Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 862/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 862
Ședința publică din data 20 mai 2009
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către reclamanții-recurenți reclamanților și, reprezentați prin Sindicatul Democratic Învățământ A împotriva sentinței civile nr. 564 din 26 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta-intimată Școala Generală, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantului-recurent Sindicatul Democratic Învățământ A, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta recurentului depune la dosar împuternicire avocațială, copia facturii nr. 93/13.05.2009 în cuantum de 400 lei reprezentând onorariu avocat, copia minutei deciziei civile nr. 517/17.03.209 a Curții de APEL TIMIȘOARA și diferențele salariale pe perioada 1.01.2008-30.04.2009 pentru și eliberată de Ministerul Educației, Cercetării și T - Școala Generală sub nr. 489/13.05.2009.
Instanța, din oficiu, invocă excepția nesoluționării fondului cauzei având în vedere considerentele hotărârii recurate.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentanta reclamantului-recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, casarea hotărârii recurate pentru rejudecare în fond a cauzei, având în vedere nemotivării hotărârii prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată.
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță la data de 03.02.2009, reclamanții și, reprezentați de baza Sindicatul Democratic Învățământ A, au chemat în judecată pârâta Școala Generală " ", solicitând obligarea acesteia de a calcula și a le acorda reclamanților drepturile salariale după data de 01.01.2008 așa cum erau la data de 31.12.2007; obligarea pârâtei la actualizarea drepturilor salariale de mai sus; precum și la consemnarea în carnetele de muncă și în celelalte evidențe salariale solicitate și acordate de către instanța de judecată în vederea luării lor în seamă la recalcularea punctelor de pensie; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, au invocat sentințele civile nr. 39/18.01.2008, nr. 351/03.04.2008 și nr. 402/10.07.2008 ale Tribunalului Arad prin care s-a constatat că personalul din învățământ era salarizat sub minimul prevăzut de Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007 - 2010, dispunând obligarea unităților școlare la plata drepturilor salariale peste nivelul prevăzut de G nr. 10/2007 și G nr. 11/2007, luând ca și criteriu de stabilire a salariului de bază salariul minim pe economie. Începând cu 01.01.2008 salarizarea personalului din învățământ se face conform G nr. 10/2008 și G nr. 15/2008, potrivit cărora grila de salarizare este superioară actelor normative din 2007, dar inferioară celei stabilite de instanța de judecată, astfel că a avut loc reducerea salariilor față de nivelul anului 2007. Salariații din învățământ au dreptul să se prevaleze de dispozițiile cele mai favorabile din legislația muncii, conform art. 8 alin. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel național. potrivit art. 40 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național pe anii 2007 - 2010, înregistrat la cu nr. 2895/2006, se stabilesc coeficienții de minim ierarhizare de salarizare care se aplică la salariul minim negociat pe unitate, având în vedere încadrarea, calificarea și condiția de pregătire profesională a salariaților, precum și standardele ocupaționale corespunzătoare ocupației respective. Personalul didactic de conducere, de îndrumare și control fiind retribuit conform Legii nr. 128/1997 modificată prin G nr. 11/2007, iar aplicând acești coeficienți de multiplicare ei duc la un salariu de bază sub minimul prevăzut de Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național, drept pentru care se impune majorarea lui cel puțin la acest minim
În drept, au invocat dispozițiile Legii nr. 54/2003, Legii nr. 53/2003, Legii nr. 130/1996, Legii nr. 128/1997, OG nr. 10/2008, OG nr. 15/2008.
În ședința publică din 26.03.2009, reclamanții au depus la dosar un tabel în care au precizat cuantumul salariilor lor în luna decembrie 2007 (1.103 lei), cel al salariilor din ianuarie 2008 (1.049 lei) și diferențele care consideră că li se cuvin pentru anul 2008 (2.57 lei reclamantul și 3.037 lei reclamanta.
Prin sentința civilă nr. 564/26.03.2009 Tribunalul Arada respins acțiunea civilă formulată de reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit copiilor certificate ale contractelor individuale de muncă ale reclamanților, ale fișelor posturilor și declarațiilor de adeziune sindicală, reclamanții sunt profesori la unitatea școlară pârâtă cu începere de la data 10.10.2004, fiind și membri ai Sindicatului Democratic Învățământ
Personalul didactic este retribuit conform Legii nr. 128/1997 modificată prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008 aprobată prin Legea nr. 221/2008, modificată prin G nr. 151/2008 și G nr. 1/2009, avându-se în vedere ca și valoare a coeficientului de multiplicare pentru perioada în litigiu, după cum urmează: pentru perioada 01.01.2007 - 31.03.2007 suma de 259,593 lei, pentru perioada 01.04.2007 - 30.09.2007, coeficientul de valorificare 1 suma de 275,168 lei și valoarea coeficientului de multiplicare 1 pentru perioada 01.10.2007 - 31.12.2007 suma de 299,933 lei.
Tribunalul a mai reținut că prevederile art. 241 alin. 1 lit. d din Codul Muncii, de care s-au prevalat reclamanții, nu pot produce față de aceștia efectele preconizate prin demersul judiciar inițiat, întrucât potrivit dispozițiilor imperative ale art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, prin contractele colective nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, precum în cauză.
Astfel, în concordanță cu prevederile art. 7 din aceeași lege, numai contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților. Or salariile personalului din învățământ se suportă din fondurile alocate special de la bugetul de stat, în principal și de la bugetul local, iar dispozițiile legale în materia salarizării acestui personal, sunt dispoziții speciale cu caracter imperativ care derogă de la dispozițiile generale, fiind de strictă interpretare și aplicare și nu pot face obiectul negocierilor la încheierea contractelor colective de muncă, motiv pentru care nu sunt incidente în cauza de față prevederile art. 40 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național referitoare la coeficienții minimi de ierarhizare stipulați în acesta, câtă vreme acestea au caracter general și nu pot înfrânge dispozițiile speciale deja enunțate ce se circumscriu art. 48 - 49 din Legea nr. 128/1997, ce stabilesc printre altele elementele ce determină alariile de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar, și anume valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 și coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexele nr. 1 și 2 ale legii, cu precizarea că valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 "se stabilește anual prin hotărâre a Guvernului, după aprobarea legii bugetului de stat, în limita fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru cheltuielile cu salariile, în vederea realizării obiectivelor, programelor și proiectelor stabilite".
De altfel, prin chiar art. 3 alin. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007 - 2010, sindicatele și patronatul au exclus posibilitatea ca salariații instituțiilor publice, salarizați de la bugetul statului prin legi speciale de salarizare de a negocia și stabili clauze referitoare la drepturile de salarizare, a căror acordare și cuantum au fost stabilite prin dispoziții legale, iar art. 34 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură din învățământ stipulează, pe aceeași linie de idei, că salariul de bază este reglementat prin ordin de ministru, conform legii.
Nu în ultimul rând, și Codul Muncii stabilește cu valoare de principiu la art. 157 alin. 2 că sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs reclamanții solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Au apreciat hotărârea tribunalului ca netemeinică și nelegală, ca fiind dată cu încălcarea și interpretarea greșită a prevederilor legale invocate de ei drept temei al acțiunii, arătând în esență că în favoarea lor s-a stabilit salarizarea conform unor hotărâri definitive și irevocabile pronunțate de Tribunalul Arad prin care s-a constatat că personalul din învățământ este salarizat sub nivelul minim prevăzut de Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, iar în prezenta cauză ei nu au solicitat să li se stabilească salariul de bază, ci doar acordarea salariului așa cum a fost stabilit și acordat la nivelul lunii decembrie 2007, și nu diminuarea acestuia începând cu luna ianuarie 2008, întrucât nu există nicio dispoziție legală de diminuare în acest sens și nici hotărâri judecătorești prin care să se dispună micșorarea salariilor.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, prin acțiunea pendinte, reclamanții au solicitat, în principal, obligarea pârâtei să le calculeze și să le acorde drepturile salariale după data de 1.01.2008, așa cum erau acestea la data de 31.12.2007, arătând că începând cu data de 1.01.2008 salarizarea personalului din învățământ se face conform Ordonanței Guvernului 10/2008 și Ordonanței Guvernului 15/2008, noua grilă de salarizare fiind superioară vechilor acte normative (G 10/2007 și G 11/2007) dar inferioară în multe cazuri celei stabilite de instanța de judecată, așa încât salariile le-au fost reduse de către pârâtă față de nivelul anului 2007.
Prin urmare, ei au solicitat pârâtei să nu le reducă salariile, ci numai să-l majoreze în cazurile concrete în cazul în care legea le permite, deoarece drepturile salariale mai sus amintite nu pot fi modificate de către angajator, decât cu acordul angajatului și numai dacă noua salarizare este superioară celei avută.
Prima instanță, deși a respins acțiunea având ca obiect obligarea pârâtei la calcularea și la plata drepturilor salariale stabilite după data de 1.01.2008 la nivelul celor din 31.12.2007, în considerente a reținut motive străine de natura pricinii deduse judecății, și nu s-a pronunțat asupra cererilor formulate, reținând că reclamanții s-au prevalat de prevederile art. 241 alin. 1 lit. d din Codul Muncii și care nu ar putea produce efecte față de aceștia, fiind în contradicție cu dispozițiile imperative ale art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, potrivit cu care, prin contractele colective nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
De asemenea, s-a mai reținut incidența în cauză a prevederilor art. 40 din contractul colectiv de muncă la nivel național referitoare la coeficienții minimi de ierarhizare stipulați în acesta, precum și art. 3 alin. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007 prin care sindicatele și patronatul au exclus posibilitatea ca salariații instituțiilor publice, salarizați de la bugetului de stat prin legi speciale de salarizare, de a negocia și stabili clauze referitoare la drepturile de salarizare, a căror acordare și cuantum au fost stabilite prin dispoziții legale.
Se constată așadar, că instanța de fond a dat o soluție, neanalizând pretențiile deduse judecății, înstrăinându-se de la cererile formulate de reclamanți și invocând alte temeiuri de drept față de cele pe care și-au întemeiat acțiunea.
Nerespectarea temeiurilor legale pe care și-au întemeiat acțiunea reclamanții, duce la nulitatea hotărârii în condițiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, vătămarea procesuală a acestora fiind vădită prin însăși soluția adoptată de instanță.
Concret, tribunalul a examinat alte motive față de cele prezentate de reclamanți în acțiunea pendinte, observându-se de altfel că aspectele reținute în considerente au făcut obiectul unor altor judecăți, în favoarea reclamanților stabilindu-se salarizarea conform unor hotărâri definitive și irevocabile pronunțate de Tribunalul Arad prin care s-a constatat că personalul din învățământ este salarizat sub nivelul minim prevăzut de contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007 și 2010, iar în prezenta cauză nu se pot readuce în discuție aspecte litigioase deja soluționate, întrucât s-ar aduce atingere principiului autorității de lucru judecat.
Această împrejurare echivalează cu necercetarea fondului cauzei, considerent pentru care în temeiul art. 312 alin. 1, 5 Cod procedură civilă, se va admite recursul reclamanților, casându-se sentința civilă recurată iar cauza va fi trimisă spre rejudecare aceluiași tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul reclamanților și, reprezentați prin Sindicatul Democratic Învățământ A, în contradictoriu cu pârâta Școala Generală, recurs ce a fost declarat împotriva sentinței civile nr. 564 din 26 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr-.
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.
GREFIER,
Red. /5.06. 2009
Tehnored.: M/ 2 ex./5.06. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
