Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 359/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 359/2010-
Ședința publică din 23 februarie 2010
PREȘEDINTE: Cigan Dana Popa Aurora vicepreședintele instanței
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B cu sediul în B, sector 5,- și de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B, sector 5,-, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în O, str. -, nr.3. jud. B, în contradictoriu cu intimații reclamanți:, A, G, -, -, -, -, -, toți cu domiciliile procedurale alese în O, - -, nr.10, jud. B și intimata pârâtă CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul în O, - -, nr.10, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 1303/LM din 02 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că în cauză se solicită judecarea în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1303/LM din 02 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, A, și cererile de intervenție în interes propriu formulata de intervenienții, toți cu domiciliul procedural ales în O,-,județul B în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B, cu sediul în B,-, sector 5, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B-, sector 5, CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O,- și în consecință:
Pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL ORADEA, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE au fost obligați să plătească reclamanților și intervenienților sporul de confidențialitate de 15 %, începând cu aprilie 2007 și în continuare pentru viitor, reactualizat cu indicele de inflației începând cu data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Au fost obligați pârâții să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților și intervenienților precum și să procedeze la depunerea declarațiilor rectificative la CAS pentru perioada mai sus menționată.
Pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a fost obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor de mai sus; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, instanța a apreciat că este nefondată și a fost respinsă ca atare, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 19 și urm. din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, acesta coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar, răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor de rectificare a acestor bugete și aprobă prin bugete sume pentru instituțiile publice.
În primul rând, s-a subliniat că reclamanții se includ în categoria personalului unei unități finanțate de la bugetul de stat, iar raporturile juridice ale acestora sunt guvernate de Codul muncii, conform prevederilor art. 295 alin. 2 din acest cod.
Reclamanților le-a fost impusă prin lege o obligație profesională imperativă, de confidențialitate, care se îndeplinește în cadrul executării raporturilor de muncă.
În practica instanțelor judecătorești, constatându-se că nu există un punct de vedere unitar cu privire la acordarea sporului de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul brut lunar, judecătorilor procurorilor si personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, în raport de dispozițiile art.3 din Ordonanța Guvernului nr.19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, aprobată cu modificări prin Legea nr.444/2006, art.15 din nr.OG6/2007 aprobată cu modificări prin Legea nr.232/2007, art.20 alin.3 din Legea nr.656/2002 modificată și completată și ale art.13 din nr.OUG57/2000 modificată prin nr.OG9/2001, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu soluționarea recursului în interesul legii, cu privire la interpretarea și aplicarea textelor de lege mai sus citate.
Prin decizia nr.46 din 15 decembrie 2008 admițând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit următoarele:"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 alin.1 litera "d" din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1, 2 din codul deontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din codul deontologic al acestora.
S-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar."
Ori cum deciziile pronunțate în soluționarea recursurilor în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe, nu s-a mai pus în discuție îndreptățirea ori neîndreptățirea acestei categorii de personal la un astfel de spor.
Potrivit art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate cu ocazia recursului în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe, în măsura în care acestea sunt confruntate cu astfel de probleme, cum este și cazul de față.
Așa fiind, raportat la art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă și art. 1084 Cod civil, instanța a obligat pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL ORADEA, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, să plătească reclamanților și intervenienților sporul de confidențialitate de 15 % începând cu aprilie 2007 și în continuare pentru viitor, reactualizat cu indicele de inflației începând cu data nașterii dreptului și până la data plății efective.
În baza art.1 Decretul 92/1976 privind carnetul de muncă, instanța a obligat la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamanților și intervenienților cu privire la sporul de confidențialitate și ca urmare să procedeze la depunerea declarațiilor rectificative la CAS pentru perioada mai sus menționată.
În aplicarea prevederilor art. 190 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare lege, s-au emis următoarele norme: Norme de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare.
Potrivit Ordinului nr.340/ 2001 pct 1. asigurarea evidenței nominale a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat se realizează pe baza Declarației privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plata către bugetul asigurărilor sociale de stat, denumita în continuare Declarația nominala, conform modelului prezentat în anexele nr. 1.1-1.4.
Obligația de plata către bugetul asigurărilor sociale de stat este reprezentata de contribuția de asigurări sociale, denumita în continuare contribuție.
In situația în care se constata erori în cuprinsul declarațiilor nominale, indiferent de motivele care au cauzat producerea acestora, si/sau modificări ale datelor pe baza cărora se determina stagiul de cotizare și punctajul mediu anual ale asiguratului, angajatorii, precum si instituțiile care efectuează plata drepturilor de șomaj pentru șomeri au obligația sa depună o declarație rectificativă privind evidența nominala a asiguraților si a obligațiilor de plata către bugetul asigurărilor sociale de stat, denumită în continuare declarație rectificativă, la casa teritoriala de pensii unde a fost depusă și declarația nominala pe care o modifică.
Ca urmare a admiterii pretențiilor reclamanților și intervenienților, instanța a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să pună la dispoziția Ministerului Justiției și Libertăților, sumele necesare plății drepturilor salariale cuvenite reclamanților, în considerarea atribuțiilor prevăzute de Legea nr. 500/2002 pentru Ministerul Finanțelor Publice în special a celor privind pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale și ale legilor de rectificare bugetară.
Instanța a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către părți.
Împotriva acestei sentințe, în termen au declarat recurs atât MINISTERUL JUSTIȚIEI, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată, cât și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
În motivarea recursului său, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR (fost MINISTERUL JUSTIȚIEI) arată că prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a dispus plata unor drepturi salariale care nu sunt prevăzute de actul normativ incident în materia salarizării grefierilor, respectiv în Legea 567/2004 și OUG. 8/2007, instanța depășind în acest fel limitele puterii judecătorești.
Se mai arată că drepturile recunoscute în favoarea reclamanților exced cadrului legal stabilit prin OG137/2000, în speță neputând vorbi de discriminare în sensul actului normativ mai sus evocat, această critică fiind susținută și recunoscută și prin deciziile nr. 818, 819 din 03 iulie 2008 ale Curții Constituționale.
Mai mult, îndatorirea de confidențialitate este una ce este specifică profesiei de magistrat ori personal auxiliar, iar situația acestora nu poate fi considerată comparabilă cu cea a funcționarilor publici ori salariaților din alte instituții publice pentru care există reglementări speciale și exprese în materie, nefiind incidente dispozițiile articolului 14 Curții Europene a Drepturilor Omului.
Invocă de asemenea și Legea 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care cuprinde reglementări specifice personalului din sistemul justiției, inclusiv pentru grefieri, aceste dispoziții fiind obligatorii după publicarea legii în Monitorul Oficial.
În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă, art. 312 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului său, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR arată în esență, că nu are raporturi juridice de muncă cu reclamanții, care sunt angajați ai MINISTERULUI JUSTIȚIEI, astfel că se impune a se reține lipsa calității sale procesuale pasive.
Deși legal citați, intimații reclamanți nu au depus întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu conform articolului 3041Cod de procedură civilă, instanța reține următoarele:
Criticile aduse sentinței de către recurenți sunt nefondate.
Astfel, în ce privește recursul MINISTERULUI JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, problema în discuție și anume acea a îndreptățirii magistraților și a personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor la acordarea sporului de confidențialitate de 15 % calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul brut lunar, a făcut obiectul unui recurs în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca urmare a practicii judiciare neunitare constante la nivelul instanțelor judecătorești.
Astfel, prin decizia nr. 46 din 15 decembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, a admis recursul și a stabilit că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul de specialitate au dreptul la despăgubiri constând în sporul de confidențialitate de 15 %.
Această decizie este obligatorie pentru instanțe cu privire la problemele de drept judecate, conform art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
Este adevărat că prin deciziile nr. 818, 819, 820 și 821 din 3 iulie 2008, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale anumite articole din OG. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, însă în cauză sunt aplicabile dispozițiile dreptului comunitar al muncii, dispoziții care au caracter prioritar față de dreptul intern și anume prevederile Directivei Consiliului nr. 200/43/CE/19 iulie 2000 privind aplicarea principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică și prevederile Directivei Consiliului nr. 2000/78/CE/2 decembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea legalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă. Totodată, art. 20 din Constituția României prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Acordarea sporului de confidențialitate doar pentru anumite categorii de personal ar genera o situație discriminatorie și raportat la art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la Convenția Europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, întrucât nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile.
Faptul că actele normative care reglementează salarizarea și alte drepturi ale magistraților, magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate nu prevăd acordarea acestui spor, nu înseamnă că aceștia nu au dreptul la despăgubiri conform art. 27 alin. 1 din OG. 137/2000, despăgubiri ce trebuie stabilite nu prin apreciere, ci raportat la sporul de confidențialitate de 15 % calculat la salariul (indemnizația) de bază prevăzut de marea majoritate a actelor normative care reglementează și acest spor acordat altor categorii de personal, despăgubiri care trebuie să aibă un caracter temporar până la încetarea stării de discriminare.
Nu poate fi reținut ca fondat nici aspectul invocat referitor la Legea 330/2009 deoarece această lege este ulterioară soluției pronunțate de instanța de fond, fiind evident că dispozițiile acesteia se aplică după publicarea în Monitorul Oficial.
Nefondat este și recursul declarat de Ministrul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurent nu este întemeiată în condițiile în care recurentul are atribuții privind coordonarea acțiunilor care sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor bugetare anuale ale legilor de rectificare, precum și legile privind aprobarea contului manual de execuții, conform articolului 19 litera a din Legea nr. 500/2002, iar articolul 19 litera g din același act normativ prevede că MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE analizează propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetelor, relevant fiind și articolul 28 din lege care statuează că acest minister elaborează proiectele legilor bugetare anuale, ținând seama și de propunerile ordonatorilor principali de credite, precum și articolul 14 din lege care interzice orice cheltuială din fondurile publice dacă nu are prevederi bugetare.
Cât privește activitatea instanțelor, aceasta este finanțată de la bugetul de stat - conform articolului 131 aliniatul 1 din Legea nr. 304/2004, astfel că, fără alocarea fondurilor necesare de către MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, plata drepturilor salariale acordate prin această hotărâre ar deveni neexecutabilă, ori, neexecutarea hotărârii nu ar asigura finalitate procesului civil, iar reclamanții ar fi lipsiți de un bun - dreptul de creanță recunoscut prin hotărâre judecătorească, o astfel de situație constituind o încălcare a articolului 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, astfel că recurentul justifică calitate procesuală pasivă în astfel de litigii.
De altfel, conform prevederilor legii fundamentale - Constituția României, articolul 148 aliniatul (2) - prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne.
În aceste condiții, corect a reținut instanța de fond calitatea procesuală pasivă a acestui recurent, criticile aduse hotărârii urmând a fi înlăturate ca nefondate.
Având în vedere răspunderile și obligațiile ce-i incumbă conform prevederilor legale mai sus enunțate, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE urmează a găsi soluțiile financiare necesare punerii în aplicare a dispozițiilor date de instanță în ceea ce privește drepturile salariale acordate, aceasta constituind un drept și o obligație acestui minister de a face propuneri executivului în acest sens, fundamentat pe găsirea unor surse de finanțare legale.
Față de considerentele mai sus reținute Curtea urmează, în temeiul art. 304 indice 1 și art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă să respingă ca nefondate ambele recursuri, menținând în întregime sentința recurată ca legală și temeinică.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B cu sediul în B, sector 5,- și de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B, sector 5,-, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în O, str. -, nr.3. jud. B, în contradictoriu cu intimații reclamanți:, A, G, -, -, -, -, -, toți cu domiciliile procedurale alese în O, - -, nr.10, jud. B și intimata pârâtă CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul în O, - -, nr.10, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 1303/LM din 02 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.dec.- /19.03.2010
Jud.fond. -
Dact./19.03.2010
Ex.2
21 com./ 25.03.2010
1. recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B cu sediul în B, sector 5,-
2. recurenții pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B, sector 5,-, reprezentat de
3. DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în O, str. -, nr.3. jud. B,
intimații reclamanți:, G, -, -, -, toți cu domiciliile procedurale alese în O, - -, nr.10, jud. B intimata pârâtă CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul în O, - -, nr.10, jud.Președinte:Cigan Dana Popa AuroraJudecători:Cigan Dana Popa Aurora, Galeș Maria
