Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 906/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.906
Ședința publică din data de 29 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Maria Stoicescu
JUDECĂTORI: Maria Stoicescu, Adriana Florina Secrețeanu Ana
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtaSC SA,cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.344 din 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G, -, G, G, G, G, -, G, toți cu domiciliul ales în com. Cobia, jud.D, la Cabinetulindividual de avocatură- avocat,în calitate de reprezentant legal al intimaților-reclamanți.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta- pârâtă SC SA, prin avocat din cadrul Baroului P și intimații-reclamanți, prin avocat.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că recursul a fost declarat înăuntrul termenului legal de 10 zile.
Părțile, prin apărători, pe rând, având cuvântul, arată instanței că nu au alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act că nu se formulează alte cereri și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, pentru recurenta -pârâtă, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii pretențiilor reclamanților, conform motivelor de recurs.
Avocat, pentru intimații-reclamanți, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, arătând că prin motivele de recurs invocate se fac mari confuzii, întrucât se face referire la aprovizionarea toamnă-iarnă pentru anul 2007, ori această pretenție nu a făcut obiectul cererii introductive. De asemenea, arată că se solicită cheltuieli de judecată la fond, însă nu au fost depuse dovezi în susținerea acestei cereri. Învederează că se face referire la un plan social, însă nu a fost depus nici un înscris referitor la acesta.
Avocat, pentru recurenta -pârâtă, având cuvântul în replică, arată că prin planul social la care se face referire în motivele de recurs, au fost plătite anumite pachete financiare pentru persoanele disponibilizate. Învederează că nu mai susține celelalte capete de cerere adiacente, arătând că nu-i aparține redactarea motivelor de recurs.
Avocat, pentru intimații-reclamanți, având cuvântul, în replică, solicită înlăturarea acestei apărări ca nedovedită.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, reclamanții G, -, G, G, G, G, -, G, au chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige societatea pârâtă să le plătească salariaților reclamanți drepturile prevăzute de art. 161 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate, ce reprezintă premierea pentru întreaga activitate, ce trebuia acordată fiecărui angajat, de angajator, potrivit perioadei lucrate, întrucât au fost salariați ai societății și aveau dreptul, odată cu pensionarea, la premierea pentru întreaga activitate, conform articolului precizat din, actualizată de la data exigibilității până la data plății efective.
După administrarea probei cu înscrisuri, Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat sentința civilă nr. 344 din 11.02.2009, prin care a admis acțiunea reclamanților, a obligat pe pârâtă la plata către aceștia a drepturilor prevăzute de art. 161 din CCM, aplicabil pentru perioada aferentă pensionării fiecăruia, sume ce se actualizează cu indicele de inflație, de la data scadenței până la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut de tribunal că reclamanții au avut calitatea de salariați ai societății pârâte, iar în perioada 2005-2008 au fost pensionați, cum rezultă din carnetele de muncă și deciziile de pensionare depuse la dosar, fiind, deci, beneficiari ai dreptului reglementat de art. 161 din, pe perioada 2005-2008, potrivit căruia salariatul este premiat pentru întreaga activitate la pensionare cu o sumă reprezentată de două salarii avute la data pensionării, sau egală cu patru salarii, dacă angajatul în cauză are o vechime de 15 ani în petrol, societatea pârâtă nu a făcut dovada achitării acestor drepturi, astfel că se impune a îndeplini această obligație.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs societatea pârâtă, criticând sentința nr.344/2009, pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitându-se admiterea căii de atac, modificarea soluției instanței de fond, respingerea acțiunii ca prescrisă sau ca introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, în principal, sau ca neîntemeiată, în subsidiar. S-a solicitat suspendarea executării hotărârii recurate, până la soluționarea irevocabilă a cauzei, și întoarcerea executării, în situația în care procedura de executare a fost finalizată, însă aceste cereri nu au mai fost susținute în ședința publică din 29.04.2009 de către apărătorul recurentei.
În motivarea recursului, s-a arătat că dreptul reclamanților este prescris, întrucât drepturile solicitate nu sunt de natură salarială, nici asimilate acestora, fiind aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, respectiv 6 luni de la data nașterii dreptului, termen ce s-a împlinit.
S-a mai susținut de recurentă că art. 161 din CCM este situat în capitolul VI, respectiv protecția socială a salariaților și alte drepturi, capitol distinct de capitolul salarizare, ce prevede că, la pensionare, indiferent de cauza acesteia, salariatul va fi premiat pentru întreaga activitate cu o sumă ce reprezintă două salarii avute la momentul pensionării, pensionarea fiind unul dintre cazurile încetării de drept a contractului de muncă, conform art. 56 din Codul muncii, pentru a fi aplicabile prevederile din este necesar ca încetarea contractului individual de muncă să se fi produs de drept, nu din alte motive: concediere, demisie etc. în cauză, contractele individuale de muncă ale reclamanților au încetat, ca urmare a concedierii, potrivit planului social încheiat la 21.04.2005, în care, la punctul 4, s-a prevăzut că angajații concediați vor primi pachete financiare cu titlu de indemnizații de concediere, acest plan social constituie o anexă la CCM, făcând parte integrantă din acesta, ajutoarele sociale acordate în baza planului sunt mult superioare celor prevăzute pentru situația pensionării, cele două categorii de măsuri sociale neputându-se cumula.
Deși, recurenta a solicitat respingerea acțiunii ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, nu a dezvoltat acest motiv de recurs.
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, a art. 304 și 3041.pr.civilă, constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce succed:
Reclamanții sunt foști salariați ai societății recurente, raporturile de muncă ale acestora cu SC SA încetând, în conformitate cu art.65 și 66 din Codul muncii, respectiv concediere pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, cum rezultă din deciziile nr.1252 din 16.11.2005, 1309 din 31.08.2007, 978 din 11.11.2005, 1038 din 11.11.2005, 1633 din 21.11.2005, 1279 din 16.11.2005, 1284 din 16.11.2005, 1285 din 16.11.2005, 2137 din 11.08.2006, 1283 din 16.01.2006, 989 din 11.11.2005, 915 din 21.03.2006, 1289 din 16.11.2008, 1050 din 11.11.2005, 1002 din 11.11.2005, 1008 din 11.11.2005, 908 din 21.03.2006, 1303 din 16.11.2005, 1305 din 16.01.2006, 899 din 21.06.2007, 1123 din 23.07.2007, 1320 din 16.11.2005, 1330 din 16.11.2005, 1211 din 15.11.2005, 905 din 21.06.2007, 2150 din 08.08.2006, 1036 din 11.11.2005.
La momentul concedierii colective, între Sindicat și societatea recurentă s-a încheiat un plan social, ce face parte integrantă din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de unitate, pentru anii 2005-2007, potrivit căruia salariații concediați au beneficiat de indemnizații de concediere, în cuantumurile prevăzute în planul social, contractul colectiv de muncă încheiat între patronat și sindicate reprezentând legea părților, conform, art. 236 alin.4 din Codul muncii.
Potrivit art. 161 din, la pensionare, indiferent de cauza pensionării, salariatul este premiat pentru întreaga activitate cu o sumă reprezentând două salarii avute la data pensionării, premierea fiind în cuantum de 4 salarii, în situația în care salariatul are vechime peste 15 ani în petrol, drepturile reglementate de această dispoziție contractuală sunt asimilate drepturilor salariale și supuse termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 283 alineat 1 lit.c din Codul muncii, și nu termenului de 6 luni prevăzut de art. 283 alin.1 lit.e din același cod.
Dreptul salarial reglementat de prevederea contractuală se cuvine salariaților al căror contract individual de muncă încetează din cauza pensionării, fiind o cauză de încetare de drept a contractului individual de muncă, conform art. 56 alin.1 lit.c din Codul muncii, contractele individuale de muncă ale salariaților reclamanți cu SC SA nu au încetat de drept, din cauza pensionării, ci ca urmare a concedierii colective, în baza art. 65 și 66 din Codul muncii, astfel că dispozițiile art. 161 din nu sunt aplicabile în ceea ce privește pe intimați, în mod greșit apreciind în acest sens instanța de fond.
Referitor la motivul de recurs, potrivit căruia dreptul material la acțiune este prescris, Curtea constată că nu este fondat, întrucât drepturile reglementate de art. 161 din sunt de natură salarială, supuse termenului de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, și nu celui de 6 luni prevăzut de lit.e a aceluiași text de lege.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că în mod greșit Tribunalul Dâmbovițaa constatat că reclamanții-intimați sunt beneficiari ai dreptului reglementat de art. 161 din pe 2005-2007, în condițiile în care raporturile de muncă dintre aceștia și SC SA au încetat, ca urmare a concedierii, și nu a pensionării, sentința recurată este afectată de netemeinicie, recursul este fondat, urmând ca, în conformitate cu art. 312 alin.1,2 și 3.pr.civilă, să fie admis, să se modifice sentința recurată, iar pe fond acțiunea va fi respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea intimaților-reclamanți de obligare a societății recurente la plata cheltuielilor de judecată în recurs, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată, recurenta nu a căzut în pretenții, în sarcina sa nu se reține culpă procesuală, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274.pr.civilă, astfel că cererea va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtaSC SA,cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.344 din 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G, -, G, G, G, G, -, G, toți cu domiciliul ales în com. Cobia, jud.D, laCabinetulindividual de avocatură- avocat,în calitate de reprezentant legal al intimaților-reclamanți.
Modifică în tot sentința, în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Respinge cererea intimaților -reclamanți de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 aprilie 2009.
PRESEDINTE, JUDECĂTOR 2: Adriana Florina Secrețeanu Ana,
- - - -- - - -
GREFIER,
fiind plecată în concediu de odihnă,
se semnează de către
grefierul șef de secție
Red. SM
Tehnored.
2ex/19.05.2009
fond- Tribunalul Dâmbovița
fond:,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Maria StoicescuJudecători:Maria Stoicescu, Adriana Florina Secrețeanu Ana
