Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 850/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 850
Ședința publică din data de 27 mai 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Alexandru Bobincă Vera Andrea
: - -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 791 din 4 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul în municipiul P,-, bloc 28,. 22, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurenta pârâtă SC SA, reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică încheiat la data de 11 mai 2008, lipsind intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul în susținerea recursului pentru recurenta pârâtă solicită în principal admiterea recursului și constatarea acțiunii ca prescrisă avându-se în vedere faptul că intimata și- întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 168 din CCM afirmând că dispozițiile din acest articol nu au fost respectate. Ori dacă temeiul pretențiilor este contractul colectiv de muncă, textul de lege care își găsește cu necesitate aplicarea în speță este art. 283 alin. 1 lit. din Codul muncii.
Se arată de asemenea, că față de motivarea instanței de fond în sensul că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. din Codul muncii privind prescripția dreptului la acțiune, față de data introducerii prezentei acțiuni respectiv 29 ianuarie 2008, cererea privind acordarea primei de Paște 2006 este prescrisă.
Într-un prim subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii, avându-se în vedere faptul că instanța de fond nu a ținut cont de susținerile societății în sensul că aceste sume solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat așa cum rezultă din lectura art. 168 alin. 2 al contractelor colective de muncă pe anii 2003 și 2004.
Într-un al doilea subsidiar se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării primelor solicitate raportat la salariul de bază mediu pe SC SA, în conformitate cu adresa nr. 831 din 5 februarie 2008 SC SA - Departamentul Resurse Umane, înregistrată de Direcția Corporative sub numărul 48 din 5 februarie 2008.
Se solicită de asemenea, ca instanța să facă mențiunea că sumele reprezentând premii de Paște și de C raportate la salariul de bază mediu sunt sume brute, din care urmează a se deduce CAS și CASS. Cheltuielile de judecată se vor solicita pe cale separată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul Dâmbovița sub nr- reclamanta a chemat in judecată pe parata SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța sa fie obligata parâta la plata drepturile salariale cuvenite și neacordate în cuantum de 3953,04 lei, sumă actualizată în funcție de indicele de inflație, reprezentând suplimentari salariale de Paște și C 2004-2005.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că pe lângă salariul de bază urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând în suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, drepturi ce nu i-au fost acordate in perioada sus-menționată.
La termenul din data de 08.01.2008 pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe considerentul că începând cu anul 2003 suplimentările solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, situație care s-a păstrat și în următoarele contracte colective de muncă, invocand si excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, excepție pusă în discuția părților și unită cu fondul.
In cauza s-au administrat proba cu acte.
Prin sentința civila nr. 20 pronunțată la data de 09.01.2008, Tribunalul Dîmbovița a admis excepția necompetentei teritoriale invocată de apărătorul reclamantei și a declinat competența de soluționare a cauzei, in favoarea Tribunalului Prahova.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr. 426/105/29.01.2008.
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr.791 din 4 martie 2008 respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocata de parată, a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC SA B, obligând parâta sa plătească reclamantei drepturile salariale corespunzătoare sărbătorii de Paște 2004-2005 și C 2004 în sumă brută de 3360 lei ce va fi actualizata cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Conform actelor existente la dosar, reclamanta a fost salariata pârâtei până la data de 17.11.2005, ocazie cu care nu a încasat drepturile salariale reprezentând suplimentari pentru Paște și
Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
Din analiza probelor administrate în cauză s- constatat că reclamanta a fost salariata paratei însa, in perioada 2004-2005 nu a încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamantei, mai ales ca nu exista nicio dovada la dosar ca parata ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau ca le-ar fi inclus in salariul de baza.
Prin urmare instanța, in baza Contractelor colective sus-menționate și a art.161 si urm. Codul muncii, a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale corespunzătoare sărbătorii de Paște 2004-2005 si C 2004 în suma bruta de 3360 lei ce va fi actualizata cu indicele de inflație de la data scadentei pana la data plătii efective, deoarece prin neachitarea acestor drepturi la scadenta, reclamanta a suferit un prejudiciu constând in imposibilitatea de a beneficia de aceste sume de bani la scadentă.
Totodată, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, constatând că în speță sunt aplicabile disp. art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii conform căruia prezenta acțiune este supusa termenului de 3 ani care a început să curgă de la data scadentei sumelor începând cu anul 2004, cu atât mai mult cu cat prezenta acțiune vizează un conflict de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta "" SA solicitând în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca urmare a prescrierii dreptului la acțiune sau, în subsidiar, admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței instanței de fond în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii sau modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii și a obligării sale la plata primelor solicitate în raport de salariul de bază mediu pe societate.
A susținut recurenta-pârâtă că dreptul la acțiune cu privire la sumele solicitate s-a prescris întrucât primele de C și de Paște nu reprezintă drepturi salariale, în cauză fiind incidente disp.art.283 alin.1 lit.e Codul muncii conform cărora termenul de prescripție pentru aceste sume este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune; în consecință în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată prin întâmpinare.
A mai învederat recurenta-pârâtă că primele pretinse de intimata reclamantă nu sunt datorate, acestea fiind incluse în salariul achitat lunar, dovadă în acest sens fiind disp.art.168 (2) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005 care prevăd că pentru anul 2003 aceste prime au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat,dar și notele emise ulterior de Comisia paritară.
Totodată, chiar în ipoteza în care prima instanță ar fi concluzionat că aceste sume nu au fost plătite, a reținut în mod greșit cuantumul acestora prin raportare la salariul mediu brut pe unitate în condițiile în care potrivit art.168 (1) din contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 suplimentările drepturilor salariale cu ocazia și Cului au fost stabilite la un salariu de bază mediu pe "" SA.
Recurenta-pârâtă a invocat în susținerea acestui motiv de recurs adresa nr.2919/12.11.2007 emisă de SC "" SA.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, dar și sub toate aspectele conform disp.art.3041Cod procedură civilă, constată că recursul este fondat din considerentele ce se vor arăta în continuare.
Reclamanta a fost salariata "" SA, însă raporturile de muncă ale acesteia cu pârâta au încetat la data de 17 noiembrie 2005.
Potrivit art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe unitate pe anii 2004, 2005 și 2006 cu prilejul sărbătorilor de Paști și C angajații SNP SA beneficiau de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Conform dispozițiilor art.257 din Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Ori, pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantei pentru lunile în care s-au stabilit primele de Paște și C, probă pe care acesta nu efectuat-.
În consecință în mod corect prima instanță a reținut că intimata-reclamantă nu a primit sumele solicitate.
În ceea ce privește însă cuantumul acestora instanța a făcut o greșită apreciere a înscrisurilor depuse la dosar, acordând sume în cuantum mai mare decât acelea rezultând din aplicarea disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005.
Astfel, potrivit dispozițiilor sus menționate nivelul suplimentărilor salariale acordate cu ocazia Cului și în anii 2004-2005 reprezentau un salariu de bază mediu la nivelul "" SA, din adresa nr.2919/12.11.2007 emisă de SNP "" SA reieșind că pe anul 2004 salariul de bază mediu pe în luna noiembrie 2004 fost de 799 RON și în luna aprilie 2005 de 850 RON. În consecință, acesta este cuantumul corect al sumelor datorate de recurenta-pârâtă intimatei-reclamante cu titlu de prime de C și Paște pe anii 2004-2005, aceste sume urmând a fi actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecăreia până la plata efectivă a acesteia.
Susținerea recurentei-pârâte în sensul că aceste sume au fost incluse în salariul lunar al reclamantului, astfel cum s-a întâmplat și în anul 2003, motiv pentru care în contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 s-a făcut mențiune în acest sens, urmează a fi apreciată ca neîntemeiată. O asemenea concluzie rezultă din modul de formulare al ambelor variante ale art.168 (2) din contractele colective de muncă la nivel de societate pe anii 2004-2005 din care rezultă că drepturile prevăzute în art.168 (1) au fost incluse în salariile angajaților recurentei-pârâte doar pentru anul 2003, astfel încât dacă părțile contractante nu ar fi intenționat acordarea lor în anii 2004-2005pe lângăsalariile cuvenite salariaților nu le-ar mai fi prevăzut în art.168 (1). În plus, principiul interpretării clauzelor contractuale în sensul în care acestea își produc efecte justifică înlăturarea susținerii recurentei-pârâte în sensul că voința părților contractului colectiv de muncă a fost aceea exprimată în notele emise de Comisia Paritară.
În ceea ce privește excepția prescrierii extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâta SA, în mod corect instanța de fond a constatat că în cauză nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art.283 alin.1 lit.e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art.283 alin.1 lit.c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
Având în vedere disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005 conform căruia sumele acordate cu ocazia și Cului reprezentând un salariu de bază mediu suntsuplimentări de drepturi salariale, dar și prevederile art.43 din Codul fiscal potrivit cărora premiile sunt asimilate salariilor, rezultă că termenul de prescripție a dreptului la acțiune de 3 ani ce a început să curgă de la data scadenței primelor ( începând cu aprilie 2004),acesta fiind împlinit la data introducerii acțiunii - 14 noiembrie 2007- numai în ceea ce privește prima corespunzătoare sărbătorii de Paști 2004.
Din considerentele expuse, în baza art.312 alin.1 Cod.proc. civ. Curtea va admite recursul declarat de pârâta "" SA, iar conform art. 312 alin.2 și 3 Cod.proc.civ. coroborat cu art.3041Cod proc.civilă, va modifica în parte sentința nr.791 din 4 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în sensul că va reduce cuantumul sumei la care fost obligată recurenta de la 3360 lei la 1649 lei brut reprezentând primă C 2004 și Paști 2005.
Va respinge ca prescrisă cererea privind acordarea primei de Paște 2004, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 791 din 4 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul în municipiul P,-, bloc 28,. 22, jud.
Modifică în parte sentința în sensul că reduce suma la care fost obligată recurenta de la 3360 lei la 1649 lei brut, reprezentând prima de 2004 și Paște 2005.
Respinge ca prescrisă cererea privind acordarea primei de Paști 2004.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 mai 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Alexandru Bobincă Vera Andrea
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored. MP/MD
3 ex./ 02.06.2008
Dosar fond - al Tribunalului Prahova
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Alexandru Bobincă Vera Andrea
