Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 852/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 852
Ședința publică din data de 27 mai 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Alexandru Bobincă Vera Andrea
: - -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.881 din 17 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în Câmpina,-, bloc 40,. B, etaj 4,. 20, jud. P și cu intimata pârâtă, cu sediul în,-, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurenta pârâtă SC SA, reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică încheiat la data de 11 mai 2008, lipsind intimatul reclamant și intimata pârâtă .
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentei pârâte având cuvântul, arată că la instanța de fond s- administrat proba cu expertiză, sentința fiind dată în raport de aceasta, situație față de care nu mai susține critica referitoare la neluarea în considerare a salariului de bază mediu pe societate și întrucât nu mai are cereri de formulat solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta pârâtă, arată că susține numai primele două critici din motivele de recurs, solicitând în principal admiterea recursului și constatarea acțiunii ca prescrisă avându-se în vedere faptul că intimatul și- întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 168 din CCM, afirmând că dispozițiile din acest articol nu au fost respectate. Or dacă temeiul pretențiilor este contractul colectiv de muncă, textul de lege care își găsește cu necesitate aplicarea în speță este art. 283 alin. 1 lit. din Codul muncii.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii, avându-se în vedere faptul că instanța de fond nu a ținut cont de susținerile societății în sensul că aceste sume solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat așa cum rezultă din dispozițiile art. 168 alin. 2 al contractelor colective de muncă pe anii 2003 și 2004.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele SC SA și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța pârâtele să fie obligate la plata sumei totale de 4254,32 lei, din care: 3780 lei reprezentând drepturi salariale restante cuvenite și neacordate în anii 2004, 2005, 2006 la care de adaugă indicele de inflație aferent și la plata primei anuale reprezentând beneficiu pe anul 2005, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost salariatul pârâtei la până la data de 09.01.2006, când au încetat raporturile de muncă cu pârâta.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamant că, pe lângă salariul lunar era îndreptățit la o suplimentare salarială în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, acest drept salarial fiind consfințit de prevederile art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2004, 2005 și 2006, însă pârâta nu a acordat aceste drepturi în termenul cuvenit, datorând astfel și beneficiul nerealizat, respectiv corecția acestor sume cu coeficientul de inflație.
A mai arătat reclamantul că în ceea ce privește prima anuală solicitată, aceasta reprezintă beneficiul pe anul 2005, iar după încetarea contractului său de muncă suma respectivă s-a plătit angajaților, cuvenindu-se și reclamantului care a lucrat în tot anul 2005.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.166 Codul Muncii, art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă și art.274 Cod procedură civilă.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune solicitând respingerea acțiunii ca prescrisă întrucât potrivit art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, susținând, în esență, că sumele de bani menționate în acțiune, cu caracter premial, au fost negociate și stipulate în anul 2003, după cum rezultă din actul adițional la contractul colectiv de muncă înregistrat la DGMPS sub nr. 8080/23.05.2000, arătându-se că pentru anul 2003 suplimentările respective vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
A mai învederat pârâta că această formulare s-a păstrat și în CCM pe anul 2004, iar în anul 2005, când s-a încheiat un nou contract colectiv de muncă, s-a prevăzut că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, formulare ce se păstrează și în contractele colective de muncă pentru anii 2006 și 2007.
În continuare, pârâta a arătat că rostul menținerii acestei formulări a fost acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzute
în alin.1 al art. 168 din CCM în anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau acele contracte colective de muncă, astfel că suplimentările salariale au fost incluse și în anii 2004, 2005, 2006 și 2007 în salariul de bază al fiecărui angajat, acesta fiind și punctul de vedere al Comisiei Paritare SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă.
Pe baza probatoriilor administrate în cauză, cu înscrisuri, depuse la dosar de ambele părți și expertiză de specialitate salarizare - normare, administrată la solicitarea reclamantului, prin sentința civilă nr.881 din 17.03.2008, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă și a admis în parte acțiunea obligând pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite și neacordate conform raportului de expertiză, în sumă de 2137 lei, sumă ce va fi reactualizată.
Prin aceeași sentință s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind beneficiul, iar pârâta a fost obligată la 200 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă este neîntemeiată întrucât termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani, prev. de art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, obiectul acțiunii constituindu-l plata drepturilor salariale, iar în raport de data introducerii acțiunii, aceasta apare ca fiind formulată înăuntrul termenului de prescripție de 3 ani.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamantul a fost încadrată la de Petrol, iar potrivit art.168 din contractul colectiv de muncă, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C, salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, menționându-se la art.168 alin.2 că pentru anul 2003 suplimentările de la alin 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Coroborând disp.art.168 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2004, cu cele ale art.168 din contractul colectiv de muncă pe anii 2005, 2006, tribunalul a apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al aceluiași articol din și pe parcursul anilor 2004 - 2005, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003 și cum pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau în temeiul art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă, prima instanță a admis în parte acțiunea în sensul celor sus-arătate, având în vedere cuantumul sumei datorate stabilită de experta în lucrarea efectuată de aceasta, ca fiind de 2137 lei.
În legătură cu cererea reclamantului privitoare la acordarea beneficiului, prima instanță a apreciat-o ca neîntemeiată, respingând-o cu motivarea că potrivit negocierilor la nivel de societate acordarea beneficiilor avea loc numai în cazul salariaților cu rezultate performante.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat în termen legal recurs pârâta, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Susține recurenta că dreptul la acțiune al reclamantului este prescris în raport de disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, care arată că termenul în care puteau fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă este de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă, afirmând că aceste dispoziții nu au fost respectate și în condițiile în care temeiul pretențiilor reclamantului este contractul colectiv de muncă, textul de lege incident în speță este art.283 alin.1 lit.e Codul muncii.
Pe fondul pricinii, se susține că instanța de fond nu a reținut apărarea societății în sensul că sumele de bani solicitate prin acțiune au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, fapt ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003 -
2007, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte, la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007 fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzute în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau aceste contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta-pârâtă, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art. 168, reclamantul necontestând că în anul 2003 primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
De asemenea, pasivitatea reclamantului, care în toată perioada 2004-2007 nu a spus nimic despre faptul că nu și-a primit drepturile salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că aceasta cunoștea că și-a primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte ivite în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003.
Ulterior, la data de 31.08.2007, aceeași comisie a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C prevăzute în art. 168 din CCM al SA, în care se expune același punct de vedere și această precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare.
O altă critică se referă la faptul că deși instanța a observat că valoarea unei astfel de suplimentări este egală cu un salariu de bază mediu pe SNP SA, a admis acțiunea prin care s-au solicitat sume echivalente cu salariul mediu brut pe unitate, existând o diferență clară între cele două tipuri de salarii, ambele prevăzute în CCM, dar pentru situații diferite.
La termenul din 27 mai 2008, în ședință publică, recurenta, prin apărător, a arătat că nu mai susține critica din recurs privitoare la neluarea în considerare, la pronunțarea soluției a salariului de bază mediu pe societate, la instanța de fond efectuându-se o expertiză în raport de care a fost și pronunțată sentința atacată.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției prescripției și respingerii acțiunii ca prescrisă sau, în subsidiar, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Intimatul-reclamant, deși legal citat cu această mențiune, nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul pârâtei SC ""SA.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Cu privire la primul motiv de recurs, este neîntemeiată critica recurentei prin care se susține că dreptul la acțiune al reclamantului este prescris.
Astfel, conform art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile însă dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, acesta fiind și termenul expres folosit în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2003 - 2007, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită susținerea recurentei-pârâte SC ""SA în sensul că acțiunea reclamantului trebuie respinsă întrucât primele de C pe anii 2004 și 2005 și de Paște pe anul 2005 au fost incluse în salariul de bază al reclamantului pe anii 2004, 2005.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractul colectiv de muncă pe anul 2005, s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004 și 2005 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C pe anul 2004 și de Paște și C pe anul 2005, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii respectivi, ar fi fost acordate reclamantului prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestuia pe acei ani.
Împrejurarea că acțiunea reclamantului a fost introdusă abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunii în condițiile în care acțiunea a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC ""SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.881 din 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în Câmpina,-,.40,.B,.4,.20, județul P și intimata-pârâtă, cu sediul în,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 mai 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Alexandru Bobincă Vera Andrea
- - - - ---
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
tehnored.2 ex./30.05.2008
/
dos.fond nr- Trib.
jud. fond
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Alexandru Bobincă Vera Andrea
