Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 592/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI

Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR. 592

Ședința publică din data de 26 martie 2009

PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă

JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Traian

- -

Grefier -

Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de reclamanții domiciliat în,-, -.1,.3,.20, Județul P, domiciliat în,-, Județul P, domiciliat în sat Mari, com., nr.16, Județ P, domiciliat în sat, com. nr.262, Județ P, domiciliat în sat, com. nr. 133, Județ P, domiciliat în,-, Județul P, domiciliat în sat Mici, com. nr.23, Județ P, domiciliat în sat Mici, com. nr.10, Județul P și de pârâtă SC SA B, cu sediul profesional ales la și Asociații - B,-, etaj 3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 3080 din data de 5 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta pârâtă SC SA B, reprezentată de avocat din Baroul București, conform contractului de asistență juridică nr. - din 20 martie 2009, lipsind recurenții reclamanți, G, și -.

Recursuri scutite de plata taxei de timbru.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Apărătorul recurentei pârâte SC SA B având cuvântul, arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra recursului.

Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.

Avocat având din nou cuvântul pentru recurenta pârâtă, solicită admiterea recursului așa cum fost formulat în scris la dosarul cauzei, avându-se în vedere la stabilirea sumei privind plata primei aferente sărbătorilor de Paște și C de înscrisul intitulat " notă privind modalitatea de stabilire salariului de bază mediu.

Față de recursul formulat de reclamanți solicită respingerea acestuia ca nefondat, avându-se în vedere că în cuprinsul tezei finale a art. 168 alin. 2 din CCM/1998 se precizează că suplimentarea salarială pentru aprovizionare toamnă - iarnă a fost introdusă în salariul de bază conform telexului 2412/1998.

În CCM SA din anul 2002 la art. 168 la alin 2 se precizează că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază (conform telexului 2412/1998).

CURTEA

Reclamanții, G, si - au chemat în judecată pe pârâta SC SA (fostă SC SA) B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata unui salariu mediu pe societate pentru sărbătoarea de C pentru anul 2005 în cuantum de 1350 RON; un salariu minim pe ramura energie electrică, termica, petrol si gaze pentru anul 2005, 2006, 2007 si 2008 ce reprezintă c/valoarea aprovizionării toamnă-iarnă conform CCM la nivel de ramură în baza art.176 din CCM; la plata drepturilor bănești neacordate conform art.178 din CCM la nivel de ramura energie, termica, petrol si gaze pe anul 2004, 2005, 2006, 2007 reprezentand c/valoarea a 2500-4000. de gaze naturale, toate sumele să fie actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective, precum si a cheltuielilor de judecata.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că pe lângă salariul de bază urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând în suplimentari salariale cu ocazia sărbătorilor de Paste si de C, c/valoarea aprovizionării toamnă-iarnă, c/valoarea a 2500-4000. de gaze naturale.

Prin sentința civilă nr.3080/5.12.2008 Tribunalul Prahovaa admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei brute de 1350 lei, reprezentând prima de C aferentă anului 2005, sumă ce urmează a fi actualizată conform indicelui de inflație până la data plății efective, respingând în rest acțiunea.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanții cât și pârâta, criticând-o ca netemeinică și nelegală.

În recursul declarat de reclamanți se susține că în mod nelegal s-a respins capătul de cerere privind acordarea drepturilor salariale reprezentând un salariu minim pe ramura energie electrică, termica, petrol si gaze pentru anul 2005, 2006, 2007 si 2008 ce reprezintă c/valoarea aprovizionării toamnă-iarnă conform CCM la nivel de ramură în baza art.176 din CCM; la plata drepturilor bănești neacordate conform art.178 din CCM la nivel de ramura energie, termica, petrol si gaze pe anul 2004, 2005, 2006, 2007 reprezentând c/valoarea a 2500-4000. de gaze naturale.

Recurenții - reclamanți susțin, în esență, că pârâta nu a făcut dovada acordării suplimentării salariale solicitate, clauzele contractuale care creează dreptul la acest adaos fiind obligatorii și pentru angajatorul care nu a formulat nici un fel de apărări în cauză, așa încât concluzia la care a ajuns instanța de fond în sensul introducerii sumei reprezentând suplimentarea salarială pentru aprovizionare toamnă-iarnă și c/val gaze naturale în salariul de bază este eronată fiindcă nu are suport probator în actele și lucrările dosarului.

În recursul declarat de societatea pârâtă se susține că instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamantul nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.

Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele ambelor recursuri, curtea va constata următoarele:

1. Referitor la recursul declarat de reclamanți, curtea va constata că acesta este nefondat.

Potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997( denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract. Aceeași este situația și pentru c/val a 2500-4000. de gaze naturale.

Respectând aceste clauze contractuale, în anul 1997 angajatorul a plătit salariaților suma de 440.000 lei brut reprezentând suplimentarea salarială prevăzută în contract, astfel cum rezultă din adresa nr.2328/8 octombrie 1997.

Prin această adresă semnată de reprezentanții Patronatului și s-a convenit ca includerea acestui drept în salariul de bază să se facă începând cu data de 1 ianuarie 1998, după un mod concret de calcul ce va fi negociat odată cu indexarea salariilor pentru trimestrul IV.

Curtea mai reține că prin adresa comună (telex) nr.2412/29.05.1998 emisă de SN SA pentru mai multe dintre sucursalele sale între care și B (devenită actualmente SC SA) pe de o parte și pe de alta, s-a stabilit ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub formă de cotă procentuală începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%.

În pe anul 1998 la art.168 alin.2 există mențiunea expresă că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telex 2412/1998 (fila 25) alături de o indexare salarială de 5% de care au beneficiat toți salariații, în temeiul nr.208/31.03.1998.

Și în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceeași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.

În concluzie, așa cum în mod corect a reținut și instanța fondului, în cauză s-a făcut dovada includerii acestui drept în salariile brute de bază ale angajaților, inclusiv reclamantul, prin efectul menținerii lui în salariul brut de bază, până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anii 2005, 2006 și 2007, fost în mod legal și temeinic respinsă.

Drept consecință, recursul declarat în cauză de reclamanți urmează a fi respins ca nefondat în temeiul art.312 cod pr.civ.

2. Referitor la recursul declarat de societatea pârâtă, curtea va constata că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei - pârâtei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că în anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători au fost incluse în salariu, numai că ulterior, respectiv pentru anii următori acest lucru trebuia a fi probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.

Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.

În ce privește cuantumul sumei acordată reclamanților criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care în temeiul art.312 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul că obligă pârâta la plata către reclamanți a sumei de 694 lei, lei ținând seamă de nota comună SC SA - din 20 noiembrie 2008.

Curtea urmează a menține restul dispozițiilor sentinței.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții domiciliat în,-, -.1,.3,.20, Județul P, domiciliat în,-, Județul P, domiciliat în sat Mari, com., nr.16, Județ P, domiciliat în sat, com. nr.262, Județ P, domiciliat în sat, com. nr. 133, Județ P, domiciliat în,-, Județul P, domiciliat în sat Mici, com. nr.23, Județ P, domiciliat în sat Mici, com. nr.10, Județul P împotriva sentinței civile nr. 3080 din data de 5 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.

Admite recursul formulat de pârâta SC SA (fostă service SA), prin reprezentant legal și Asociații, cu domiciliul ales la B,-,.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 3080 din data de 5 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.

Modifică în parte sentința, în sensul că reduce sumele la care a fost obligată pârâta către reclamant la 694 lei, pentru fiecare reclamant.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 martie 2009.

Președinte JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Traian

- - - - - -

Grefier

Operator de date cu caracter personal

Număr de notificare 3120

Red. /MD

3 ex./21.04.2009

f- - Tribunalul Prahova

-

Președinte:Alexandru Bobincă
Judecători:Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Traian

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 592/2009. Curtea de Apel Ploiesti