Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 853/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 853
Ședința publică din data de 27 mai 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Alexandru Bobincă Vera Andrea
: - -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA B, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 106 din 11 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți, A, G, G, G, C, G, A, G, G, G, G, toți prin reprezentant legal avocat, cu sediul ales la Cabinetul de avocatură, municipiul Câmpina, Bulevardul Culturii, nr. 19, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta pârâtă SC SA reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică încheiat la 11 mai 2008, lipsind intimații reclamanți, A, G, G, G, C, G, A, G, G, G, G, .
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar pentru recurenta pârâtă, în copie, adresa nr. 831 din 5 februarie 2008 înregistrată de Direcția Corporative - Juridic sub numărul 48 din 5 februarie 2008 și adresa 830 din 5 februarie 2008 înregistrată de Direcția Corporative - Juridic sub numărul 47 din 5 februarie 2008, după care, având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul în susținerea recursului pentru recurenta pârâtă solicită în principal admiterea recursului și constatarea acțiunii ca prescrisă avându-se în vedere faptul că intimații și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 168 din CCM afirmând că dispozițiile din acest articol nu au fost respectate. Ori dacă temeiul pretențiilor este contractul colectiv de muncă, textul de lege care își găsește cu necesitate aplicarea în speță este art. 283 alin. 1 lit. din Codul muncii.
Într-un prim subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii, avându-se în vedere faptul că instanța de fond nu a ținut cont de susținerile societății în sensul că aceste sume solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat așa cum rezultă din cuprinsul art. 168 alin. 2 al contractelor colective de muncă pe anii 2003 și 2004.
Într-un al doilea subsidiar se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării primelor solicitate raportat la salariul de bază mediu pe SC SA, în conformitate cu adresa nr. 831 din 5 februarie 2008 SC SA - Departamentul Resurse Umane, înregistrată de Direcția Corporative sub numărul 48 din 5 februarie 2008.
Se solicită de asemenea, ca instanța să facă mențiunea că sumele reprezentând premii de Paște și de C raportate la salariul de bază mediu sunt sume brute, din care urmează a se deduce CAS și CASS. Cheltuielile de judecată se vor solicita pe cale separată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub numărul - reclamanții, A, G, G, G, C, G, A, G, G, G, G, au chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând prime corespunzătoare sărbătorilor de Paște și C, sumele urmând să fie actualizate conform indicelui de inflație.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că pe lângă salariul de bază reclamanții urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate.
Astfel contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea la art. 168 alin. 1 suplimentare drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și în cuantum de câte un salariu mediu de bază pe societate, suplimentări salariale care nu s-au acordat și ca atare pârâta datorează reclamantului și daune constând în reactualizarea sumelor potrivit indicelui de inflație.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe considerentul că în anul 2002 suplimentările au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, situație care s- păstrat și în următoarele contracte colective de muncă.
Pârâta invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune susținând că nu sunt aplicabile disp. art. 283 alin. 1 lit. din Codul muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Reclamanții au depus la dosar o precizare la acțiune prin care solicită ca pârâta să fie obligată la plata drepturilor salariale în cuantum de 11480 lei pentru fiecare, actualizate cu indicele de inflație.
Tribunalul prin sentința civilă nr. 106 din 11 ianuarie 2008 a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, admis acțiunea formulată de reclamanți obligând pârâta să plătească fiecărui reclamant suma brută de 11480 lei reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de pentru anii 2004 - 2007 și Paști pentru anii 2005 - 2007, actualizate în raport de indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
A respins excepția prescripției dreptului la acțiune, constatând că temeiul de drept al acțiunii îl reprezintă art. 283 alin. 1 lit din Codul muncii care precizează că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, nefiind incidente dispozițiile art. 283 alin. 1 invocate de pârâtă, conform cărora termenul este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune întrucât prin cererea formulată nu se susține neexecutarea contractului colectiv de muncă.
Pe fond acțiunea s- constat a fi întemeiată pentru următoarele considerente:
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește la art. 168 că angajații vor beneficia de câte suplimentare drepturilor salariale în cuantum de câte un salariu de bază pe SNP SA cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, iar la alin. 2 al acestui articol se stipulează că pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pentru anii următori, contractele colective de muncă pe unitate negociate și aplicabile societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007 au menținut numai alin. 1 al art. 168, iar alin. 2 făcea referire tot la faptul că aceste drepturi pe anul 2003 au fost incluse în salariu.
În aceste condiții instanța apreciat că nu se impune efectuarea în cauză unei expertize de specialitate pentru a verifica dacă drepturile solicitate au fost incluse în salariu față de exprimarea fără echivoc din contractele aferente anilor 2004 - 2007 din care rezultă că numai pentru anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariu.
De asemenea s- apreciat de instanță că nu se impune efectuarea unei expertize pentru stabili salariul mediu la nivel de societate întrucât nu intră în atribuțiile expertului să precizeze acest salariu mediu, care a fost stabilit în urma negocierilor dintre conducerea societății și sindicat, fiind cel menționat în adresele nr. 1225/16 mai 2006, nr. 166 din 25 martie 2003, nr. 655 din 25 ianuarie 2005, neputând fi luat în considerare un alt salariu mediu stabilit ulterior de către pârât, după declanșarea litigiilor privind plata acestor suplimentări salariale.
S- constata în concluzie că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel SNP pentru anii 2004, 2005, 2006, 2007 au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin. 1 al art. 168 al CCM și în cursul anilor 2004, 2005, 2006 și 2007 respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pentru anul 2003.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta "" SA solicitând în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca urmare a prescrierii dreptului la acțiune sau, în subsidiar, admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței instanței de fond în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii sau modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii și a obligării sale la plata primelor solicitate în raport de salariul de bază mediu pe societate.
A susținut recurenta-pârâtă că dreptul la acțiune cu privire la sumele solicitate s-a prescris întrucât primele de C și de Paște nu reprezintă drepturi salariale, în cauză fiind incidente disp.art.283 alin.1 lit.e Codul muncii conform cărora termenul de prescripție pentru aceste sume este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune; în consecință în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată prin întâmpinare.
A mai învederat recurenta-pârâtă că primele pretinse de intimații reclamanți nu sunt datorate, acestea fiind incluse în salariul achitat lunar, dovadă în acest sens fiind disp.art.168 (2) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2007 care prevăd că pentru anul 2003 aceste prime au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat,dar și notele emise ulterior de Comisia paritară.
Totodată, chiar în ipoteza în care prima instanță ar fi concluzionat că aceste sume nu au fost plătite, a reținut în mod greșit cuantumul acestora prin raportare la salariul mediu brut pe unitate în condițiile în care potrivit art.168 (1) din contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2007 suplimentările drepturilor salariale cu ocazia și Cului au fost stabilite la un salariu de bază mediu pe "" SA.
Recurenta-pârâtă a invocat în susținerea acestui motiv de recurs adresa nr.831/2008 emisă de SC "" SA.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, dar și sub toate aspectele conform disp.art.3041Cod procedură civilă, constată că recursul este fondat din considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe unitate pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 cu prilejul sărbătorilor de Paști și C angajații SNP SA beneficiau de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Conform dispozițiilor art.257 din Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Ori, pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamanților pentru lunile în care s-au stabilit primele de Paște și C, probă pe care acesta nu efectuat-.
În consecință în mod corect prima instanță a reținut că intimații-reclamanți nu au primit sumele solicitate.
În ceea ce privește însă cuantumul acestora instanța a făcut o greșită apreciere a înscrisurilor depuse la dosar, acordând sume în cuantum mai mare decât acelea rezultând din aplicarea disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007.
Astfel, potrivit dispozițiilor sus menționate nivelul suplimentărilor salariale acordate cu ocazia Cului și în anii 2004 - 2007 reprezentau un salariu de bază mediu la nivelul "" SA, din adresa nr.831/2008 emisă de SNP "" SA reieșind că pe anul 2004 salariul de bază mediu pe în luna noiembrie 2004 fost de 799 RON, în luna aprilie 2005 de 850 RON, înainte de Cul 2005- 927 RON, înainte de Paștele 2006 de 1047 RON. În consecință, acesta este cuantumul corect al sumelor datorate de recurenta-pârâtă intimaților-reclamanți cu titlu de prime de C și Paște pe anii 2004-2007, aceste sume urmând a fi actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecăreia până la plata efectivă a acesteia.
Susținerea recurentei-pârâte în sensul că aceste sume au fost incluse în salariul lunar al reclamanților, astfel cum s-a întâmplat și în anul 2003, motiv pentru care în contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2007 s-a făcut mențiune în acest sens, urmează a fi apreciată ca neîntemeiată. O asemenea concluzie rezultă din modul de formulare al ambelor variante ale art.168 (2) din contractele colective de muncă la nivel de societate pe anii 2004-2007 din care rezultă că drepturile prevăzute în art.168 (1) au fost incluse în salariile angajaților recurentei-pârâte doar pentru anul 2003, astfel încât dacă părțile contractante nu ar fi intenționat acordarea lor în anii 2004-2005pe lângăsalariile cuvenite salariaților nu le-ar mai fi prevăzut în art.168 (1). În plus, principiul interpretării clauzelor contractuale în sensul în care acestea își produc efecte justifică înlăturarea susținerii recurentei-pârâte în sensul că voința părților contractului colectiv de muncă a fost aceea exprimată în notele emise de Comisia Paritară.
În ceea ce privește excepția prescrierii extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâta SA, în mod corect instanța de fond a constatat că în cauză nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art.283 alin.1 lit.e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art.283 alin.1 lit.c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
Având în vedere disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2007 conform căruia sumele acordate cu ocazia și Cului reprezentând un salariu de bază mediu suntsuplimentări de drepturi salariale, dar și prevederile art.43 din Codul fiscal potrivit cărora premiile sunt asimilate salariilor, rezultă că termenul de prescripție a dreptului la acțiune de 3 ani ce a început să curgă de la data scadenței primelor ( începând cu decembrie 2004) nu era împlinit la data introducerii acțiunii - 6 noiembrie 2007.
Din considerentele expuse, în baza art.312 alin.1 Cod.proc. civ. Curtea va admite recursul declarat de pârâta "" SA, iar conform art. 312 alin.2 și 3 Cod.proc.civ. coroborat cu art.3041Cod proc.civilă, va modifica în parte sentința nr.106 din 11 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în sensul că va reduce cuantumul sumei la care recurenta fost obligată către fiecare reclamant de 11480 lei la 6043 lei brut, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta SC SA B, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 106 din 11 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți, A, G, G, G, C, G, A, G, G, G, G, toți prin reprezentant legal avocat, cu sediul ales la Cabinetul de avocatură, municipiul Câmpina, Bulevardul Culturii, nr. 19, jud.
Modifică în parte sentința în sensul că reduce suma la care recurenta a fost obligată către fiecare reclamant de la 11480 lei la 6043 lei brut.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 mai 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Alexandru Bobincă Vera Andrea
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored. MP/MD
3 ex./ 03.06.2008
Dosar fond - al Tribunalului Prahova
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Alexandru Bobincă Vera Andrea
