Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 8/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.8
Ședința publică de la 11 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Liliana Viziteu
JUDECĂTOR 2: Valerica Niculina Grosu
- - -
GREFIER -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de reclamantul SINDICATUL C M AL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ împotriva sentinței civile nr. 1021/06.11.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul Sindicatul cel M al din Administrația Publică Locală și intimații Comuna și Primarul comunei.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:
- recursul este la primul termen de judecată;
- procedura de citare legal îndeplinită;
- în cauză s-a solicitat judecata în lipsă - fila 5 dosar.
Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, în eventualitatea prezentării părților.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, Curtea constată recursul în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1021/C/2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de Sindicatul" cel M " al angajaților din administrația publică locală în contradictoriu cu pârâții Comuna și Primarul comunei, județul N, cu opinia separată că asistenților judiciari și, în sensul admiterii acțiunii privind plata indemnizației de dispozitiv, în cuantum de 25% din salariul de bază.
Pentru motivarea opiniei majoritare, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Neamț și înregistrată sub nr- reclamantul Sindicatul " cel M" al angajaților din Administrația Publică Locală N în numele și pentru membri de sindicat, personal contractual care își desfășoară activitatea în cadrul Primăriei, județul N, în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei și Comuna, a solicitat acordarea INDEMNIZAȚIEI DE DISPOZITIV în cuantum de 25% începând cu luna IULIE 2006 până în prezent și în continuare, până la aplicarea legii unice de salarizare a personalului din sistemul bugetar, actualizate cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
În motivarea cererii reclamanții arată că au calitatea de personal contractual în cadrul Primăriei și nu au beneficiat de drepturile solicitate prin prezenta acțiune, cu toate că acestea au fost solicitate instituției pârâte, Primăria răspunzând că drepturile solicitate nu pot fi acordate, deoarece în bugetul său nu au fost prevăzute fonduri bănești cu destinațiile respective, cu toate că în afara atribuțiilor de serviciu ce le revin din fișa postului, sunt la dispoziția conducerii pentru rezolvarea oricăror situații care apar la nivelul comunei.
În drept, și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art.9 al 2 din Ordinul nr.275/2002 al MAI, modificat prin art.II pct.1 din Ordinul 496/2003 al MAI.
În dovedire depus în copie contractele de muncă nr.958/ 29.06.1990, nr.8275/2008, nr. 54/03.01.2006, 3513/2006, nr.958/29.06.1990 sentința civilă nr.40/23.04.199, pronunțată în dosarul nr.39/PJ/1991 al Judecătoriei Piatra Neamț, hotărârea nr.17 din 04.09.2008 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Piatra Neamț, tabel nominal cu personalul contractual din aparatul administrativ al comunei. (filele 11-20).
Pârâta Comuna, nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului față de motivele invocate, Tribunalul a reținut că sporul de dispozitiv a fost solicitat în temeiul dispozițiilor art.9 al 2 din Ordinului MAI nr. 275/2002, modificat prin art.II pct.1 din Ordinul 496/2003 al MAI.
Reglementarea acestei indemnizații de dispozitiv s-a realizat prin dispozițiile art. 3 din Legea nr. 138/1999 ca o componentă a soldei lunare cuvenită cadrelor militare și militarilor angajați pe bază de contract, precum și salariaților civili din cadrul Ministerului Apărării Naționale, al Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Ordinul Ministrului de Interne nr. 275/05.06.2002 care cuprinde dispoziții legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne, având în vedere prevederile Legii nr. 138/1999, a fost completat de Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/28.07.2003. Astfel, după pct. 9.1 fost introdus pct. 9.2 care prevede dreptul la indemnizația de dispozitiv și în favoarea personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Prin personal civil în sensul prezentului Ordin înțelegându-se funcționari publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor (pct. 3.1). Prin urmare, limitele de aplicare a Ordinului 275/2002 cu modificările și completările aduse de Ordinul 496/2003 sunt circumscrise de categoriile de personal ce compuneau Ministerul Administrației și Internelor după reorganizarea reglementată de dispozițiile OUG nr. 63/2003, precum și cele avute în vedere de prevederile Legii nr.138/1999, ca beneficiare a indemnizației de dispozitiv.
Membrii de sindicat, în numele cărora a acționat reclamantul, fac parte dintr-un organ al administrației publice locale și nu din cadrul Ministerului d e Interne, astfel că nu subzistă condițiile de egalitate salarială, iar statutul socio-profesional, cariera profesională, îndatoririle de serviciu și răspunderile fiind diferite.
Nu există nicio legătură de subordonare a instituției pârâte față de Ministerul Administrației și Internelor, consiliul local fiind potrivit Legii nr. 215/2001 o autoritate publică locală autonomă.
În consecință, se impune interpretarea că personalul civil care beneficiază de indemnizația de dispozitiv este format numai din funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor, includerea în rândul acestora și a altor categorii de personal civil este contrară Legii nr. 138/1999 și normelor ei de aplicare.
Aceasta deoarece, pe de o parte, reclamanții fac parte dintr-un organ al administrației publice locale și nu din cadrul Ministerului d e Interne, astfel că nu subzistă condițiile de egalitate salarială, iar statutul lor socio - profesional, cariera profesională, îndatoririle de serviciu și răspunderile sunt diferite de cele ale salariaților civili din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, iar pe de altă parte nu există nicio legătură de subordonare a instituției pârâte față de acest minister, consiliul local fiind o autoritate publică locală autonomă.
Referitor la practica existentă la nivelul instanțelor judecătorești din țară tribunalul arată că, pe de o parte, că în sistemul judiciar român practica instanțelor nu constituie izvor de drept, iar pe de altă parte, că prin Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului - Secția a II-a din 06.12.2007, în cauza Beian contra României, în ceea ce privește art. 14 din Convenție, s-a reținut neîndeplinirea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a rolului acesteia de regulator al divergențelor de jurisprudență, iar nu existența unor simple conflicte de jurisprudență, care sunt consecința inerentă oricărui sistem judiciar bazat pe un ansamblu de instanțe de fond.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs Sindicatul " cel M" al angajaților din administrația publică locală N, care a criticat hotărârea ca fiind netemeinică și nelegală, susținând că, nelegal, instanța a respins cererea de acordare a indemnizației de dispozitiv de 25% din salariul de bază.
Recurentul a arătat că, întrucât consiliile locale sunt subordonate ierarhic, acesta este autoritatea care creează cadrul legislativ, respectiv prin Legea nr. 215/2001, iar Legea nr. 138/1999 este aplicabilă atât personalului din administrația publică locală cât și personalului din fostele unități militarizate, acum funcționari publici. Recurentul a menționat prevederile art. 13 din Legea nr. 138/1999, care vizează și indemnizația de dispozitiv, susținând că, potrivit ordinului menționat anterior, personalul civil beneficiază de dispozițiile acestui articol și au arătat că actele normative menționate nu fac distincție între categoriile de beneficiari.
Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
În mod corect, instanța de fond a apreciat că reclamanții nu sunt îndreptățiți la acordarea indemnizației de dispozitiv în lipsa unui temei legal de natură a susține pretențiile acestora.
Astfel, indemnizația de dispozitiv reglementată de dispozițiile art. 13 din Legea nr. 138/1999, este instituită ca un spor salarial specific personalului militar și salariaților civili din instituțiile publice ale apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale.
Reclamanții sunt angajații Consiliului Local și nu ai, astfel încât nu pot beneficia de sporul salarial pretins.
Nu poate fi reținută afirmația recurentului, în sensul că pârâtul Consiliul Local este subordonat ierarhic Ministerului Internelor și Reformei Administrative întrucât, așa cum rezultă din nr.OUG 30/2007 privind organizarea și funcționarea, art. 3 alin.(1) lit.a) pct. 4, acest minister are ca atribuție îndrumarea și sprijinirea autorităților publice în aplicarea legii și îndeplinirea atribuțiilor.
Din analiza dispozițiilor art. 12 alin.(1) și (2) din nr.OUG 30/2007, coroborate cu anexa 1 a nr.HG 4161/2007, Consiliile locale și Primării nu fac parte din instituțiile sau structurile aflate în subordinea Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
De altfel art. 1 din Legea nr. 215/2001, republicată - legea administrației publice locale - dispune că administrația publică în unitățile administrativ teritoriale funcționează, printre altele, în temeiul principiilor descentralizării și autonomiei locale, iar potrivit art. 4 din lege, autonomie locală este administrativă și financiară și se exercită în baza și în limitele prevăzute de lege.
Actele normative invocate de reclamanți în susținerea punctului lor de vedere, privind vocația la indemnizația de dispozitiv, nu sunt de natură a demonstra existența unei norme legale care să stipuleze în favoarea personalului contractual din administrația publică locală acordarea acestui drept.
Dispozițiile legale invocate nu asimilează situația reclamanților cu cea a personalului civil din instituțiile enumerate în lege, care își desfășoară activitatea în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, menționând doar că li se aplică sporurile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare, astfel încât, în lipsa unui fundament juridic care să reglementeze acordarea sporului în mod expres acestei categorii de salariați, Curtea, în baza art. 312 alin.(1) Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil declarat de reclamantul SINDICATUL C M AL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ împotriva sentinței civile nr. 1021/06.11.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi,11.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
red.sent. /
red.dec. /19.01.
tehnored. /5 ex./20.01.
Președinte:Camelia Liliana ViziteuJudecători:Camelia Liliana Viziteu, Valerica Niculina Grosu
