Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 2885/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 2885
Ședința publică din 8 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Maria Ana
Grefier:
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de către pârâții Inspectoratul Școlar al Județului T, Consiliul Județean și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, prin DGFP împotriva sentinței civile nr. 2506 pronunțată la 19 iunie 2008 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, in contradictoriu cu reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar, afiliat la Federația Educației Naționale și pârâții Consiliul Local, Primăria, prin primar, Grupul Școlar, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru pârâta recurentă Inspectoratul Școlar al jud. T și pârâta intimată Grupul Școlar cj., pentru reclamantul intimat avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar extras din aplicația ECRIS cu privire la soluția dată în dosarul -.
Reprezentanta pârâtei Inspectoratul Școlar T arată că sunt și soluții pronunțate in sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta pârâtului recurent Inspectoratul Școlar Tas olicitat admiterea recursurilor declarate in cauză, modificarea sentinței recurate in sensul respingerii acțiunii.
Reprezentantul reclamantului intimat a solicitat respingerea recursurilor, fără cheltuieli de judecata. Arata ca decizia nr. 380/2004 a Curții Constituționale prevede că contractul colectiv de muncă constituie izvor de drept.
Instanța
Deliberând asupra recursurilor de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș la 13 februarie 2008 sub nr. 2052/30, reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T afiliat la Federația Educației Naționale a chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul Școlar al Județului T, Consiliul Județean T, Consiliul Local și Primăria - instituția Primarului, Grupul Școlar solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care va pronunța, să oblige pârâții la plata retroactivă a salariului minim de 880 lei garantat prin contractul colectiv de muncă unic la nivel național 2007-2010 față de personalul din învățământ încadrat pe funcții, care îndeplinește condiția de a avea studii superioare, în conformitate cu prevederile art. 40 alin. 1 litera a și d, alin. 2 și alin. 4 din același contract, începând cu data de 1 ianuarie 2007 și până la data pronunțării hotărârii; să oblige pârâții la acordarea de daune interese pentru repararea prejudiciului care a fost cauzat prin neplata salariului corect în conformitate cu art. 161 alin. 4 Codul Muncii.
In drept a invocat prevederile art. 16, art. 41 alin. 2 și 5 din Constituție, art. 161 alin. 1 și 4, art. 236 alin. 4 și art. 283 alin. 1 litera c din Codul Muncii, art. 11 alin. 1 litera d din Legea nr. 130/1996, art. 2 alin. 2 litera a, art. 3 alin. 1 litera a, art. 40 alin. 1 literele a și d, alin. 2 și 4 din contractul colectiv de muncă la nivel național 2007-1010.
In motivarea acțiunii arată că art. 40 alin. 4 din contractul colectiv de muncă la nivel național 2007-2010 prevede începând cu 1 ianuarie 2007 un salariu minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 de ore, în medie, de 440 lei, iar pentru personalul încadrat pe funcții publice pentru care este condiția de a avea studii superioare, coeficientul minim de ierarhizare este egal cu 2, rezultând un salariu minim de 880 lei; că aceste dispoziții au caracter obligatoriu și nu au fost aplicate salariaților din învățământ pentru care este necesară condiția studiilor superioare.
Pârâtul Consiliul Județean Tac hemat in garanție Ministerul Educației, Cercetării și solicitând instanței ca in ipoteza admiterii acțiunii, chematul in garanție să fie obligat să asigure fondurile necesare pentru efectuarea plăților solicitate de către reclamanți.
Prin sentința civilă nr. 2506 pronunțată la 19 iunie 2008, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Județean T, a admis în parte acțiunea precizată și a obligat pârâții la plata retroactivă a salariului minim de 880 lei garantat prin contractul colectiv de muncă unic la nivel național 2007-2010 față de personalul din învățământul preuniversitar încadrat pe funcții care îndeplinește condiția de a avea studii superioare conform art. 40 alin. 1 lit. a și d, alin. 2 și 4 din același contract, începând cu data de 1 ianuarie 2007 - 30 septembrie 2007 actaulizat cu rata inflației la data plății efective, a respins in rest acțiunea precizată, a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Consiliul Județean
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că pârâții Inspectoratul Școlar al județului T și Consiliul Județean T au calitate procesuală pasivă în cauză, date fiind atribuțiile pe care le au in procedura de finanțare a învățământului, așa încât este necesară judecata in contradictoriu cu toți pârâții in vederea asigurării opozabilității hotărârii.
Sub aspectul fondului a reținut ca in prevederile Legii nr. 128/1997 nu există nici un articol in care să se arate cuantumul salariului minim de bază brut garantat in plată la nivelul ramurii de invatamant și că în speță nu devin aplicabile dispozițiile art. 12 din Legea nr. 130/1996 atâta timp cât legiuitorul nu a stabilit un nivel minim al salariului aplicabil personalului didactic care ocupă funcții pentru care condiția de pregătire este de studii superioare.
A reținut că prevederile art. 40 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național nr- sunt aplicabile și personalului didactic din instituțiile publice, deci implicit și celui din cadrul Ministerului Educației, Cercetării și
Capătul de cerere privind daunele interese a fost respins cu motivarea că nu s-a făcut dovada ca pârâtele au refuzat plata salariilor în beneficiul reclamantului.
Cererea de chemare in garanție a fost admisă în temeiul art. 14 alin. 5 din Legea nr. 486/2006 a bugetului de stat pe anul 2007 coroborat cu Legea nr. 388/2007 a bugetului de stat pe anul 2008.
In termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, au declarat recurs pârâții Inspectoratul Școlar al județului T, Consiliul Județean T, chematul in garanție Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, prin DGFP T, recursuri înregistrate la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Prin recursul declarat, pârâtul Consiliul Județean Tas olicitat modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii față de Consiliul Județean
Arata ca in mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece începând cu anul bugetar 2007, prin art. 41 alin. 5 din Legea nr. 486/2006 a bugetului de stat pe anul 2007 și apoi prin Legea nr. 388/2007 a bugetului de stat pe anul 2008, fondurile necesare pentru finanțarea învățământului preuniversitar provenite tot de la bugetul de stat nu mai sunt repartizate consiliilor locale de către consiliile județene, ci de către directorul DGFP județene, consiliul județean neavând nici un rol în procedura de finanțare a învățământului preuniversitar de stat.
Sub aspectul fondului arata ca reclamanții sunt angajați in instituții de învățământ și sunt salarizați potrivit OUG nr. 8/2000, lege specială aplicabilă acestei categorii de personal, care in art. 1 alin. 4 prevede ca valoarea coeficientului de multiplicare 1.oo se stabilește anual prin hotărâre a guvernului, după aprobarea legii bugetului de stat, in limita fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru cheltuielile cu salariile, in vederea realizării obiectivelor, programelor și proiectelor stabilite; ca art. 3 alin. 2 din contractul colectiv de muncă prevede că contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor publice, însă prin aceste contracte nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și al căror cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, aceeași precizări fiind cuprinse și în art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996.
Prin recursul declarat, pârâtul Inspectorul Școlar al Județului Tas olicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii în tot a acțiunii.
In drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 cod procedură civilă coroborat cu art. 3041cod procedura civila.
Arata ca inspectoratul școlar nu are calitate procesuală in cauză deoarece potrivit art. 9 alin. 8 din Legea nr. 84/1995, calitatea de angajator o are directorul unității de învățământ și că începând cu anul 2001, potrivit art. 167 din Legea nr. 141/1995, HG nr. 538/2001, cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de invatamânt preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale in a căror rază își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat, fiecare unitate de învățământ are obligația de a întocmi bugetul propriu.
Mai arata ca intre Inspectoratul Școlar Județean T și membrii de sindicat nu s-au născut raporturi juridice de muncă in sensul art. 10 și 14 Codul Muncii.
Sub aspectul fondului arata ca cererea reclamantei este neîntemeiată, deoarece contractul colectiv de muncă unic la nivel național în ce privește salarizarea nu poate fi aplicat în condițiile în care aceste drepturi sunt stabilite prin dispoziții legale; că și art. 12 din Legea nr. 130/1996 menționează supremația legii în raport cu contractele colective de muncă; că în cuprinsul Legii nr. 128/1997 se specifică faptul că salariul de bază al personalului didactic și auxiliar este stabilit conform legii.
Mai arata ca dispozițiile contractului colectiv de muncă privind salariul de bază minim garantat se aplica doar personalului care negociază drepturile salariale și nu pentru salariații din sectorul bugetar ale căror drepturi salariale sunt stabilite prin lege, ordonanțe, hotărâri de guvern.
Prin recursul declarat, DGFP Tas olicitat modificarea sentinței recurate și respingerea cererii de chemare in garanție, motivat de faptul că atribuții privind salarizarea sau acordarea de alte sume o au instituțiile în cadrul cărora funcționează ca angajați reclamanții.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041cod procedura civila, instanța a apreciat recursurile întemeiate, urmând a le admite cu următoarea motivare:
In mod greșit a soluționat instanța de fond excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean
Începând cu anul bugetar 2007, prin art. 14 alin. 5 din Legea nr. 486/2006, dispoziție preluată și în Legea nr. 388/2007, fondurile necesare pentru finanțarea învățământului preuniversitar provenite de la bugetul de stat nu mai sunt repartizate consiliilor locale de către consiliile județene, ci de către directorul Direcției generale a finanțelor publice județene.
nici un atribut legat de repartizarea fondurilor destinate finanțării învățământului universitar și neavând raporturi de dreptul muncii cu membrii de sindicat reprezentați de reclamant, Consiliul Județean T nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
In mod corect însă a soluționat instanța de fond problema calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar al județului
Potrivit art. 33 litera a din Normele metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat aprobate prin HG nr. 2192/30 noiembrie 2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea Ministerului Educației Cercetării și T funcționează Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar.
Acest organism consultativ propune spre aprobare nivelul costurilor standard corespunzătoare finanțării de bază a unităților din învățământ și întocmește un raport trimestrial/anual privind necesarul financiar din învățământul preuniversitar de stat, pe baza informațiilor centralizate transmise de către inspectoratele școlare județene.
In mod greșit a apreciat instanța de fond ca in cauză sunt aplicabile dispozițiile contractului colectiv de muncă unic la nivel național privind salariu de bază minim garantat brut negociat pentru personalul încadrat pe funcții pentru care este condiția de pregătire de a avea studii superioare, al cărui cuantum este de 880 lei.
Art. 48 (1) din Legea nr. 128/1997 prevede că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare. 2 al art. 48 prevede că drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite maxime și minime, se negociază, în limitele legii prin contractul colectiv de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ potrivit legii.
Aceste dispoziții se coroborează cu cele ale art. 12 din Legea nr. 130/1996 care reglementează supremația legii în raport cu contractele colective de muncă, dispoziție care se regăsește și în art. 3 alin. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel unic național pentru anii 2007-1010, care prevede că prin contractul colectiv de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Rezultă din coroborarea textelor legale menționate mai sus că în privința determinării salariilor de bază în învățământ, contractul colectiv de muncă la nivel național nu are aplicabilitate.
de bază ale personalului din învatamânt sunt stabilite prin OUG nr. 8/2000, valoarea coeficientului de multiplicare 1.00 fiind reglementată anual prin ordonanțe de guvern (OUG nr. 18/2005, OG nr. 4/2006, OG nr. 11/2007, OG nr. 15/2008).
Față de dispozițiile legale mai sus enunțate, având în vedere că salariile de bază ale personalului din învățământ sunt stabilite prin lege, neputând face obiectul negocierii, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, va modifica in parte sentința recurata in sensul respingerii cererii de obligare a pârâților la plata drepturilor salariale pretinse.
Va menține in rest dispozițiile sentinței recurate privind respingerea in rset a acțiunii principale.
Pe cale de consecință, va respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Consiliul Județean
PENRTU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite recursurile declarate de către către pârâții Inspectoratul Școlar al Județului T, Consiliul Județean și chematul în garanție Ministerul Economiei, Cercetării și, prin DGFP T împotriva sentinței civile nr. 2506 pronunțată la 19 iunie 2008 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, in contradictoriu cu reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar, afiliat la Federația Educației Naționale și pârâții Consiliul Local, Primăria, prin primar, Grupul Școlar.
Modifică în parte sentința recurată menționată mai sus, în sensul că:
Respinge capătul de cerere privind plata retroactivă a salariului minim de 880 lei.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Consiliul Județean
Menține dispozițiile privind respingerea în rest a acțiunii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 8 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
12.11.2008
Primă instanță:
, - Tribunalul Timiș
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Maria Ana
