Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 903/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.903
Ședința publică din data de 29 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Maria Stoicescu
JUDECĂTORI: Maria Stoicescu, Adriana Florina Secrețeanu Ana
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, escu, -, G, escu, -, - C, G, -, -, -, C, R G,toți cu domiciliul ales în P, str. - -, nr. 33, - 3,. 3, jud. P, la Cabinetul de Avocatură-avocat și,împotriva sentinței civile nr.3099 din 08 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B,-, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata- pârâtă SC SA, prin avocat din cadrul Baroului P, lipsă fiind recurenții-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru intimata-pârâtă, depune la dosarul cauzei concluzii scrise, un set de acte, privind modalitatea în care au fost introduse în salariul de bază toate suplimentările salariale în litigiu, precum și un raport de expertiză extrajudiciară, întocmit la solicitarea SC SA. Arată instanței că nu are alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în combaterea recursului.
Curtea ia act că nu se formulează alte cereri și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în combaterea recursului.
Avocat, pentru intimata -pârâtă, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, conform concluziilor scrise atașate la dosarul cauzei.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, escu, -, G, escu, -, - C, G, -, -, -, C, R G, au chemat în judecată pe pârâta SC SA B solicitând instanței să o oblige pe aceasta la plata către fiecare reclamant a sumelor actualizate menționate în anexa 1, reprezentând drepturile salariale datorare pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă în perioada 2005-2007, respectiv, un salariu minim pe ramură în fiecare an, precum și obligarea societății la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanții sunt salariați sau foști salariați ai SC SA, conform contractelor individuale de muncă, potrivit art. 176 alin. 1 și 2 din CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006 înregistrat la cu nr. 288/2006, s-a prevăzut în mod expres că salariații vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă, în cuantum echivalent cu salariul minim pe ramură, cu ocazia unor evenimente anuale precum și în luna octombrie pentru aprovizionarea toamnă-iarnă, în conformitate cu art. 241 din Codul muncii, clauzele CCM produc efecte pentru toți angajații din ramura de activitate pentru care s-a încheiat, iar cuantumul adaosului solicitat este de 528 lei în anul 2005, 480 în anul 2006, și 620 în anul 2007.
Prin întâmpinarea formulată de pârâtă, s-a solicitat respingerea acțiunii întrucât dreptul salarial solicitat a fost introdus în salariul angajaților din 1998, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active, întrucât din 1998 nu s-au mai purtat negocieri cu patronatul pe tema acordării distincte a adaosului în discuție și excepția prescripției dreptului la acțiune, fiind aplicabile dispozițiile art. 283 lit. e din Codul muncii, respectiv termenul de 6 luni de la nașterea dreptului - luna octombrie a fiecărui an.
După administrarea probei cu înscrisuri, Tribunalul Prahova, a pronunțat sentința civilă 3099/8.12.2008, prin care a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și a prescripției dreptului material la acțiune, invocate de pârâtă, precum și acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut de prima instanță că termenul de prescripție aplicabil este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 lit. c din Codul muncii, care nu s-a împlinit până la data promovării acțiunii, reclamanții justifică legitimarea procesuală activă, întrucât drepturile negociate prin CCM, sunt stipulate în favoarea salariaților nu a sindicatului, reclamanții fiind creditorii în cadrul raportului juridic obligațional. Cât privește fondul cauzei, tribunalul a reținut că în conformitate cu art. 176 alin. 1 și 2 CCM pe anul 2005-2007, salariații urmează a beneficia de o suplimentare a drepturile salariale sub forma unui adaos în sumă fixă, iar alineatele 2-6 al acestei prevederi contractuale reglementează condițiile de acordare a sporului, ce se vor stabili în CCM încheiate la nivel inferior, cu minimum 15 zile înainte de evenimentul pentru care se acordă, se vor începe negocierile cu organizațiile sindicale, în vederea stabilirii valorii concrete, alin. 6 instituie o excepție de la negociere și acordare în mod distinct a dreptului salarial în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă în condițiile în care nu s-a convenit introducerea acestuia în salariul de bază prin CCM încheiat la nivel de agent economic.
Instanța de fond, a constat că suplimentarea salarială solicitată a fost introdusă încă din anul 1997, în salariul de bază, conform CCM încheiat între SNP SA și salariații reprezentați de, această prevedere fiind expresă pentru anul 1998, conform telexului 2412/1998, ulterior acestui an nefăcându-se dovada unor negocieri în vederea acordării distincte a acestui drept salarial.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții:, escu, -, G, escu, -, - C, G, -, -, -, C, R criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitându-se admiterea recursului, modificarea hotărârii, iar pe fond admiterea acțiunii.
În motivarea căii de atac, s-a arătat că pârâta nu a depus la dosar nici un înscris sau altă dovadă din care să rezulte că a achitat reclamanților salariați prima de aprovizionare toamnă-iarnă, în perioada 2005-2008, respectiv, ștatele de plată aferente acestei perioade, chiar directorul pârâtei recunoaște că în anul 2003 deturnat fondul de prime în vederea achitării salariilor, recunoscând deci foarte clar că fondul de prime este diferit de fondul de salarii, astfel că nu a achitat primele datorate salariaților conform CCM de ramură și de unitate, cuantumul primei se raportează la un minim reprezentat de salariul minim pe ramură, care în 1997 avut un cuantum infim în comparație cu cel aferent perioadei 2005-2008. S-a mai susținut că pârâta a recunoscut că din 1999 și până în prezent, prima de aprovizionare nu a mai făcut obiectul negocierilor, absența acestora este din culpa pârâtei, care își invocă în mod nepermis propria culpă în apărare.
Curtea, examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, art. 304 și art. 3041pr.civ. constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Recurenții-reclamanți sunt salariați ai intimatei-pârâte SA B, iar potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anul 1997
( denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca, anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar, în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract (filele 222, 223).
Respectând aceste clauze contractuale, în anul 1997 angajatorul a plătit salariaților suma de 440.000 lei brut, reprezentând suplimentarea salarială prevăzută în contract, astfel cum rezultă din adresa nr.2328/8 octombrie 1997.
Prin această adresă semnată de reprezentanții Patronatului și, s-a convenit ca includerea acestui drept în salariul de bază să se facă începând cu data de 1 ianuarie 1998, după un mod concret de calcul ce va fi negociat odată cu indexarea salariilor pentru trimestrul IV.
Curtea mai reține că, prin adresa comună (telex) nr.2412/29.05.1998 (fila 226 dosar fond) emisă de SNP SA pentru mai multe dintre sucursalele sale, între care și B, pe de o parte și pe de alta, s-a stabilit ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub formă de cotă procentuală începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%.
În pe anul 1998 la art.168 alin.2 există mențiunea expresă că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telex 2412/1998 alături de o indexare salarială de 5% de care au beneficiat toți salariații, în temeiul nr.208/31.03.1998.
Și în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002, dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceeași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În ceea ce privește acordarea acestui drept pe anii 2005 - 2007, Curtea constată că, potrivit pe anul 2000 ce a fost prelungit până în 2005, conform actului adițional 430/20.02.2005, pe anul 2006 înregistrat sub nr. 288 din 15.02.2006 și pe 2007, conform actului adițional înregistrat sub nr. 397/12.02.2007, în art. 176 alin.1 este prevăzut dreptul salariaților de a beneficia de o suplimentare pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă în luna octombrie, egală cu un salariu minim pe agent economic, însă alin.4 al aceluiași art. prevede că suplimentarea respectivă se acordă în condițiile în care nu s-a convenit la nivel de agent economic introducerea ei în salariul de bază, o clauză contractuală în acest sens s-a stipulat încă din anul 1998, prin telexul nr.2412 din 29.05.1998, ce a fost emis în urma negocierilor dintre reprezentanții patronatului SNP SA și ai sindicatului, ulterior acestor negocieri suplimentarea reprezentată de acest drept fiind inclusă în salariul de bază, neexistând dovadă în sens contrar.
În ceea ce privește motivul de recurs potrivit căruia pârâta nu a depus la dosar dovezi din care să rezulte că dreptul salarial reprezentat de aprovizionarea toamnă-iarnă a fost inclus în salariu, Curtea constată că este nefondat întrucât drepturile salariale reprezentate de aprovizionarea toamnă-iarnă aferentă anilor 2005 - 2007, sunt prevăzute de art. 176 alin.1, însă alineatul 6 al aceluiași articol stipulează că dreptul respectiv se acordă în condițiile în care nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază, ori, între părțile contractante s-a convenit tocmai în acest sens prin telexul nr. 2412 din 29.05.1998, ce a fost emis în urma negocierilor dintre patronat și sindicat, în acest sens fiind și adresa nr. 2328 din 8.10.1997, până în prezent respectivul drept salarial fiind inclus în salariul de bază, astfel că societatea intimată a respectat întocmai obligațiile asumate prin contractul colectiv de muncă, cum a dovedit prin înscrisurile precizate mai sus.
Nici critica potrivit căreia în anul 2003 directorul societății intimate a recunoscut că a deturnat fondul de prime în vederea achitării salariilor nu este întemeiată, întrucât dreptul salarial pretins de reclamanți reglementat de art. 176 din CCM reprezintă o suplimentare a drepturilor salariale și nu o primă, iar respectiva suplimentare a fost inclusă în salariu încă din anul 1998.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că, în mod corect, Tribunalul Prahovaa respins cererile reclamanților privind acordarea suplimentării salariale reprezentate de aprovizionarea de toamnă-iarnă pentru anii 2005-2007, în condițiile în care nu există temei legal pentru acordarea lor, aplicabilitatea CCM din 2000 fost prelungită succesiv până în anul 2007, fiind valabilă atât prevederea art. 176 alin.1, cât și cea a alineatului 6, respectivul drept a fost inclus în salariu încă din 1998, recursul acestora nu este fondat, urmând ca, în conformitate cu art. 312 alin.1 pr. civilă, să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, escu, -, G, escu, -, - C, G, -, -, -, C, R G,toți cu domiciliul ales în P, str. - -, nr. 33, - 3,. 3, jud. P, la și, împotriva sentinței civile nr.3099 din 08 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B,-, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 aprilie 2009.
PRESEDINTE, JUDECĂTOR 2: Adriana Florina Secrețeanu Ana,
- - - -- - - -
GREFIER,
Fiind plecată în concediu de odihnă,
prezenta se semnează de grefierul șef de
secție,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. SM
Tehnored.DL
2ex/12.05.2009
fond- Tribunalul Prahova
fond: ta,
Președinte:Maria StoicescuJudecători:Maria Stoicescu, Adriana Florina Secrețeanu Ana
