentru reclamanta intimată avocat, lipsă fiind pârâta recurentă Ministerul Educației, Cercetării și
Procedura completă.
Recursurile sunt scutite de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâtei recurente Universitatea de Medicină și Farmacie din Tad epus la dosar concluzii scrise.
Instanța pune în discuția părților dacă prin modalitatea de soluționarea a cauzei instanța a soluționat fondul acțiunii cu care a fost investită, față de împrejurarea că reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 18 din Legea nr. 104/2003, iar instanța a acordat sporul prevăzut de art. 13 litera e din OUG nr. 115/2004.
Reprezentantul reclamantei intimate a arătat că întradevăr acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 18 din Legea nr. 104/2003 și că instanța a acordat sporul prevăzut de art. 13 litera e din OUG nr. 115/2004, deși dispozițiile art. 18 sunt și în prezent în vigoare.
Reprezentanta pârâtei recurente T apreciază că instanța s-a pronunțat asupra cererii cu care a fost investită, apreciind că dispozițiile art. 18 sunt abrogate.
Constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta pârâtei recurente Tas olicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, arătând că reclamanta a fost încadrată corect în grilă, nemulțumirea fiind determinată de cuantumul sporului acordat de instanță în condițiile în care reclamantei i s-a achitat un spor de 30%. Lasă la apreciere modalitatea de soluționare a recursului declarat de către pârâta Ministerul Educației, Cercetării și
Reprezentantul reclamantei intimate a solicitat respingerea recursurilor ca neîntemeiate, cu cheltuieli de judecată.
Instanța
Deliberând asupra recursurilor de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș la 11 februarie 2008 sub nr. 1923/30, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Univesitatea de Medicină și Farmacie și Ministerul Educației, Cercetării și T solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâții la plata contravalorii sporului de 100% din salariul de bază, indexată și reactualizată la data plății, reprezentând drepturi bănești neachitate ce i se cuvin pentru munca depusă în condiții deosebite în ultimii trei ani, pentru perioada 13 februarie 2005 - 12 februarie 2008 conform dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 104/2003; să oblige pârâții la plata contravalorii sporului de vechime cuvenit pentru munca prestată în aceeași perioadă (13 februarie 2005 - 12 februarie 2008) indexată și reactualizată la data plății conform dispozițiilor art. 8 din OUG nr. 115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice și dispozițiile art. 30 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate; să oblige pârâții la plata acestor sporuri cuvenite, în continuare, lunar, pe durata derulării contractului individual de muncă; cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii a arătat că este salariata pârâtei Univesitatea de Medicină și Farmacie - de și că se încadrează în categoria personalului prevăzut la alin. 1 al art. 18 din Legea nr. 104/2003.
Mai arată că deși s-a adresat pârâtei in vederea acordării majorării de 100% prevăzută de art.18 menționat mai sus, nu a primit nici un răspuns; că aceste drepturi sunt acordate în alte universități din țară; că deși este îndreptățită la acordarea sporului de vechime, spor care nu este inclus în salariu, acesta nu i-a fost acordat.
In drept invocă dispozițiile art. 16 pct. 3, art. 155, 296 alin. 1, 238, 241, 247, 183 litera c, 285 Codul Muncii, Legea nr. 130/1996, art. 18 din Legea nr. 104/2003, art. 8 din OUG nr. 115/2004, art. 6, 30,32 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, art. 274 cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 1900 pronunțată la 17 aprilie 2008, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și T, a admis în parte acțiunea reclamantei, a obligat pârâții la plata către reclamantă a contravalorii sporului de 100% din salariul de bază indexat și reactualizat la data plății, reprezentând drepturi bănești neachitate, cuvenite pentru munca depusă efectiv, corespunzător numărului de ore de activitate lunară la cadavre în condiții deosebite, aferente perioadei 11 februarie 2005 - la zi, precum și în continuare lunar în condițiile legii; a luat act de renunțarea la judecarea capătului de cerere privind sporul de vechime, a obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T are calitate procesuală pasivă, motivat de faptul că potrivit art. 17 alin. 2 din Legea nr. 104/2003, finanțarea serviciilor pentru exploatarea cadavrelor umane din cadrul catedrelor de anatomie se face din bugetul de stat alocat instituției de învățământ superior medical uman, precum și din venituri proprii ale instituției.
Sub aspectul fondului a reținut că reclamanta are calitatea de angajat al pârâtei prestând o activitate întru-un domeniu de activitate în care sunt incidente dispozițiile legale unde practic își desfășoară activitatea personalul catedrei de anatomie, de histopatologie, de anatomie patologică, al catedrei de biologie celulară, domenii în care sunt incidente dispozițiile art. 13 alin. 1 litera e din OUG nr. 115/2004.
A mai reținut că inițial, prin art. 18 din Legea nr. 104/2003 s-a prevăzut că personalul care-și desfășoară activitatea în serviciilor de anatomie patologică și prosecturi ale spitalelor, precum și personalul catedrelor de anatomie, de histopatologie, de anatomie patologică și al catedrei de biologie celulară beneficiază de salarii de bază cu 100% mai mari față de salariile de bază prevăzute de lege pentru aceeași categorie de personal, la care se adaugă sporurile legale.
A reținut că art. 18 fost abrogat la intrarea în vigoare a OUG nr. 115/2004 și că acest act normativ prevedea la art. 13 alin. 1 litera e un procent de salarizare de 50-100% pentru activitățile ce prezintă condiții deosebite de muncă, beneficiară fiind și reclamanta.
In termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, au declarat recurs pârâții Universitatea de Medicină și Farmacie " " T și Ministerul Educației, Cercetării și T, recursuri înregistrate la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Prin recursul declarat, pârâta Universitatea de Medicină și Farmacie a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate cu reținere spre rejudecare și urmare a rejudecării recursului modificarea procentului stabilit de către prima instanță de 100% la un procent între 50-100% care să poată fi stabilit de pârâtă în funcție de fondurile bugetare și veniturile proprii ale universității, dar fără să se depășească procentul de 80% a fondurilor alocate pentru salarii.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Arata ca hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, instanța stabilind procentul în cuantum maxim de 100%, deși art. 13 litera e din OUG nr. 115/2004 și art. 8 litera a din HG nr. 281/1993 prevede un procent între 50-100%; că sporul prevăzut de art. 13 litera e din OUG nr. 115/2004 este același cu sporul prevăzut de HG nr. 281/1993 art. 8 litera a; că sporul acordat în cuantum de 100% este neîntemeiat în condițiile în care reclamantul a primit un spor de 30% pentru condiții deosebite acordat la orele efectiv lucrate lângă cadavre.
Prin recursul declarat, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tas olicitat modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii.
Arată că în mod greșit a soluționat instanța de fond excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece între minister și cadrele didactice universitare nu sunt raporturi juridice concretizate în obligații specifice angajatorului și angajatorului; că și-a îndeplinit toate obligațiile ce-i revin in calitate de ordonator principal de credite, el alocând fondurile în baza cererilor formulate de instituțiile de învățământ superior, universitatea fiind cea care, în baza autonomiei universitare, gestionează veniturile financiare și are atribuții in stabilirea și calcularea drepturilor salariale.
Sub aspectul fondului arata ca prevederile Legii nr. 104/2003 are in vedere atât manipularea cadavrelor și prelevarea de organe și țesuturi de la cadavre, cu condiția ca aceasta sa se facă in vederea transplantului; că în universitățile de medicină din România nu există un serviciu specializat pentru transplant; că salariații din cadrul catedrei de anatomie sunt cadre didactice și sunt remunerate potrivit legilor speciale aplicabile personalului din învățământ, fiind salarizate potrivit HG nr. 281/1993 și nr. 1350/2007.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, pârâta recurentă Taî nvederat instanței că Legea nr. 104/2003 este o lege specială și că în învățământ, legiuitorul nu a stabilit grile de salarizare diferențiate, reclamantei fiindu-i aplicabilă grila de salarizare din învățământ.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 3041coroborat cu art. 312 alin. 3 și 5 cod procedură civilă, instanța a apreciat recursurile întemeiate, urmând a le admite cu următoarea motivare:
Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata sporului de 100% prevăzut de art. 18 alin. 2 din Legea nr. 104/2003, dispoziție legală care prevede un salariu de bază majorat cu 100% față de salariile de bază prevăzute de lege pentru aceleași categorii de personal, pretențiile reclamantei rămânând neschimbate pe parcursului soluționării cauzei, inclusiv prin prisma temeiului de drept invocat.
Prima instanță a modificat obiectul și temeiul de drept al acțiunii, analizând pretențiile reclamantei prin prisma sporului de 50-100% prevăzut de art.1 3 litera e din OUG nr. 115/2004, ceea ce echivalează cu o nerezolvare în fond a pretențiilor reclamanților, în condițiile în care nu există identitate între temeiul de drept invocat de reclamant și care prevedea o majorare a salarului de bază cu 100% și cel reținut de instanță, care reprezintă un spor salarial, care se acordă in funcție de timpul efectiv lucrat in acele condiții și care nu intră în componența salariului de bază.
Mai mult, prima instanță, deși apreciază că dispozițiile art. 18, au fost abrogate, nu argumentează în nici un fel înlăturarea apărărilor reclamantei privitoare la neabrogarea dispoziției legale și nici nu indică prevederile legale prin care ar fi fost abrogată dispoziția invocată de reclamanți
Aceasta modalitate de rezolvare a acțiunii prin raportare la un alt temei de drept decât cel invocat în cererea de chemare în judecată și nemotivarea înlăturării apărărilor invocate de reclamantă cu privire la neabrogarea dispozițiilor legale pe care a fost întemeiată acțiunea echivalează cu o nerezolvare a fondului cauzei, motiv pentru care în baza art. 312 alin. 5 cod procedură civilă, urmează a admite recursurile și casa sentința recurata cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond.
Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de fond va analiza acțiunea reclamantei prin prisma temeiului de drept invocat de reclamantă și susținerile părților cu privire la abrogarea sau neabrogarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 104/2003, raportat și la dispozițiile Legii nr.125/2005 și în raport de aceste constatări să analizeze dacă reclamanta este îndreptățită la acordarea majorării salariale de 100% aplicată la salariul de bază.
PENRTU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de către pârâții Universitatea de Medicină și Farmacie T și Ministrul Educației, Cercetării și TBî mpotriva sentinței civile nr. 1900 pronunțată la 17 aprilie 2008 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta.
Casează sentința civilă menționată mai sus și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 8 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
8.11.2008
Primă instanță:
, - Tribunalul Timiș
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Maria Ana
