Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 859/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 859/R-CM
Ședința publică din 29 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase
JUDECĂTOR 2: Lică Togan
JUDECĂTOR 3: Maria Ploscă
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul civil declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.486/CM din data de 29.05.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-au depus, prin serviciul de registratură, concluzii scrise din partea intimaților-reclamanți.
Curtea constată că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 22 aprilie 2009, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 19.11.2007, reclamanții, -, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul București solicitând obligarea acestora la plata actualizată cu indicele de inflație la momentul plății efective, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% începând cu 01.11.2004, precum și obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că îndeplinesc funcția de asistent judiciar în cadrul Tribunalului București, conform art.105 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, iar până la intrarea în vigoare a acestui act normativ au îndeplinit funcția de magistrat consultant în cadrul aceleeași instanțe, potrivit Legii nr.92/1992 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificată și completată prin nr.OUG20/2002.
În conformitate cu art.15 alin.1 din nr.OUG177/2002 "magistrații consultanți numiți în condițiile Legii nr.92/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt remunerați cu indemnizația corespunzătoare nivelurilor de salarizare prevăzute după caz la crt.28-32 din capitolul A al Anexei nr. în raport cu vechimea în funcții juridice", salarizarea acestora fiind deci realizată prin asimilare cu funcția de judecător la judecătorie, diferențiată în raport de vechimea în funcții juridice.
Reclamanții au susținut că salarizarea acestora similar cu salarizarea judecătorilor vine în concordanță cu alte prevederi legale, cum ar fi cele prevăzute de art.5 din Legea 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, în raport de care "funcțiile de judecător, procuror, magistrat asistent și asistent judiciar sunt incompatibile cu orice alte funcții publice sau private.", ale art.100 și 101 din Legea 304/2004, menținută prin art.16 din nr.OUG27/29.03.2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Potrivit art. 47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
OG nr.83/2000, care a modificat textul legal menționat, este o ordonanță ordinară, emisă cu încălcarea dispozițiilor art.144 din Constituția României, în vigoare la data respectivă, reglementând domenii ce nu pot face decât obiectul legilor organice.
Prin raportare la dispozițiile Legii nr.24/2004 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, norma legală ordinară, ordonanța, nu poate modifica dispozițiile unui act normativ de nivel superior, respectiv legea.
Sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de care beneficiau magistrații, precum și personalul de specialitate, a fost astfel abrogat neconstituțional cu încălcarea dispozițiilor art.41 alin.2 și art.53 din Constituția României, precum și ale art.1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale, măsura nefiind proporțională cu situația care a determinat-o și aducând atingere însăși existenței dreptului.
La data de 14.01.2008, în cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu și, acestea solicitând același spor de 50% ca și reclamanții din acțiunea principală, fiind analizată și admisă în principiu la data de 29.05.2008.
La data de 29.01.2008, pârâtul Ministerul Justiției a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele considerente:
- prin acțiune pot fi valorificate doar drepturi recunoscute prin lege, iar art. 47 din Legea 50/1996 a fost abrogat;
- prin acordarea acestor drepturi neprevăzute de lege, instanța ar depăși limitele puterii judecătorești;
- actele normative ulterioare nu au mai prevăzut sporul solicitat de către reclamanți;
- OG nr.83/2000 a mărit substanțial atât valoarea de referință sectorială, cât și coeficientul de multiplicare, finalitatea modificării legislației nefiind aceea de diminuare a drepturilor salariale, ci de creștere a acestora, în cadrul unui nou sistem de salarizare.
A mai susținut pârâtul că drepturile salariale reprezentând sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică nu au fost prevăzute pentru această categorie de salariați nici în Legea nr.92/1992 și nici în Legea nr.50/1996.
Art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești prevede numai pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, nu și pentru asistenții judiciari.
Prin sentința civilă nr.486/CM din 29 mai 2008, Tribunalul Argeșa admis în parte acțiunea principală și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul București să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară începând cu 15.11.2007 și în continuare, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost admisă în parte și cererea de intervenție în interes propriu și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul București să plătească intervenientelor în interes propriu drepturile salariale reprezentând sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară începând cu 14.01.2005 și în continuare, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost respinsă cererea intervenientelor de acordare a dobânzii legale corespunzătoare drepturilor solicitate.
Pârâtul Tribunalul Bucureștia fost obligat să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților și intervenientelor.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții și intervenientele în interes propriu sunt asistenți judiciari în cadrul Tribunalului București.
Asistenții judiciari au fost salarizați încă de la înființarea acestei instituții și sunt salarizați și în prezent în baza legii de salarizare a judecătorilor și procurorilor, beneficiind de aceleași drepturi.
Mai mult decât atât, în perioada anilor 2002-2004 această instituție a funcționat sub denumirea de magistrat consultant, reclamanții și intervenientele ocupând această funcție în care au desfășurat aceeași activitate pe care o desfășoară ca și asistenți judiciari în cadrul completelor specializate de conflicte de muncă și asigurări sociale.
Prevederea din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, art.47, era în sensul că de sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică beneficiau magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate salarizat în baza acestei legi.
Nu s-a reținut apărarea Ministerului Justiției în sensul că nu există temei legal pentru acordarea sporului de 50% acestei categorii de personal, atâta timp cât asistenții judiciari beneficiază de aceleași drepturi ca și judecătorii, desfășoară aceeași activitate pentru care primesc aceeași indemnizație pe care o primește un judecător de la judecătorie, cu atât mai mult cu cât acest spor era acordat nu doar magistraților ci și personalului auxiliar de specialitate.
În cazul în care s-ar îmbrățișa această apărare ar însemna să se stabilească un tratament discriminatoriu, sancționat însă atât de Codul muncii, cât și de OUG nr.137/2000.
În ceea ce privește aspectul netemeiniciei acțiunii s-a arătat că este adevărat că prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat expres.
Însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cat si dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art.108 alin.3 din Constituție ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Ori, prin art.1 pct.1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Cu toate acestea, prin nr.OG83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996 deși, așa cum rezultă din dispozițiile art.56-62 ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativa pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc i abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare.
Față de cele de mai sus, întrucât abrogarea realizată prin OG nr.83/2000 este nelegală, instanța a apreciat ca întemeiată acțiunea reclamanților și intervenientelor în interes propriu.
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de către reclamanți fiind un drept de creanță este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996, reclamanții și intervenientele au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Or, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția europeană a drepturilor omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul nr.OG83/2000 prin care s-a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Mai mult, în perioada respectivă drepturile salariale ale magistraților au fost majorate astfel că abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare cu atât mai lipsită de utilitate publică.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, instanța a reținut că există conflict între art.1 pct.42 din nr.OG83/2000, care a abrogat art.48 din Legea nr.50/1996 și art.1 din Protocolul adițional a la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând a da preponderență și a lua aplicarea acestui din urmă text.
În cauză sunt incidente și dispozițiile Pactului Internațional cu privire la drepturile civile și politice care la art.19 pct.3, stabilește că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar, în speță, nu se poate aprecia, conform considerentelor expuse, că înlăturarea unui spor a fost justificată pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.
Mai mult, faptul că reclamanții și intervenientele sunt îndreptățiți să primească și în continuare acest spor de risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, a fost recunoscut chiar de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.21, pronunțată la data de 10.03.2008, în cadrul soluționării recursului in interesul legii promovat pentru clarificarea acestui aspect, de către Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Față de aceste considerente, tribunalul a admis în parte acțiunea principală și cererea de intervenție în interes propriu, iar în temeiul art.269 Codul muncii au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul București să plătească reclamanților și intervenientelor drepturile salariale reprezentând sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu 15.11.2007 pentru reclamanți și cu 14.01.2005 pentru interveniente, precum și în continuare, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, în baza art.161 alin.4 Codul muncii.
Cererea reclamanților și intervenientelor de acordare a dobânzii legale corespunzătoare drepturilor solicitate a fost respinsă, având în vedere că dispozițiile Codului muncii vorbesc de reactualizare, majorare și indexare în raport de indicele de inflație, ceea ce s-a și acordat prin prezenta hotărâre.
În raport de disp.art.40 alin.2 Codul munciia fost obligat pârâtul Tribunalul București să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților și intervenientelor în interes propriu în sensul celor dispuse.
Împotriva sentinței civile nr.486/CM/29 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, a formulat în termen recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, criticând-o pentru nelegalitate în sensul motivelor de casare și modificare prevăzute de art.304 pct.4 Cod procedură civilă și art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Se susține de pârât că un prim motiv de recurs incident în cauză este cel prevăzut de art.304 pct.4 Cod procedură civilă, întrucât instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a consacrat un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare pentru asistenții judiciari.
Al doilea motiv de recurs vizează aplicarea greșită a legii.
Drepturile salariale de care au beneficiat asistenții judiciari nu au inclus sporul pentru risc și solicitare neuropsihică, art.III din nr.OUG179/1999 privind modificarea și completarea Legii nr.92/1992 pentru organizarea judecătorească (aprobată cu modificări prin Legea nr.118/2001) stabilind exhaustiv drepturile salariale ale acestora.
În același sens urmează a fi avute în vedere și dispozițiile nr.OUG27/2004.
Mai mult, art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești prevedea acest spor pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate, ori asistenții judiciari nu se încadrează în aceste categorii socio-profesionale.
De asemenea nici decizia nr.21 din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nu are în vedere această categorie socio-profesională a asistenților judiciari.
Pentru considerentele arătate mai sus se solicită admiterea recursului și pe fond respingerea acțiunii.
Examinând criticile formulate se constată că sunt întemeiate, iar recursul este fondat.
În ce privește prima critică, aceasta nu este întemeiată, întrucât atributul instanței de judecată este de a verifica dacă aplicarea reglementărilor în domeniul salarizării, în executarea raporturilor juridice de muncă, este conformă regulilor și principiilor de drept consacrate în materie de norme interne și internaționale.
Întemeiată este însă cea de a doua critică formulată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
Astfel, chiar dacă asistenții judiciari se bucură pe durata îndeplinirii funcției, deci temporar, de unele drepturi prevăzute de lege pentru magistrați și le revin corespunzător anumite obligații, acest beneficiu este acordat tocmai în temeiul legii, care face trimitere expresă la dispozițiile aplicabile și asistenților judiciari, neputând fi extins de instanță și nepunându-se problema unei egalități, asimilări ori situații comparabile între cele două categorii profesionale diferite.
De asemenea art.47 din Legea nr.50/1996 pe care reclamanții o invocă, nu prevede sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru asistenții judiciari.
De aceea nu se poate reține existența unor situații analoage sau comparabile din punctul de vedere al reglementărilor legale cu incidență în ce privește conținutul concret al celor două funcții de magistrat, respectiv judecător și procuror pe de o parte, și de asistent judiciar pe de altă parte.
Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr.XXI din data de 10 martie 2008 nu a avut în vedere și categoria asistenților judiciari, enumerând categoriile profesionale ale judecătorilor, procurorilor, magistrați asistenți și personal auxiliar de specialitate.
Așa fiind, în considerarea celor expuse mai sus se apreciază că recursul este fondat și în conformitate cu dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, va fi admis.
Pe cale de consecință modifică sentința și pe fond respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.486/CM/29 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș.
Modifică sentința și pe fond respinge acțiunea formulată de reclamanții, -, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 aprilie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4/25.05.2009.
Jud.fond:.
Gh.
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan, Maria Ploscă
