Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 573/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 573
Ședința publică din data de 22 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
: -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de reclamantul, cu domiciliul în comuna Mari, sat Moara, jud. și de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 329, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 610 din 19 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta pârâtă SC SA, reprezentată de avocat din Baroul Prahova conform contractului de asistență juridică încheiat la 21 aprilie 2008, lipsind recurentul reclamant .
Procedura legal îndeplinită.
Recursuri scutite de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul pentru recurenta reclamantă, arată că la instanța de fond fost efectuată expertiză și nu mai susține critica privitoare la neluarea în calcul la acordarea primelor solicitate a salariului de bază mediu pe societate și întrucât nu mai are cereri de formulat în cauză solicită cuvântul asupra recursurilor.
Curtea ia act de declarația reprezentantului recurentei, față de actele și lucrările dosarului consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Avocat având din nou cuvântul pentru recurenta reclamantă, solicită în principal admiterea recursului formulat pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr. 610 din 19 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, modificarea în tot a hotărârii atacate și admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune al intimatei.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Cheltuielile de judecată se vor solicita pe cale separată.
Față de recursul formulat de reclamantul, solicită în esență respingerea acestuia ca nefondat, întrucât drepturile salariale pe care societatea urmează să le plătească reclamantului au fost actualizate cu indicele de inflație în urma întocmirii expertizei, sens în care reclamantul poate trece la executare.
URTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța pârâta să fie obligată la plata sumei de 7480 lei către reclamant, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, precum și la 533,52 lei cu titlu de daune, beneficiu de care a fost lipsit reclamantul prin neplata la timp a sumei în raport cu coeficientul de inflației.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 16.03.1992 - 22.09.2006 a fost salariatul pârâtei la Sucursala.
A mai susținut reclamantul că, pe lângă salariul de bază, pentru munca prestată, urma să beneficieze, conform art.168 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate pe anii 2004-2006 și de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate. Astfel, dispozițiile art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006 prevăd că salariații SA vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
S-a mai arătat că deși contractul colectiv de muncă prevedea aceste obligații pe anii 2004, 2005 și 2006, reclamantul nu a beneficiat de suplimentările salariale de C și de Paște, care se ridică la suma totală de 7480 lei potrivit calculului depus de acesta, salariul mediu la nivelul fiind de 980 lei în anul 2004, 1400 lei în anul 2005 și 1850 lei pe anul 2006, astfel cum rezultă din adresele pârâtei nr. 1666/2003, 313/2005 și nr.713/2006.
A mai susținut reclamantul că pentru neacordarea la timp a drepturilor salariale, pârâta îi datorează și suma de 533, 52 lei reprezentând corecția sumelor neacordate cu coeficientul de inflație pe perioada în discuție.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, susținând, în esență, că sumele de bani menționate în acțiune, cu caracter premial, au fost negociate și stipulate în anul 2003, după cum rezultă din actul adițional la contractul colectiv de muncă înregistrat la DGMPS sub nr. 8080/23.05.2000, arătându-se că pentru anul 2003 suplimentările respective vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
A mai învederat pârâta că această formulare s-a păstrat și în CCM pe anul 2004, iar în anul 2005, când s-a încheiat un nou contract colectiv de muncă, s-a prevăzut că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, formulare ce se păstrează și în contractele colective de muncă pentru anii 2006 și 2007.
În continuare, pârâta a arătat că rostul menținerii acestei formulări a fost acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 din CCM în anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau acele contracte colective de muncă, astfel că suplimentările salariale au fost incluse și în anii 2004, 2005, 2006 și 2007 în salariul de bază al fiecărui angajat, acesta fiind și punctul de vedere al Comisiei Paritare SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă.
Pe parcursul procesului pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune solicitând respingerea acțiunii ca prescrisă întrucât potrivit art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Pe baza probatoriilor administrate în cauză, cu înscrisuri, depuse la dosar de ambele părți și expertiză judiciară salarizare, administrată la solicitarea pârâtei, prin sentința civilă nr.610 din 19 februarie 2008, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă și a admis acțiunea formulată de reclamant, obligând pârâta să plătească acestuia drepturile salariale corespunzătoare sărbătorii de Paște și C 2004 - 2006, în sumă netă actualizată de 2923 lei,conform raportului de expertiză.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă este neîntemeiată întrucât termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani, prev. de art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, nefiind incidente dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii invocate de pârâtă, întrucât prin cererea formulată nu se susține neexecutarea contractului colectiv de muncă.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește că angajații vor beneficia de către o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, stipulându-se la alin.2 al art.168 că pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Coroborând disp.art.168 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu cele ale art.168 din contractul colectiv de muncă pe anii 2005, 2006, tribunalul a apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al aceluiași articol din și pe parcursul anilor 2004 - 2007, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Drept urmare, instanța a admis acțiunea în sensul celor sus-arătate, obligând pârâta să plătească reclamantului suma netă de 2923 lei conform raportului de expertiză efectuat în cauză.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat în termen legal recurs, atât reclamantul, cât și pârâta.
În recursul său, reclamantul a criticat hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică, susținând că deși în considerente se reține că pârâta urmează să-i achite suma de 2923 lei actualizată în funcție de coeficientul de inflație, nici în considerente și nici în dispozitiv nu se trece cuantumul acestei sume actualizate, astfel încât recurentul nu poate pune în executare hotărârea, solicitându-se pentru aceste motive admiterea recursului.
Pârâta SC ""SA a criticat la rândul său hotărârea primei instanțe ca nelegală și netemeinică, susținând că dreptul la acțiune al reclamantului este prescris în raport de disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, care arată că termenul în care puteau fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă este de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă, afirmând că aceste dispoziții nu au fost respectate și în condițiile în care temeiul pretențiilor reclamantului este contractul colectiv de muncă, textul de lege incident în speță este art.283 alin.1 lit.e Codul muncii.
Pe fondul pricinii, se susține de pârâtă că instanța de fond nu a reținut apărarea societății în sensul că sumele de bani solicitate prin acțiune au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, fapt ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003 - 2007, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte, la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007 fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau aceste contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta-pârâtă, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art. 168, reclamantul necontestând că în anul 2003 primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
De asemenea, pasivitatea reclamantului, care în toată perioada 2004-2007 nu a spus nimic despre faptul că nu și-a primit drepturile salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că acesta cunoștea că și-a primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte ivite în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003.
Ulterior, la data de 31.08.2007, aceeași comisie a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C prevăzute în art. 168 din CCM al SA, în care se expune același punct de vedere și această precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare.
O altă critică s-a referit la faptul că deși instanța a observat că valoarea unei astfel de suplimentări este egală cu un salariu de bază mediu pe SNP SA, a admis acțiunea prin care s-au solicitat sume echivalente cu salariul mediu brut pe unitate, existând o diferență clară între cele două tipuri de salarii, ambele prevăzute în CCM, dar pentru situații diferite.
La termenul din 22 aprilie 2008 recurenta-pârâtă, prin apărător, a arătat că nu mai susține motivul de recurs referitor la neluarea în calcul la acordarea primelor a salariului de bază mediu pe societate.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă sau, pe fond, ca neîntemeiată.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în cele două recursuri, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursurile sunt nefondate potrivit considerentelor ce urmează:
În ceea ce privește recursul reclamantului, se reține că pentru justa soluționare a cauzei prima instanță a dispus, la solicitarea pârâtei, efectuarea în cauză a unei expertize judiciare salarizare, cu obiectivele fixate prin încheierea de ședință de la termenul din 30.10.2007, printre care și acela de a preciza dacă pârâta datorează reclamantului vreo sumă de bani cu titlu de suplimentări salariale, dacă mai are de achitat asemenea drepturi și care este valoarea actualizată a acestora în raport cu coeficientul de inflație, de la data scadenței fiecărei sume și până în prezent, precum și dacă aceste suplimentări salariale au fost incluse sau nu în salariul de bază, și în ce condiții.
Răspunzând obiectivelor fixate de instanță, expertul, specialist în legislația muncii, a concluzionat că suplimentările salariale reglementate de dispozițiile art.168 din Contractul colectiv de muncă, corespunzătoare primelor de C și de Paște, care se cuvin reclamantului pentru C 2004, Paște 2005, C 2005 și Paște 2006 sunt în sumă brută de 3677 lei, calculul fiind efectuat în funcție de salariu de bază mediu pe societate comunicat expertei prin adresa nr.3081/28.11.2007, completare la adresele nr.2022/04.09.2007 și nr.2919/12.11.2007, suma netă fiind de 2594 lei, iar prin aplicarea actualizării la zi, în funcție de indicele de inflație publicat lunar de către Institutul Național de Statistică suma netă cuvenită reclamantului este de 2923 lei, în anexa nr.1 a raportului de expertiză indicându-se pe larg calculul sumelor cuvenite.
În consecință, suma totală netă de 2923 lei, pe care pârâta a fost obligată să o plătească reclamantului conform raportului de expertiză efectuat în cauză, include și actualizarea în funcție de indicele de inflație a sumelor restante datorate reclamantului cu titlu de primă C 2004, primă Paște 2005, Primă C 2005 și primă Paște 2006, fiind neîntemeiată critica recurentului conform căreia nu s-a trecut cuantumul sumei actualizate, neputând pune în executare hotărârea pentru acest motiv.
Referitor la recursul pârâtei, este neîntemeiat primul motiv de recurs, prin care se reiterează, practic, excepția prescripției dreptului la acțiune invocată la instanța de fond, excepție care a fost respinsă de instanță prin sentința atacată.
Astfel, conform art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile însă dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, acesta fiind și termenul expres folosit în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2003 - 2007, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că acțiunea reclamantului trebuie respinsă întrucât primele de C pe anul 2004, de Paște și C pe anul 2005 și de Paște pe anul 2006 au fost incluse în salariul de bază pe anii 2004, 2005 și respectiv 2006.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractele colective de muncă pe anii 2005 și 2006 s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004, 2005 și 2006 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C pe anul 2004, de Paște și C pe anul 2005 și de Paște pe anul 2006, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006, ar fi fost acordate reclamantului prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestuia pe anii respectivi.
Împrejurarea că acțiunea reclamantului a fost introdusă abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunii în condițiile în care acțiunea a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește ambele recursuri ca nefondate, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă le va respinge ca atare, sentința atacată fiind legală și temeinică, decurgând dintr-o corectă apreciere a probelor administrate și aplicare a dispozițiilor legale.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate ambele recursuri declarate de reclamantul domiciliat în comuna Mari, sat Moara, județul P și de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea lor, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.610 din 19 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi, 22 aprilie 2008, în ședință publică.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- --- --- - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored.2 ex./07.05.2008
/
dos.fond nr- Trib.
jud.fond
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
