Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 589/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 589
Ședința publică din data de 26 martie 2009
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Traian
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta cu domiciliul în, str. -, bloc 48,.2, Spania, împotriva sentinței civile nr.2166 din 16 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL, cu sediul în municipiul Târgoviște,-, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta pârâtă a depus la dosar o cerere înregistrată de compartimentul registratură sub nr. 7430/25.03.2009, prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
Curtea respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată formulată de recurenta pârâtă, față de actele și lucrările dosarului invocă din oficiu excepția tardivității declarării recursului, acesta fiind formulat peste termenul legal de 10 zile de la data comunicării hotărârii instanței de fond.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr- reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâta - - pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 5955, 19 lei reprezentând prejudiciu adus societății prin îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de serviciu.
Motivând acțiunea reclamanta a arătat că începând cu data de 24.01.2005 pârâta a îndeplinit funcția de vânzătoare în cadrul magazinului din Târgoviște, îndeplinind atribuții de gestionar conform fișei postului, iar în luna ianuarie 2006 s-a făcut inventarierea gestiunii și s-a constatat că pârâta se face vinovată de însușirea mai multor sume de bani din casieria magazinului, precum și produse din magazin fără a le mai restitui.
Reclamanta a mai arătat că în cursul cercetării disciplinare prealabile reclamanta a recunoscut în mod expres că se face vinovată de însușirea sumei de 372 lei în luna decembrie 2005 și bunuri în valoare de 426 lei în aceeași lună, 1300 lei împrumut acordat și nerestituit în luna decembrie 2005 și 3812 lei cotă parte din lipsa în gestiune a magazinului.
mai precizat că pentru acoperirea prejudiciului pârâta a semnat un angajament de plată neonorat, iar în drept și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 24 din Legea 22/1969 și art. 270 din Codul muncii.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că prin Ordonanța din 14.03.2007 de scoatere de sub urmărire penală a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, prin sentința penală 483/31.07.2007 a Judecătoriei Târgoviște și prin decizia penală nr. 532/07.07.2007 s-a respins plângerea penală formulată de reclamantă apreciindu-se că nu există întrunite elementele constitutive ale unei infracțiunii, neexistând deci prejudiciu, că recuperarea eventualei lipse din gestiune se poate exercita printr-o altă cale și nu printr-un litigiu de muncă.
Instanța din oficiul a dispus efectuarea unei expertize contabile, însă părțile nu au fost de acord cu administrarea acestei probe și nu au înțeles să achite onorariul.
În urma audierii martorei instanța de fond a reținut că aceasta a lucrat o scurtă perioadă în același timp cu pârâta, dar în locuri de muncă diferite, a fost prezentă când acesta împreună cu alte două vânzătoare de la același magazin trebuia să dea o declarație de începere a inventarului, că cele două vânzătoare au refuzat motivând că pârâta și-a însușit bani din vânzări, că în final le-au fost luate declarațiile, iar contestatoarea a recunoscut însușirea unor sume de bani și a unor bunuri, însă nu își amintește cu exactitate care anume.
Instanța a dispus aducerea cu mandat a martorei, însă nu s-a putut audia acest martor, întrucât din cuprinsul procesului-verbal întocmit de organele de poliție rezultă că acesta a plecat în Spania în luna decembrie 2007.
Reclamanta nu a solicitat înlocuirea acestui martor, renunțând la această probă.
S-a dispus citarea pârâtei cu mențiunea personal la interogatoriu, însă pârâta nu s-a prezentat.
Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr.2166 din 16 decembrie 2008 a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5955,19 lei reprezentând prejudiciul cauzat unității.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâta a lucrat în cadrul societății reclamante ca vânzătoare începând cu 24.01.2005, îndeplinind atribuții de gestionar iar în luna ianuarie 2006 cu ocazia inventarierii bunurilor din gestiune s-a constatat că lipsesc anumite produse și sume de bani.
S-a apreciat că vinovată de lipsurile în gestiune se face pârâta, această împrejurare rezultând din cuprinsul lucrărilor comisiei de inventariere, din recunoașterea pârâtei făcută cu ocazia inventarierii prin declarație scrisă, precum și din angajamentele de plată pe care aceasta și le-a asumat, care chiar dacă potrivit Codului muncii în vigoare nu constituie titluri executori, coroborate cu alte probe pot conduce la concluzia angajării răspunderii patrimoniale a salariatei.
Declarația pârâtei aflată la fila 29 din dosar atestă faptul că începând cu data de 01.09.2005 și până la data de 31.12.2005 și-a însușit din magazin mai multe sume de bani în cursul lunii decembrie ( 220 lei; 142 lei; 10 lei) și produse (ciorapi în valoare de 4 lei, pulover - 44 lei, sterilizator 110 lei, costum 35 lei, un alt pulover -70 lei, 4 scutece în valoare de câte 2, 5 lei, pulover de 30 lei, fular de 24 lei și pulover de 75 lei).
S-a reținut de asemenea de instanța de fond că din cuprinsul aceleași declarații rezultă că a primit cu titlu de împrumut de la societate sumele de 500 lei și 800 lei, iar până la data de 05.01.2006 nu restituise nici o sumă de bani.
Din declarația dată de pârâtă și aflată la fila 30 din dosar rezultă că aceasta a refuzat să participe la inventar obligându-se prin angajament de plată să achite eventualele alte lipsuri din gestiune în cotă de și de asemenea, a refuzat să lucreze în continuare în cadrul acestei societăți și să i se rețină din salariu lunar sumele datorate.
La sfârșitul inventarului la data de 06.01.2006 a recunoscut prin declarația de la fila 31 datoria de 38.120.000 lei mai puțin suma de 17.120.000 lei vechi, despre care a menționat că înțelege să o achite în părți egale cu celelalte două vânzătoare: și
Pârâta a semnat pe lângă angajamente de plată și o declarație de inventar în care recunoaște că a luat cunoștință de existența unor plusuri în gestiune în valoare de 3.480.000 lei și a unor minusuri în valoare de 10.820.000 lei vechi.
Paguba produsă de pârâtă în gestiune nu rezultă doar din recunoașterea acesteia ci și din declarațiile celorlalte salariate și, care au arătat că de nenumărate ori aceasta a luat bani pentru nevoile personale spunând că îi va achita la salariu, lua bunuri din magazin propunându-le ca produsele și banii să fie trecuți la inventar ca fiind marfă efectivă, deși acestea nu existau.
S- apreciat de instanța de fond că nu poate fi primită susținerea pârâtei în sensul că prin Ordonanța din 14.03.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște și prin hotărâri judecătorești s-a constatat că nu a săvârșit nici o infracțiune și că nu există nici un prejudiciu, deoarece răspunderea patrimonială a salariatului față de angajator are o natură contractuală și se angajează în condițiile în care salariatul nu și-a îndeplinit obligațiile sau le-a îndeplinit în mod defectuos producând un prejudiciu angajatorului.
Angajarea răspunderii patrimoniale nu este condiționată de săvârșirea vreunei fapte penale, existența unei infracțiuni conducând la sancțiuni de natură penală, în situația de față analizându-se obligațiile contractuale și modul cum acestea au fost respectate de către angajat.
Coroborând probele administrate cu lipsa nejustificată a pârâtei la interogatoriu, tribunalul apreciat că această lipsă conduce la aplicarea prevederilor art. 225 Cod proc civ, socotind această împrejurare ca un început de dovadă, motiv pentru care în baza dispozițiilor art. 270 alin.1 din Codul muncii, potrivit cărora salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătura cu munca lor, a obligat pârâta la plata sumei de 5955, 19 lei către reclamantă, reprezentând prejudiciu cauzat acesteia.
Împotriva acestei sentințe formulat recurs recurenta pârâtă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prima critică se referă la faptul că la termenul din 21 octombrie 2008 instanța de fond nu a avut în vedere că aceasta nu fost reprezentată de apărătorul său din motive medicale. Se învederează de asemenea, că deși instanța cunoștea faptul că nu mai are domiciliul în țară, așa cum rezultă din procesul verbal întocmit de polițe, a fost citată prin publicitate.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
La termenul din 26 martie 2009, în ședință publică, Curtea a invocat din oficiu excepția tardivității declarării recursului.
Astfel, potrivit art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, termenul de recurs în această materie este de 10 zile de la comunicării hotărârii pronunțată de instanța de fond, termen indicat, de altfel, și în dispozitivul sentinței atacate.
În cauza de față, recurentei - - i-a fost comunicată sentința primei instanțe la data de 23 ianuarie 2009, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul verbal de predare de la fila 65 în dosarul instanței de fond, situație în care, ultima zi de declarare a recursului a fost data de 3 februarie 2009, ce a căzut într-o zi lucrătoare a săptămânii.
Recursul a fost formulat însă, la data de 4 februarie 2009, peste termenul legal procedural, mai sus-arătat, motiv pentru care, în baza art.312(1) Cod pr.civilă Curtea îl va respinge ca tardiv, fără a mai proceda pe cale de consecință la analiza motivelor de recurs, de vreme ce acesta a fost respins pe cale de excepție, care face de prisos cercetarea în fond a cauzei.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta - - cu domiciliul în, str. -, bloc 48,.2, Spania, împotriva sentinței civile nr.2166 din 16 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL, cu sediul în municipiul Târgoviște,-, jud. D, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 martir 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Traian
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Tehnored. MD
2 ex/07.04.2009
Dosar fond - al Trib.
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Traian
