Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 89/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.89/R-CM
Ședința publică din 26 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 2: Georgiana Nanu
JUDECĂTOR 3: Paula Andrada
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI, cu sediul în B,--30, sector 1, împotriva sentinței civile nr.837/CM din 26 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit: recurentul-pârât Ministerul Educației Cercetării și T, intimatele-reclamante, intimații-pârâți Centrul Bugetar Liceul Teoretic C, Grădinița cu Program Prelungit C, Orașul C-prin Primar, Inspectoratul Școlar al Județului A, Ministerul Economiei și Finanțelor-A și Consiliul Județean
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar s-a depus, prin serviciul de registratură, întâmpinare din partea reprezentantului intimatelor-reclamante, Sindicatul Învățământ Preuniversitar "Muntenia", și că părțile au solicitat soluționarea cauzei în lipsă, potrivit disp.art.242 Cod procedură civilă.
Curtea, din oficiu, invocă excepția privind tardivitatea formulării recursului și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 22.02.2008, reclamantele, reprezentate de Sindicatul Învățământ Preuniversitar "Muntenia", au chemat în judecată pe pârâții Centrul Bugetar Liceul Teoretic C, Grădinița cu Program Prelungit C, Orașul C - prin primar, Inspectoratul Școlar al județului A, Ministerul Educației Cercetării și T, Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția -ă a Finanțelor Publice A, Consiliul Județean A, în calitate de ordonatori de credite, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții Grădinița cu Program Prelungit C, Inspectoratul Județean A și Ministerul Educației, Cercetării și T să asigure reducerea normei didactice de predare cu două ore suplimentar și toți pârâții să plătească drepturile salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus cu două ore suplimentar față de norma didactică pe perioada octombrie 2001 - 17.08.2003, cu actualizarea sumelor în funcție de creșterea indicelui de inflație, până la data efectuării plății.
Totodată, s-a solicitat efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantele arată că sunt încadrate în funcție didactică la Grădinița cu Program Prelungit
Potrivit art.45 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, "personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal fără diminuarea salariului".
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul primar se stabilește pe clasă sau clase simultane și nu pe ore, fără a se distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, art.45 alin.1 instituie beneficiul reducerii normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, impunând două condiții: o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic
Precizează reclamantele că drepturile solicitate pentru perioada 2001-2003 nu sunt prescrise întrucât, potrivit art.16 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, aceasta se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge.
Actul întrerupător de prescripție este Acordul încheiat între Guvernul României și Federațiile Sindicale din Învățământ la 28 noiembrie 2005, prin care s-a convenit ca pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004, față de calcularea greșită a salariilor personalului didactic, să se stabilească o reglementare unitară care să înlăture discriminările ce ar apărea între salariații aflați în aceeași situație.
Acest acord s-a reflectat în nr.OUG17/2006 cu privire la plata diferențelor salariale din octombrie 2001 - octombrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat.
A fost invocată în acest sens practica Curții de APEL PITEȘTI, ca instanță de recurs prin care au fost recunoscute drepturile membrilor de sindicat din Uniunea Sindicatului Învățământ V solicitate în cursul anului 2007 pentru perioada octombrie 2001 - la zi.
Acțiunea este întemeiată pe prevederile art.42 alin.1, art.43 alin.1, art.44, art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, art.16 și art.17 din Decretul nr.167/1958, Acordul încheiat între Guvernul României și Federațiile Sindicale din Învățământ din 28.11.2005, nr.OUG17/2006.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în susținerea căreia a arătat că nu este angajatorul reclamantelor și nu are obligația de a plăti acestora drepturile salariale solicitate în acțiune.
Între Ministerul Educației, Cercetării și T și cadrele didactice nu există niciun fel de raporturi juridice de muncă, cu atât mai mult nu există nici obligații din partea acestuia cu privire la calcularea și plata salariilor.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art.10 și art.14 din Legea nr.53/2003, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997 coroborat cu art.7 alin.8 din Legea nr.84/1995 și art.22 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Tot în susținerea acestei excepții Ministerul Educației, Cercetării și T arată că nu este nici ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat, motiv pentru care nu poate plăti diferențele salariale nici unui cadru didactic.
Art.16 din Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat aprobate prin nr.HG2192/2004 prevede că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Cu privire la plata drepturilor salariale începând cu anul 2001, același pârât a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, în raport de dispozițiile art.166 din Codul muncii.
În ceea ce privește întreruperea termenului de prescripție de 3 ani prin recunoașterea drepturilor salariale de către debitor, se arată de către Minister că Acordul invocat de reclamante, aprobat prin nr.OUG17/2006, reglementează plata diferențelor salariale rezultate prin aplicarea prevederilor Legii nr.128/1997, referitoare la stabilirea salariului de bază al cadrelor didactice.
Nici acest Acord și nici nr.OUG17/2006 nu au ca obiect reducerea normei didactice cu două ore, potrivit art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 și nici plata drepturilor aferente în cazul efectuării acestor ore.
Pe fond, apărările pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și T sunt de respingere a acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.43 lit.a și b din Legea nr.128/1997, învățătorii, educatoarele și institutorii sunt încadrați pe post, și nu pe norma didactică care să poată fi redusă cu două ore.
Prin urmare, nu este posibil și legal să se reducă postul.
Mai mult, postul educatorilor, învățătorilor, institutorilor este format din ore diferite, spre deosebire de norma didactică a profesorilor, care cuprinde ore prevăzute în planurile de învățământ la disciplinele corespunzătoare specializării înscrise pe diploma de absolvire sau de licență.
Activitatea celor dintâi implică efectuarea de ore diferite de citire, matematică, științele naturii, posturile fiind normate câte unul pentru fiecare grupă de copii, respectiv clase de elevi.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive având în vedere art.25 din Decretul nr.31/1954 și art.3 alin.48 din nr.HG386/2007 privind organizarea și funcționare
În raport de aceste dispoziții pârâtul susține că este eronată opinia reclamantelor referitoare la introducerea în cauză a Ministerului Economiei și Finanțelor, făcându-se o gravă eroare atunci când se consideră că acest minister poate fi confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat.
În realitate, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului general consolidat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în Legea finanțelor publice nr.500/2002 art.19-35.
Aceeași excepție a fost invocată și de pârâtul Consiliul Județean
Potrivit Legii nr.215/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare, Consiliul Județean A nu are în atribuții finanțarea unităților de învățământ subordonate Inspectoratului Școlar sau altor școli care nu au raporturi juridice de subordonare, ci doar atribuții în domeniul educației pentru serviciile publice din subordine.
Consiliul Județean are doar rol consultativ în ceea ce privește cheltuielile de personal pentru educație din bugetul de stat alocat Județului A, cu motivația că repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoare adăugată se face prin decizie a directorului general al finanțelor publice județene după consultarea acestei instituții, în conformitate cu dispozițiile din Legea bugetului de stat pe anul 2008.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.837/CM din 26 septembrie 2008, a dmis excepția lipsei calității procesuale a Consiliului Județean A, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și, în consecință, a respins acțiunea față de acești pârâți.
A respins excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și
A respins acțiunea față de Inspectoratul Școlar
A admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâții Grădinița cu Program Prelungit C și Centrul Bugetar Liceul Teoretic C să plătească reclamantelor diferențele de drepturi salariale reprezentând plata cu ora a două ore efectuate suplimentar săptămânal în perioada octombrie 2001 - 17.08.2003, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pe pârâții de mai sus la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamantelor.
A obligat pe pârâtul Orașul C să vireze pârâților Grădinița cu Program Prelungit C și Centrul Bugetar Liceul Teoretic C fondurile necesare achitării drepturilor solicitate prin acțiune.
A respins cererea privind reducerea normei didactice și a obligat pe pârâții Grădinița cu Program Prelungit C și Centrul Bugetar Liceul Teoretic C la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că întrucât Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de angajator al reclamantelor și nu este nici ordonator de credite, acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Potrivit art.21 alin.2 din Legea nr.215/2001, republicată cu modificările și completările ulterioare, Consiliul Județean nu are calitate procesuală pasivă întrucât "în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean".
În art.20 alin.1 din același act normativ se menționează "comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale".
În raport de aceste dispoziții unitatea administrativ-teritorială care ar fi putut sta în judecată este Județul A prin Președintele Consiliului Județean.
Însă, potrivit Legii nr.388/2007, legea bugetului de stat pe anul 2008, s-a reținut că nici această unitate administrativ-teritorială nu are calitate procesuală pasivă, deoarece Județul A nu mai are calitatea de ordonator de credite, repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată făcându-se prin decizie a directorului general al finanțelor publice județene, după consultarea Consiliului Județean.
Deci, Consiliul Județean are numai un rol consultativ în ceea ce privește alocarea bugetului privind cheltuielile de personal pentru educație din bugetul de stat alocat Județului
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Educației, Cercetării și Taf ost privită ca neîntemeiată, având în vedere că primul capăt din acțiune are ca obiect asigurarea reducerii normei didactice diminuată cu două ore pe săptămână pentru personalul didactic de predare și instruire practică.
În acest sens, instanța a constatat că norma didactică se regăsește în planul de învățământ a cărui întocmire intră în atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și T potrivit art.12 din Legea nr.84/1995 coroborat cu art.44 din Legea nr.198/1997 privind statutul personalului didactic.
A fost respinsă și excepția prescrierii dreptului material la acțiune având în vedere dispozițiile art.16 și 17 din Decretul nr.167/1958, privind întreruperea prescripției extinctive prin recunoașterea dreptului pretins, așa cum rezultă din Acordul încheiat la 28.11.2005 Comisia de negociere a Guvernului României și președinții federațiilor sindicale reprezentative din învățământ.
Pe fond, examinând înscrisurile aflate la dosar, instanța a reținut în fapt următoarele:
Reclamantele au calitatea de personal didactic intrând sub incidența Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Norma didactică de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a preșcolarilor și elevilor se stabilește potrivit art.43 alin.1 lit.a din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Față de prevederile art.43 alin.1 lit.c din lege, norma didactică a preșcolarilor și elevilor se stabilește pe grupă sau grupe combinate și nu pe ore, ca în cazul profesorilor din învățământul preuniversitar.
Dispozițiile următoare acestui text de lege, prin care se reglementează conținutul normei didactice, se referă și la învățământul preșcolar și școlar.
A se vedea în acest sens art.44 pct.1, 2, 3 și 4 din lege, prin care se stabilește, fără deosebire de tipul de învățământ, conținutul normei didactice, fie se detaliază acest conținut pentru învățământul preșcolar și școlar.
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul preșcolar și școlar se stabilește pe grupă sau grupe combinate, și nu pe ore, legiuitorul a prevăzut la art.45 pct.1, fără a distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, că personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Punctele 2 și 3 ale acestui articol de lege constituie cazuri speciale sau excepții de la norma generală prevăzută la punctul 1.
Că prevederile art.45 pct.1 din Legea nr.128/1997 se aplică tuturor categoriilor de personal didactic rezultă și din topografia textelor de lege amintite.
Faptul că personalul didactic care îndeplinește condițiile de vechime în învățământ și de grad didactic I, cum este și cazul reclamantelor, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, nu înseamnă reducerea activității de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare cu două ore săptămânal, dată fiind stabilirea normei didactice pe grupă sau pe grupe combinate, ci presupune efectuarea plății drepturilor salariale pentru cele două ore săptămânale, care depășesc norma didactică redusă la care au dreptul, prin plata cu ora conform art.51 pct.8 coroborat cu art.49 pct.1 și art.43 alin.1 lit.a din lege.
Față de aceste considerente și în raport de art.70-72 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, instanța a admis în parte acțiunea în modalitatea mai sus prezentată.
ctualizarea cu indicele de inflație a fost dispusă în baza art.161 pct.4 din Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T invocând următoarele:
1. În mod netemeinic și nelegal instanța de fond nu a reținut lipsa calității sale procesuale pasive.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății sau față de care se poate realiza interesul respectiv, or inisterul Educației, Cercetării și T nu este angajatorul reclamanților.
Între Ministerul Educației, Cercetării și T și cadrele didactice nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă, cu atât mai mult nu există nici obligații din partea acestuia cu privire la calcularea și plata salariilor acestora. Prin definiție, raporturile juridice de muncă au caracterintuituu personae,presupun existența numai a două părți contractante, spre deosebire de raporturile juridice civile și cele comerciale.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art.10 și art.14 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, coroborat cu art.7 alin.8 din Legea nr.84/1995 și art.22 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Potrivit art.25 din Legea nr.128/1997 și în conformitate cu prevederile Legii nr.90/2001, Ministerul Educației, Cercetării și T, în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale, are funcții publice specifice care implică exercițiul autorității de stat și funcții de conducere, îndrumare și control.
În nici un caz ministerul nu are calitate de angajator față de reclamanți întrucât, conform principiului specialității capacității de folosință (nu desfășoară proces instructiv educativ), nu poate încheia contracte individuale de muncă cu personalul didactic de predare, nu are competența de a recalcula sau plăti salarii.
În al doilea rând, Ministerul Educației, Cercetării și T nu este ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat. Conform art.13 din nr.OUG32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Prin urmare, Ministerul Educației, Cercetării și T nu poate plăti diferențe salariale niciunui cadru didactic, nefiind angajatorul acestora și neavând calitate de ordonator principal de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar.
2. În mod eronat instanța de fond nu a reținut excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de acest recurent, arătându-se că potrivit prevederilor art.166 din Legea nr.53/2003, cu modificările și completările ulterioare, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din executarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate. În alineatul 2 din același articol se arată că termenul de prescripție prevăzut la alin.1(1) este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului.
Se solicită să se constate că acordul aprobat prin nr.OUG17/2006 reglementează plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea prevederilor Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic care se referă la stabilirea salariului de bază al acestuia.
Nici nr.OUG17/2006 nu are ca obiect reducerea normei didactice cu două ore (art.45 (1) din Legea nr.128/1997) și nici plata drepturilor aferente în cazul efectuării acestor ore.
De altfel, Ordinul nr.3351 din 2 martie 2006 emis de Ministerul Educației și Cercetării prin care s-a aprobat metodologia de calcul a salariilor personalului didactic din învățământul de stat, în vederea determinării diferențelor salariale pentru perioada octombrie 2001-septembrie 2004, nu se referă la norma didactică, ci la sporurile care intră în salariile de bază și formează baza de calcul pentru alte drepturi salariale.
Se concluzionează că dreptul pretins de reclamanți este distinct de cel reglementat de nr.OUG17/2006 și de nr.3351/2006, întrucât în nici unul din aceste acte normative nu există o recunoaștere din partea ministerului în ceea ce privește plata celor două ore efectuate suplimentar față de norma didactică.
Instanța de fond nu a motivat decizia în acest sens și nu a îndepărtat în nici un fel susținerile recurentului-pârât cu privire la acest aspect.
În sensul celor arătate mai sus, recurentul precizează că nici prin acordul încheiat la 27.11.2005 între Comisia de a Guvernului României și Federațiile Sindicale reprezentative în învățământ, în calitate de parteneri sociali, nu se face referire în nici un fel la drepturile salariale reprezentând depășirea normei didactice.
La termenul de judecată din data de 26 ianuarie 2009, Curtea, din oficiu, a invocat excepția privind tardivitatea formulării recursului.
Analizând, cu prioritate, excepția invocată din oficiu, în temeiul art.137 Cod procedură civilă, Curtea constată că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă.
Astfel, potrivit art.70 și art.72 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, conflictele de drepturi se soluționează de instanțele judecătorești competente.
Potrivit art.80 din aceeași lege, termenul de recurs împotriva hotărârilor pronunțate în această materie este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțată de instanța de fond.
În speță, sentința civilă nr.837/CM/26.09.2008 pronunțată de Tribunalul Argeșa fost comunicată recurentului la data 19.11.2008, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare aflat la dosarul de fond (fila 187), pe care există semnătura și ștampila de primire a acestuia.
Recursul a fost declarat de pârât la data de 03.12.2008.
Întrucât de la data comunicării hotărârii și până la data formulării recursului au trecut mai mult de 10 zile, ultima zi liberă fiind 30.11.2008, Curtea constată că acesta este tardiv declarat și urmează a-l respinge ca atare, în temeiul art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI, împotriva sentinței civile nr.837/CM din 26 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantele, reprezentate de Sindicatul Învățământ Preuniversitar "Muntenia" și pârâții CENTRUL BUGETAR LICEUL TEORETIC C, GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT C, ORAȘUL C - PRIN PRIMAR, INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI A, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A ȘI CONSILIUL JUDEȚEAN
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./02.02.2009
Jud.fond: /
Președinte:Ion RebecaJudecători:Ion Rebeca, Georgiana Nanu, Paula Andrada
