Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 343/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.343/ Dosar nr-
Ședința publică din data de 30 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică judecător
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Daniel
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții DIRCȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI B și CONSILIUL JUDEȚEAN B împotriva sentinței civile nr.12 din 7 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 16 martie 2009 când părțile au lipsit, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru 23 martie 2009, apoi pentru astăzi, 30 martie 2009.
CURTEA:
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 12/M/07.01.2009, Tribunalul Brașova admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1 mai 2005 - 25.11.2005.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALA SI PROTECȚIA DREPTULUI COPILULUI și CONSILUL JUDEȚEAN
A obligat pe pârâți să calculeze, să aloce și să plătească sumele reprezentând indemnizația de dispozitiv în cuantum de 255 din salariul de bază actualizate în raport cu rata inflației, începând cu data de 26.11.2005 și până la data de 1.04.2007.
A obligat pe pârâtă Direcția Generală de Asistență Sociala și Protecția Dreptului Copilului B să efectueze mențiunile necesare referitoare la indemnizația de dispozitiv, în carnetul de muncă pentru perioada 26.11.2005 - 1.04.2007.
A respins restul pretențiilor reclamantei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că eclamanta a avut calitatea de angajată, personal contractual conform mențiunilor din carnetul de munca pozitia 23. Raporturile de muncă dintre pârâta 1 și reclamantă au încetat la data de 01.04.2007 conform mențiunilor de la pozitia 74 din carnetul de muncă.
Prin prezenta acțiune reclamanta a solicitat plata indemnizației de dispozitiv, în cuantum de 25 % din salariul de bază, începând cu luna mai 2005.
Paratele prin întâmpinare au invocat excepția prescripție dreptului material la acțiune pentru perioada 1.05.2005-26.11.2005 în conformitate cu dispozitiile art.1 și art.3 din Decretul nr.167/1958.
Având în vedere prevederile art. 1 si 3 din Decretul nr.167/1958 si art.283 lit.c din Codul muncii, termenul în care se pot solicita drepturi de natură salarială neacordate este de 3 ani de la nașterii dreptului la acțiune raportat la data introducerii cererii de chemare în judecată.
Având în vedere data introducerii cererii de chemare în judecata respectiv 26.11.2008 și perioada pentru care se solicită drepturi salariale, începând cu luna mai 2005 și până la data încetării raporturilor de muncă 1.04.2007, instanța a constatat că pentru perioada 1 mai 2005-25.11.2005 dreptul material la acțiune al reclamantei este prescris.
Pe fondul cauzei s-a arătat că indemnizația de dispozitiv a fost reglementată prin Legea 138/1999 și vizează cadre militare, angajați pe bază de contract și salariați civili din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerul d e Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații și Ministerul Justiției.
Prin ordinul nr.496/28.07.2003 emis de Ministerul Administrației și Internelor s-a prevăzut că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice iar la pct.3.1.1 se arată că prin personal civil în sensul prezentului ordin se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din MAI. Personalul civil din MAI beneficiază de drepturile stabilite de Legea 138/1999 cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.13 din lege.
Art.13 din Legea 138/1999 stabilește cuantumul indemnizației de 25 % din salariul de bază și se acordă cadrelor militare în activitate, militari angajați pe bază de contract și salariaților civili.
Rezultă că, salariaților civili le este recunoscut beneficiul aceleiași indemnizații de dispozitiv în cuantum de 25 % din salariul de bază.
Este evident faptul că prin Ordinul nr.496/2003, Ministrul Administrației și Internelor a urmărit ca din rândul personalului care beneficiază de acest spor să facă parte și personalul civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, tocmai pentru a înlătura discriminarea în privința drepturilor de natură salarială a personalului aflat în subordinea și coordonarea MAI, asigurându-se astfel egalitate de tratament salarial și nediscriminarea pentru personalul din cadrul aceleiași instituții.
De reținut și faptul că potrivit art.13 din legea 138/1999 la nivel național, în alte departamente administrativ teritoriale au fost recunoscute și plătite aceste drepturi( așa cum reflectă și practica judiciară depusă în speță), astfel încât prevederile constituționale ( art.16), cele art.14 din CEDO, art.1 din protocolul nr.12 precum și art.5 și 6 din Codul muncii, impun premisa de reglementare unitară a acestor drepturi.
Față de motivele mai sus expuse și având în vedere faptul că pentru o perioada de timp acțiunea reclamantei este prescrisă, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu cei doi pârâți.
În ceea ce privește petitul referitor la actualizarea sumelor acordate conform indicelui de inflație, instanța a constatat că acesta este întemeiat, având în vedere prevederile art.1082 și art.1084 Cod civil.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâții Consiliul Județean B și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
În motivele celor două recursuri sentința este criticată pentru nelegalitate, arătându-se că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile Legii 138/1999. Prevederile referitoare la acordarea indemnizației de dispozitiv lunare de 25% sunt aplicabile exclusiv angajaților, MI, și MJ.
În conformitate cu dispozițiile pct.31.1 din Ordinul 496/2003 emis de MAI prin "personal civil" se înțelege "funcționari publici și personalul contractual din structurile mai."
Analizând recursurile formulate, Curtea apreciază că sunt întemeiate.
Statutul juridic al personalului contractual din cadrul instituției unde și-a desfășurat activitatea reclamanta, nu impune aplicarea dispozițiilor 9.2 din Ordinul MAI 496/22.07.2003, Ordin ce devine desuet în condițiile reorganizării intervenite legislativ în structura organizatorică a MAI devenit actualmente Ministerul d e Interne și al Reformei Administrative.
Pretențiile solicitate prin acțiune sunt reglementate de art.13 din Legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții. Acest text de lege prevede că "indemnizația de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază se acordă cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract și salariaților civili".
Prin Ordinul nr.496/28.07.2003 emis de MAI s-a specificat că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Potrivit pct.31.1 din acest ordin prin "prin personal civil" se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor. Prin urmare, în mod evident ordinele se referă numai la structurile MAI, ori personalul contractual din cadrul primăriilor și din cadrul serviciilor publice subordonate consiliilor locale nu se încadrează în textul legal invocat și nu pot beneficia de indemnizația de dispozitiv.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că administrația publică din unitățile administrativ teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale și pe cel al descentralizării serviciilor publice iar autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale ca autorități deliberative și primării ca autorități executive (prevederi cuprinse în Legea 215/2001 privind administrația publică locală art.1, art.2, art.21).
Aceasta înseamnă că administrația publică locală nu este subordonată Ministerului d e Interne iar dispozițiile legale arătate mai sus nu se aplică angajaților acestor instituții.
În prezenta speță, așa cum s-a arătat și în motivele de recurs, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, unde a lucrat reclamanta, este subordonată Consiliului Județean B, astfel că dat fiind regimul juridic al acesteia, instanța apreciază ca fiind nelegală extinderea efectelor art.31.1 din Ordinul MAI 496/2003 și asupra personalului contractual din cadrul acestei instituții.
Nu poate fi considerată discriminatorie situația reclamantei în raport cu categoria de personal contractual din fostul MAI care beneficiază de indemnizația de dispozitiv în baza Ordinului mai sus invocat deoarece nu sunt îndeplinite condițiile expuse de art.2 din OG 137/2000 pentru ca o faptă să fie considerată "discriminatorie".
Nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.2 alin.1 și respectiv art.3 din Directiva 2000/78 a Consiliului Uniunii Europene care reglementează condițiile de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.
Prin această directivă se stabilește un cadru general de combatere a discriminării în ceea ce privește încadrare în muncă și ocuparea forței de muncă, în vederea punerii în aplicare, în statele membre a principiului egalității de tratament.
Se stabilesc reguli de remunerare egale în condiții de încadrare și de muncă egale.
Pentru toate aceste considerente, curtea apreciază că soluția instanței de fond are la bază o interpretare extensivă a dispozițiilor legale aplicabile adăugându-se la lege o situație neprevăzută de aceasta astfel încât, în baza art.312 Cod procedură civilă recursurile pârâților vor fi admise iar acțiunea reclamantei va fi respinsă conform dispozitivului prezentei.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Consiliul Județean B și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Drepturilor Copilului B împotriva sentinței civile nr. 12/M/07.01.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în parte, în sensul că respinge în totalitate acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Drepturilor Copilului B și Consiliul Județean
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
Red./22.04.09
Tehnored.AN/24.04.2009- 3 ex.
Jud. fond /
Președinte:Maria Carmen TicăJudecători:Maria Carmen Tică, Cristina Ștefăniță, Daniel
