Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 863/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 863
Ședința publică din data 20 mai 2009
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamanții-recurenți, G, și împotriva sentinței civile nr. 214/3.03.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții-intimați Consiliul Local și Primarul orașului, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta-recurentă personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, recurenta depune la dosar concluzii scrise și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reclamanta-recurentă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței recurate și admiterea cererii de chemare în judecată, pentru motivele expuse în cererea de recurs și în concluziile scrise depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 214/3.03.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de către reclamanții, G, și împotriva pârâților Consiliul Local și Primarul orașului, având ca obligarea pârâților la plata către reclamanți a indemnizației de dispozitiv, în cuantum de 25% din salariul de bază, actualizată la data plății efective conform indicilor de inflație, retroactiv începând cu luna ianuarie 2008 și până în prezent, precum și pentru viitor.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții, au calitatea de personal contractual în cadrul Serviciului pentru Situații de Urgență al Primăriei orașului.
Din coroborarea dispozițiilor art. 3 și art. 13 din Legea nr. 138/20.07.1999, rezultă că indemnizația de dispozitiv se acordă cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract și salariaților civili ai Ministerului Administrației și Internelor.
Administrația publică locală nu face parte din structura Ministerului Administrației și Internelor, respectiv Ministerul Internelor și Reformei Administrative. Primăria este o structură administrativă care funcționează în cadrul autorității publice locale.
Astfel, refuzul organelor locale de a acorda reclamanților indemnizația de dispozitiv nu reprezintă o discriminare a personalului contractual, căruia nu-i sunt aplicabile prevederile Ordinului nr. 496/2003, emis de Ministerul Administrației și Internelor. Prevederile Legii nr. 138/1999 se adresează strict unei categorii profesionale, care, la data intrării în vigoare a legii, privea personalul militar din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
În anul 2004, structura Ministerului Administrației și Internelor a suferit modificări în sensul că a devenit Ministerul Internelor și Administrației Locale, prin trecerea în cadrul administrației locale a unor servicii, precum: pașapoartele, evidența personalizată, etc. În acest context a fost emis Ordinul nr.496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor, în cuprinsul căruia se specifică faptul că, pentru personalul civil trecut în rândul administrației publice locale, funcțiile specifice din armată sunt asimilate noilor funcții, care sunt strict enumerate. Acest ordin nu produce efecte, întrucât nu a fost publicat în Monitorul Oficial.
Conform art. 10 alin.1 din Legea nr. 24/27.03.2000, în vederea intrării în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile primului ministruprecum și ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial partea Singurele excepții de la aceste reguli sunt prevăzute de art. 10 alin.1 ind.1 din Legea nr. 24/2000.
Întrucât Ordinul nr.496/20073 al Ministerului Administrației și Internelor nu este un act normativ clasificat, se impunea publicarea sa în Monitorul Oficial, deoarece în caz contrar nu produce efecte juridice.
Pe de altă parte, stabilirea unor drepturi salariale printr-un ordin al ministrului este ilegală.
Date fiind aceste reglementări, instanța de fond a apreciat că stabilirea drepturilor salariale prin acte normative inferioare legii este nelegală, chiar și în ipoteza în care aceste acte normative extind aplicarea unor drepturi salariale altor categorii de personal, decât celor expres enumerate în textul legii.
Pe cale de consecință, a considerat că nu se poate reține legalitatea acordării indemnizației de dispozitiv altor categorii de personal decât cele menționate în cuprinsul Legii nr.138/1999 sau al altor acte normative de forță juridică egală acesteia.
Reclamanții, G, și au declarat, în termenul legal, recurs împotriva sentinței civile nr. 214/3.03.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea cererii de recurs se arată că prima instanță a respins în mod greșit cererea de chemare în judecată cu referire doar la prevederile Legii nr. 138/1999, fără a ține seama de dispozițiile Ordinului nr. 496/2003, care produce efecte juridice.
Recurenții susțin că Serviciul pentru Situații de Urgență al Primăriei orașului se află la dispoziția Administrației Publice Locale 24 de ore din 24 de ore, pentru orice intervenție care poate surveni, iar organigrama, regulamentul și sectorul de competențe ale serviciului sunt întocmite cu respectarea strictă a criteriilor de performanță cuprinse în I nr. 718/2005 și A nr. 195/2007, fiind aprobate de Inspectorul șef al Inspectoratului pentru Situații de Urgență. Serviciul pentru Situații de Urgență al Primăriei orașului își desfășoară activitatea potrivit următoarele acte normative: Legea nr. 481/2004, Legea nr. 307/2006, G nr. 88/2001, nr. 163/2007, I nr. 718/2005 și A nr. 195/2007.
Totodată, arată că îndeplinesc aceleași atribuții ca și personalul angajat în cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență și, conform art. 2 alin. 1 și alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 88/2001, au aceleași scopuri principale, respectiv apărarea vieții, bunurilor și a mediului împotriva incendiilor și dezastrelor, precum și realizarea măsurilor de protecție civilă, astfel încât se impune acordarea sporului de dispozitiv în cuantum de 25%, prevăzut pentru personalul angajat în cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență.
În drept, se invocă dispozițiile art. 299 și următoarele Cod procedură civilă, art. 304 pct. 7 - pct. 10 Cod procedură civilă.
Intimații nu au depus întâmpinare, deși au fost citați cu această mențiune.
La termenul din 20 mai 2009, reclamanta-recurentă a depus la dosar concluzii scrise, prin care reiterează motivele invocare în cererea de recurs.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs formulate și a dispozițiilor 304 pct. 7 - pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
In conformitate cu prevederile art.1 din Legea nr. 138/1999, dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Potrivit prevederilor art. 47 și 49 din lege, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale enumerate în art. 1, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora.
Prin Ordinul Ministrului de Interne nr. 275 din 5 iunie 2002 au fost adoptate Normele metodologice pentru punerea în aplicare a Legii nr. 138/1999, acest din urmă act normativ fiind modificat și completat prin Ordinul MAI nr. 496/28 iulie 2003.
Potrivit punctului 9.2. introdus prin Ordinul modificator: "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Punctul 31.1 din Ordin prevede că: " Prin personalul civil, în sensul prezentului Ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual civil din Ministerul Administrației și Internelor. Personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar".
Din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate se constată că, pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr. 138/1999, trebuie ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritățile prevăzute în art. 1 din Legea nr. 138/1999.
Personalul din cadrul pârâtului face parte dintr-un organ al administrației publice locale, și nu din cadrul Ministerului d e Interne, astfel că Ordinul nr. 496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor nu își are aplicabilitate în privința reclamanților.
- este așa reiese și din punctul VI al ordinului, care arată că măsuri de aplicare al ordinului vor fi luate de comandanții și șefii de unități.
Ministrul administrației și internelor nu avea nici o atribuție în privința salarizării personalului contractual din cadrul administrației publice locale și, prin urmare, ordinul susmenționat nu poate fi aplicat în cazul pârâților și cu atât mai puțin dispozițiile Legii nr. 138/1999, care nu fac nici o referire la salarizarea personalului civil din administrația publică locală.
- este așa o demonstrează și denumirea legii, care se referă în primul rând la personalul militar și personalul civil, dar din cadrul acelorași unități (adică a unităților militare), or, în mod evident, pârâtul nu are personal militar privind salarizarea.
Prin urmare, hotărârea recurată este legală și temeinică, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Sentința atacată cuprinde motivele pe care se sprijină, iar acestea nu sunt contradictorii ori străine de natura pricinii, pentru a fi aplicabil motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Reclamanții nu au dedus judecății vreun act juridic, care să necesite a fi interpretat de către instanța de fond, astfel încât dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă nu au incidență în cauză.
Motivul de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 10 Cod procedură civilă, a fost abrogat prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 138/2000, astfel încât nu poate fi invocat în susținerea cererii de recurs.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de către reclamanți ca nefiind întemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către reclamanții-recurenți, G, și împotriva sentinței civile nr. 214/3.03.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții-intimați Consiliul Local și Primarul orașului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, din 20 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.
aflată în concediu de odihnă
pentru care semnează
PREȘEDINTE SECȚIE,
GREFIER,
Red. /26.05. 2009
Tehnored.: M/ 2 ex./26.05. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
