Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 902/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 902
Ședința publică din data de 29 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Maria Stoicescu
JUDECĂTORI: Maria Stoicescu, Adriana Florina Secrețeanu Ana
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtaSC SA,cu sediul în B, sector 1, Calea, nr. 239 împotriva sentinței civile nr.56 din 08 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în Târgoviște, Calea B, nr. 9, -B,. 30, județ D, G, domiciliat în Târgoviște, -. 15, județ D, domiciliat în Târgoviște, -. 15, județ D,,domiciliat în M, nr. 13,. 2, județ D, domiciliat în com., nr. 553, județ D, domiciliat în Târgoviște, Preot, nr. 1,. 2.. 16, județ D, domiciliat în com., Broșteni, nr. 160, județ D, domiciliat în Târgoviște, B- -,. 64,. 17, județ D, domiciliat în com. G, Județ D, domiciliat în com., Școala De, nr. 18, județ D, domiciliat în Târgoviște,. 3,. 32, județ D,,domiciliat în com., nr. 1396, Județ D, domiciliat în com., de M, județ D, domiciliat în Târgoviște, nr. 49, jueț D,,domiciliat în com. G, nr. 166, jdeț D, domiciliat în B, -D,. 9, județ D,, domiciliat în com., județ D,,domiciliat în com., județ D, domiciliat în com., județ D,G, domiciliat în com., județ D, domiciliat în com., nr. 1453, județ D, domiciliat în com., județ D, domiciliat în com., M, nr. 56, județ,, domiciliat în com.,, județ D, domiciliat în com., județ D, domiciliat în com., nr. 30, județ D, domiciliat în com., județ D,G, domiciliat în com., nr. 46, județ D, domiciliat în com., județ D, domiciliat în com., nr. 79, județ D, domiciliat în com., județ D, domiciliat în com., nr. 1174, județ D,G,domiciliat în com. G, nr. 132, județ D, domiciliat în com. G, G, județ D, domiciliat în com. G, G, județ D, domiciliat în com. G, județ D, domiciliat în Târgoviște,. 2A,. 6, județ D, domiciliat în com., județ D, domiciliat în com. G, județ D, domiciliat în com. G, județ D,,domiciliat în com. G, județ D, domiciliat în com. G, județ D și, domiciliat în com. G, G, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta- pârâtă SC SA, prin avocat din cadrul Baroului P, lipsă fiind intimații-reclamanți.
Procedura a fost legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru recurenta- pârâtă SC SA, având cuvântul, arată instanței că nu are alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în susținerea recursului.
Curtea ia act că nu se formulează alte cereri în cauză și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat, pentru recurenta- pârâtă SC SA, având cuvântul,solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile recurate, urmând ca pe fondul cauzei să se dispună cu privire la acordarea drepturilor reprezentând suplimentări salariale cu titlu de aprovizionare toamnă-iarnă pentru anul 2007, în principal, respingerea acțiunii ca introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată. Solicită să se constate ca fiind prescris dreptul dreptul reclamanților de a mai solicita suplimentări salariale cu titlu de aprovizionare toamnă-iarnă pentru anul 2007,întrucât art. 176 CCM este plasat în capitolul VIII, "Protecția socială a salariaților " distinct de capitolul VI " Salarizarea", așadar, venitul la care se referă art. 176 alin. 1 CCM la nivel de ramură nu poate fi considerat drept salarial, ci alt venit reglementat ca măsură de protecție socială -ori, de esența acestora este nevoia specială în care se găsește persoana căreia i se acordă. Arată, că astfel, acțiunea reclamanților se încadrează, sub aspectul prescripției extinctive, în ipoteza art. 283 lit. e Codul Muncii, fiind deci aplicabil termenul de prescripție de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune. Învederează că reclamanții sunt lipsiți de calitate procesuală activă, întrucât reclamanții își precizează creanța pretinsă prin invocarea art. 176 CCM ramură, limitat însă la alin. 1 și 2, limitare, care, însă, este nelegală, întrucât art. 176 CCM ramură instituie o reglementare unitară a adaosurilor la salariu-ca măsură de protecție socială, astfel că alin. 1și 2 nu pot fi disociate de alin.3 și următoarele. Arată că suplimentarea salarială respectivă a fost introdusă în salariul de bază, conform telexului nr. 2412/1998, iar, prin adresele comune RA SA-Sindicat Petrm nr. 2328/08.10.1997 și nr. 2412/29.05.1998, se atestă faptul că din anul 1998, majorarea salariului de bază, prin introducerea acestui venit, s-a operat în mod efectiv. Învederează, de asemenea, că hotărârea recurată este contradictorie sub aspectul argumentelor care susțin existența dreptului la suplimentări salariale reprezentând aprovizionare toamnă -iarnă pentru anul 2007. Cu privire la drepturile salariaților cu titlu de cota de gaze, arată că nu s- menționat niciodată ca ar fi vorba de o cotă de 40003, ci este vorba despre plata și compensarea cheltuielilor privind încălzirea locuinței și prepararea hranei. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița sub nr. 5181/120/ 08.10.2008 reclamanții, G, A, G, G, G, G, G, G, G și, au chemat în judecată pârâta SC SA, solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale restante pentru anii 2005, 2006, 2007 prevăzute de art. 176 alin.1 și 2 din CCM la nivel de ramură de energie electrică, termică, petrol și gaze, art. 176 alin.1 și 168 alin.1 din CCM la nivel de societate, drepturile urmând să fie reactualizate în funcție de rata inflației precum și obligarea pârâtei la stabilirea și acordarea gratuită a acțiunilor la care aveau dreptul ca urmare a trecerii la o formă de privatizare potrivit dispozițiilor art. 168 alin.6 din Contractele Colective de Muncă pe anii 2004-2008.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt salariații pârâtei, astfel cum rezultă din Contractele Colective de Muncă, că pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, urmau să beneficieze și de toate drepturile acordate în baza Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel de ramură de energie electrică, termică, petrol și gaze, prevăzute de art. 176 alin.1 și 2, respectiv o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă în cuantum de un salariu minim pe ramură, că în CCM încheiat la nivel de societate pe anii 1994-1996, se prevede la art. 168 alin.1 acordarea unor suplimentări salariale în cuantum de un salariu minim pe SA, cu ocazia sărbătorilor de Paște, C, ziua petrolistului, precum și în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă, iar în CCM pe societate pentru anii 1994-1996, la art. 176 alin.1 se prevede dreptul salariaților de a primi anual un ajutor material egal cu contravaloarea a 4.000 mc de gaze naturale.
Reclamanții au mai arătat că în anul 1997, în urma negocierilor dintre Patronat și Sindicat, drepturile reprezentând aprovizionarea de toamnă și contravaloarea a 40003de gaze naturale au fost introduse în salariu, însă pentru anii următori, aceste suplimentări nu au fost introduse în salariu și nici nu au mai fost acordate, cuantumul lor fiind diferit de la an la an, având în vedere că salariul minim pe societate, precum și prețul pe3al gazelor naturale au crescut.
Au mai precizat reclamanții că în contractele colective de muncă încheiate la nivel de societate pentru anii 2005-2007, nu se mai face nici o referire la aprovizionarea de toamnă, iar în privința contravalorii a 4000 mc de gaze naturale se limitează a menționa că acest ajutor a fost compensat prin CCM pe 1997, că au fost prejudiciați prin neacordarea acestor beneficii, atitudinea societății fiind abuzivă și contrară prevederilor art. 232 din CCM, care stabilesc că drepturile salariaților nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări.
În legătură cu capătul de cerere privind acordarea gratuită a acțiunilor, reclamanții au arătat că dreptul prevăzut de art. 168 alin.6 din pentru anii 2004-2008, este imperativ și nu este condiționat de o negociere între și, iar în eventualitatea în care aceste negocieri nu au avut loc nu se poate invoca faptul că dreptul lor nu există, instanța de judecată având posibilitatea să stabilească cine sunt beneficiarii acelor drepturi și în ce condiții pot fi acestea achitate.
În drept au invocat prevederile art. 38, 243, 283 alin.1 lit. c și 287 din Codul muncii, art. 145, 168 alin.1, 176, 232 din CCM la nivel de societate pe anii 2005, 2006, 2007.
Reclamanții au solicitat proba cu înscrisuri și au anexat cererii de chemare în judecată copii de pe carnetele de muncă și de pe cărțile de identitate.
Deși, legal citată, pârâta nu s-a prezentat instanță și nici nu a formulat întâmpinare. La termenul de judecată din data de 01.06.2009, din oficiu, instanța de judecată a invocat excepția prematurității cererii privind acordarea gratuită a acțiunilor.
Prin sentința nr. 56 din 08.01.2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, a obligat pârâta la plata către reclamanți a suplimentării salariale pentru luna octombrie a anului 2007 (aprovizionare toamna - iarnă) în cuantum de un salariu minim pe SA pentru salariații ale căror contracte individuale de muncă nu au încetat anterior lunii octombrie 2007, drepturi actualizate până la data plății efective, a respins ca neîntemeiată cererea privind suplimentărilor pentru aprovizionarea toamnă - iarnă pe anii 2005 și2006 și contravaloarea unei cantități de gaze naturale pentru anii 2005-2006-2007 și a respins ca prematură cererea pentru acordarea de acțiuni, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 168 alin.1 din CCM la nivel de unitate, pe anul 1997, este prevăzută acordarea suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, iar în alin.3 al aceluiași articol se prevede că această suplimentare salarială va fi introdusă în salariul de bază după un mod calcul ce va face obiectul unui act adițional.
În ce privește ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze, tribunalul a reținut că în art. 176 alin.1 se stabilește că acesta va fi inclus în salariul de bază începând cu 01.06.1997 conform unui act adițional la contract.
De asemenea, mai reținut instanța de fond că în CCM la nivel de unitate pe anul 1998 s-a prevăzut în art. 168 alin.2 că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, iar în art. 176 alin.1 s-a menționat că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe 1997, aceleași mențiuni fiind efectuate și în CCM la nivel de unitate pe anii 2000 și 2002.
Tribunalul a mai reținut că în CCM pentru anul 2005 la nivel de unitate în art. 176 alin.1 este inserată mențiunea referitoare la compensarea prin CCM pe anul 1997 ajutorului material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale, iar în ce privește ajutorul reprezentând aprovizionarea de toamnă iarnă nu se mai face nici un fel de mențiune nici în ce privește acordarea acesteia, nici în ce privește includerea în salariul de bază.
Astfel, instanța de fond a concluzionat că suplimentările salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă - iarnă și contravaloarea a 4000 mc de gaze nu au mai fost prevăzute în CCM la nivel de unitate pe anul 2005, intenția părților fiind aceea a suprimării în totalitate a acestor drepturi, neexistând temeiul legal al acordării lor.
În ce privește menționarea acestor drepturi în CCM la nivel de ramură, instanța de fond observat că acesta a intrat în vigoare la data de 26.03.2007, nefiind aplicabil în anul 2005 și 2006 pentru care se solicită aceste drepturi.
S- concluzionat de instanța de fond, că într-adevăr, potrivit art. 238 alin.1 din Codul muncii, contractele colective de muncă la nivel de unitate nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la un nivel superior, însă în speță, suprimarea acestor drepturi din CCM încheiate la nivel de unitate a fost consecința includerii acestor drepturi în salarii și al compensării lor, clauza fiind prevăzută în mod expres în CCM la nivel de ramură în sensul că drepturile nu se mai acordă în măsura includerii lor în salarii.
Instanța de fond nu a reținut ca fiind acceptabilă susținerea reclamanților în sensul că deși drepturile solicitate au fost prevăzute în contractul încheiat la nivel de ramură, ele nu au fost introduse și în contractele la nivel de societate și că acestea sunt drepturi care nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, conform art. 232 din CCM, fiind greu de crezut că la negocierea Contractului Colectiv de Muncă la nivel de unitate s-ar fi putut omite includerea unor prevederi care acordau drepturi substanțiale salariaților.
De asemenea, instanța de fond a reținut că eliminarea acestor prevederi poate fi justificată doar prin recunoașterea tacită de către sindicate cu ocazia negocierii CCM la nivel de unitate, a faptului că societatea nu mai datorează aceste drepturi, fiind incluse în salariu și compensate.
S-a mai concluzionat de instanța de fond că situația suplimentărilor salariale pentru luna octombrie pe anul 2007 este diferită de cea a suplimentărilor pentru anii 2005 și 2006 deoarece în contractele colective la nivel de ramură și grup de unități valabile pe anul 2007, în art. 176 alin.1 este prevăzut dreptul salariaților de a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă, iar în alin.6 al aceluiași articol se stabilește că acesta se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
S- reținut de instanța de fond că în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2007 nu este menționată introducerea în salariu a acestor suplimentări ( nu se face nici un fel de mențiune), stipulându-se doar că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze a fost compensat prin CCM pe 1997.
S-a mai concluzionat de instanța de fond că dreptul la suplimentările reprezentând aprovizionarea de toamnă - iarnă a fost din nou acordat, părțile neprevăzând includerea acestui drept în salariu așa cum au stabilit în ce privește contravaloarea unei cantități de gaze.
Cu privire la solicitarea reclamanților privind obligarea pârâtei la acordarea gratuită a acțiunilor la care aveau dreptul ca urmare a trecerii la o formă de privatizare, conform disp. art. 168 alin.6 din CCM pe anii 2004-2008, instanța a reținut că în art. 168 alin.6 CCM la nivel de unitate pe anul 2005, este prevăzută obligația pârâtei de a acorda gratuit salariaților un număr de acțiuni negociat de cu SA.
De asemenea, a mai reținut instanța de fond că prin Protocolul nr. 814/10.10.2008 încheiat între SA și s-a stabilit acordarea unui număr de 100 de acțiuni ordinare, nominative și dematerializate ale SA, fiecare acțiune având caracteristicile existente la data inițierii procesului de distribuire gratuită a acțiunilor, mecanismul și procedura tehnică de distribuire, inclusiv momentul inițierii acestui proces, urmând a fi stabilite ulterior semnării acestui protocol.În acest protocol sunt stabilite și persoanele îndreptățite la primirea de acțiuni gratuite, respectiv, cele care au deținut calitatea de salariat al oricând în perioada cu începere de la 14.12.2004 și până la data inițierii procesului de distribuire a acțiunilor.
Instanța a apreciat că pârâta a inițiat demersurile prevăzute de CCM în ce privește acordarea gratuită a acțiunilor prin încheierea protocolului din 10.10.2008, în vederea stingerii acestor obligații și eliminarea prevederilor din CCM, cu privire la acestea, astfel cum rezultă din conținutul art. III din protocol.
Tribunalul a respins cererea formulată de reclamanți cu privire la acest capăt de cerere ca prematură, deoarece dreptul de a solicita acordarea gratuită de acțiuni pe cale judecătorească urmează a se naște în momentul nerespectării de către pârâtă a etapelor de acordare a acțiunilor, prevăzută în protocol.
Împotriva acestei sentințe a declaratrecurspârâtaSC SA- Membru Grup,prin reprezentant legal SC A,.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că venitul anual în luna octombrie pentru aprovizionare toamnă -iarnă a fost introdus în 1998, la salariul de bază al fiecărui salariat, venitul la care se referă art. 176 alin.l din CCM la nivel de ramură nu poate fi considerat drept salariu, ci un venit reglementat ca măsură de protecție socială, astfel că, dreptul reclamanților de a solicita contravaloarea acestor suplimentări este prescris, fiind aplicabil termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 283 lit. e din Codul Muncii, care începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, fiind o acțiune pentru plata altor venituri decât salariul.
S-a mai arătat că reclamanții nu au calitate procesuală activă, ce presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cea a titularului dreptului pretins în cadrul raportului juridic dedus judecății, în CCM la nivel de ramură se stabilesc doar premisele acordării unui drept patrimonial, ce ia naștere în condițiile existenței unei negocieri patronat-sindicat, pentru ipoteza în care au loc negocieri patronat-sindicat, alin. 1 și 2 instituie numai un criteriu minimal de pornire a negocierilor, astfel că dreptul salariaților poate fi generat numai ca rezultat exclusiv al negocierii, ce nu au mai existat încă din anul 1999, ceea ce corespunde situației că acest venit a fost introdus din martie 1998 în salariul de bază majorat, iar reclamanții nu sunt creditori în raportul juridic de drept substanțial.
Recurenta a mai învederat instanței că venitul anual în luna octombrie pentru aprovizionarea toamnă-iarnă nu se datorează, întrucât a fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat al SA încă din martie 1998, salariul de bază a fost majorat în acest mod, sens în care sindicatul a renunțat din 1999 la negocieri pe tema acordării distincte a venitului anual în discuție, prin adresa IP nr. 2412 din 29.05.1998 sucursalele au fost înștiințate cu privire la aplicarea art. 168 alin.3 din Contractul colectiv de muncă pe anul 1997, sens în care s-a prevăzut și în art. 168 alin.3 din Contractul colectiv de muncă pe 1998-2001, iar ulterior, sindicatul nu a formulat nicio cerere de negociere la încheierea Contractul colectiv de muncă SA pentru 2005,2006, 2007, ceea ce corespunde situației introducerii venitului anul în luna octombrie în salariul de bază pentru aprovizionarea toamnă-iarnă.
Examinând recursul, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304-312 Cod procedură civilă curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanții au chemat în judecată pârâta A și au solicitat să fie obligată la plata drepturilor bănești care li s-au cuvenit și nu li s-au acordat, conform art. 176 alin.l și 2 din CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze pentru anii 2005 și 2006, art. 176 alin.l și art. 168 alin.l din CCM la nivel de societate, reactualizate în funcție de rata inflației, precum și stabilirea și acordarea gratuită a acțiunilor la care aveau dreptul ca urmare a trecerii la o formă de privatizare potrivit disp. art. 168 alin.6 din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2008.
Tribunalul Dâmbovița a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanți, a obligat pârâta la plata către reclamanții încadrați în muncă în anul 2007, drepturilor salariale reprezentând contravaloarea aprovizionării de toamnă-iarnă pe anul 2007, respins în rest acțiunea.
In ceea ce privește capătul de cerere admis, curtea constată, referitor la motivul de recurs potrivit căruia dreptul reclamanților este prescris, întrucât este aplicabil termenul de 6 luni prevăzut de art. 283 lit.e din Codul Muncii, că este aplicabil termenul de trei ani prevăzut de art. 283 alin.l lit.c din Codul Muncii, obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate, prevederile art. 283 alin.l lit.c fiind speciale în raport de cele reglementate de art. 283 alin.l lit.e din Codul Muncii, ce se referă la toate drepturile, respectiv obligațiile prevăzute într-un contract colectiv de muncă.
Motivul de recurs, potrivit căruia reclamanții nu au calitate procesuală activă, în condițiile în care nu au avut loc negocieri între patronat și sindicat cu privire la suplimentarea salarială solicitată, nu este fondat, întrucât intimații-reclamanți se află în raporturi de muncă cu societatea recurentă, astfel că le sunt aplicabile dispozițiile din contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură și de unitate, atât în ceea ce privește drepturile, cât și obligațiile, potrivit Legii nr. 130/1996.
Pe fondul capătului de cerere admis, potrivit art. 176 alin.l și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură - energie electrică, termică, petrol și gaze, precum și art. 168 alin. 1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anul 1997, reprezentanții părților contractante au convenit ca, anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe SA, iar, în conformitate cu art. 168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract (filele 361-367 ).
Respectând aceste clauze contractuale, în anul 1997 angajatorul a plătit salariaților suma de 440.000 lei brut reprezentând suplimentarea salarială prevăzută în contract, astfel cum rezultă din adresa nr.2259/25 septembrie 1997.
Potrivit art. 168 alin.2 din CCM la nivel de unitate pentru anul 1998, s-a convenit ca includerea acestui drept în salariul de bază să se facă începând cu data de 1 ianuarie 1998, după un mod concret de calcul ce va fi negociat odată cu indexarea salariilor pentru trimestrul IV, acest lucru fiind stabilit prin telexul 2412/1998.
Prin adresa comună (telex) nr.2412/29.05.1998 emisă de SNP SA, pentru mai multe dintre sucursalele sale, pe de o parte și pe de alta, s-a stabilit ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub formă de cotă procentuală începând cu data de 1 martie 1998.
In Contractul Colectiv de Muncă pentru anul 1998, la art.168 alin.2 există mențiunea expresă că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază.
Și în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002, dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceeași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante.
In ceea ce privește acordarea acestor drepturi pentru anul 2007, potrivit Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, ce a intrat în vigoare la 26 martie 2007, art. 170 alin.l, prevede dreptul salariaților de a beneficia în luna octombrie de câte o suplimentare a drepturilor salariale, însă, la alineatul 4 este reglementată împrejurarea că aceste suplimentări se acordă în condițiile în care prin Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea ei în salariu, or, în cauza de față, așa cum s-a arătat anterior, aceste suplimentări au fost introduse în salariu, nefăcându-se dovada unei situații contrare, astfel că reclamanții nu sunt îndreptățiți să primească aceste drepturi.
Față de motivele expuse, Curtea constată că, în mod greșit s-a concluzionat de prima instanță că reclamanții-intimați sunt îndreptățiți să beneficieze de suplimentarea reprezentată de aprovizionarea toamnă-iarnă pentru anul 2007, în condițiile în care nu s-a făcut dovada că la nivel de unitate acest drept nu a fost inclus în salariu, cum s-a convenit încă din anul 1998, potrivit negocierilor încheiate între sindicat și patronat, considerente pentru care recursul este fondat, va fi admis și, în conformitate cu art. 312.pr.civilă, se va modifica în parte sentința, în sensul respingerii acestui capăt de cerere, celelalte dispoziții ale sentinței urmând a fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr. 239 împotriva sentinței civile nr.56 din 08 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în Târgoviște, Calea B, nr. 9, -B,. 30, județ D, G, domiciliat în Târgoviște, -. 15, județ D, domiciliat în Târgoviște, -. 15, județ D,,domiciliat în M, nr. 13,. 2, județ D, domiciliat în com., nr. 553, județ D, domiciliat în Târgoviște, Preot, nr. 1,. 2.. 16, județ D, domiciliat în com., Broșteni, nr. 160, județ D, domiciliat în Târgoviște, B- -,. 64,. 17, județ D, domiciliat în com. G, Județ D, domiciliat în com., Școala De, nr. 18, județ D, domiciliat în Târgoviște,. 3,. 32, județ D,,domiciliat în com., nr. 1396, Județ D, domiciliat în com., de M, județ D, domiciliat în Târgoviște, nr. 49, jueț D,,domiciliat în com. G, nr. 166, jdeț D, domiciliat în B, -D,. 9, județ D,, domiciliat în com., județ D,,domiciliat în com., județ D, domiciliat în com., județ D,G, domiciliat în com., județ D, domiciliat în com., nr. 1453, județ D, domiciliat în com., județ D, domiciliat în com., M, nr. 56, județ,, domiciliat în com.,, județ D, domiciliat în com., județ D, domiciliat în com., nr. 30, județ D, domiciliat în com., județ D,G, domiciliat în com., nr. 46, județ D, domiciliat în com., județ D, domiciliat în com., nr. 79, județ D, domiciliat în com., județ D, domiciliat în com., nr. 1174, județ D,G,domiciliat în com. G, nr. 132, județ D, domiciliat în com. G, G, județ D, domiciliat în com. G, G, județ D, domiciliat în com. G, județ D, domiciliat în Târgoviște,. 2A,. 6, județ D, domiciliat în com., județ D, domiciliat în com. G, județ D, domiciliat în com. G, județ D,,domiciliat în com. G, județ D, domiciliat în com. G, județ D și, domiciliat în com. G, G, județ
Modifică în parte sentința, în sensul că respinge cererea de plată a suplimentărilor salariale pentru anul 2007, ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Maria Stoicescu, Adriana Florina Secrețeanu Ana
- - --- - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr.notificare 3120
Red.
Tehnored.CMF
3 ex/05.05.2009
fond- Tribunalul Dâmbovița
fond., -
Președinte:Maria StoicescuJudecători:Maria Stoicescu, Adriana Florina Secrețeanu Ana
