Pretentii civile. Speta. Decizia 104/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 104/R-CM
Ședința publică din 12 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu judecător
JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
Judecător - -
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarat de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR-PRIN DGFP împotriva sentinței civile nr.908 din 29 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurentul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor-prin DGFP V, în baza delegației nr-, lipsind recurentul-pârât Ministerul Justiției, intimații-reclamanți și intimații-pârâți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentanta recurentului-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor-prin DGFP V depune la dosar cerere prin care solicită amânarea cauzei, întrucât intenționează să formuleze cerere de strămutare a dosarului.
Curtea respinge cererea de amânare a cauzei formulată de reprezentanta recurentului-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor-prin DGFP V, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Reprezentanta recurentului-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor-prin DGFP V, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii față de MEF, ca fiind introdusă împotriva unei persoane juridice fără calitate procesuală pasivă.
CURTEA
onstată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamantele, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI, Tribunalul Vâlcea și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligați primii trei pârâți la plata drepturilor salariale restante reprezentând indemnizația de 10% restantă din indemnizația brută de încadrare pentru perioada 1 noiembrie 2003 - 1 noiembrie 2006, actualizate în raport cu rata inflației până la data plății efective a acestora.
S-a solicitat de asemenea de către reclamante obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare plăților.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că au îndeplinit funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Vâlcea și nu li s-a acordat indemnizația lunară de 10% de care a beneficiat numai o parte din personalul auxiliar expres prevăzut de dispozițiile Legii nr.50/1956. În acest fel au fost încălcate dispozițiile art.6 alin.2 din Codul Muncii care consacră pentru toți salariații principiul ca pentru muncă egală și pregătire profesională egală să fie retribuiți în mod egal, principiu ce se regăsește și în dispozițiile art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Au arătat de asemenea reclamantele că au fost încălcate și prevederile nr.OG137/2000, aprobată prin Legea nr.48/2002, modificată prin Legea nr.27/2004 care statuează principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, asigurând egalitate în garantarea și exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală, fiind vorba în speță și de restrângerea exercițiului unor drepturi, astfel cum aceasta este definită de art.53 din Constituția României.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.11.2003 - 13.09.2004, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece prin art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 indemnizația lunară de 10% din salariul de bază s-a acordat numai grefierilor care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentelor, a actelor de executare penală și executare civilă calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare, invocând excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1.11.2003-1.11.2004, precum și excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Prin sentința civilă nr.908/29.10.2007 a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1 noiembrie 2003 - 13 septembrie 2004 ridicată de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor și a fost respinsă ca prescrisă acțiunea formulată de către reclamante pentru perioada 01.11.2003 - 13.09.2004.
A fost admisă în parte acțiunea și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI, și Tribunalul Vâlcea să plătească reclamantelor indemnizația lunară de 10% din salariul brut după cum urmează: reclamantei pentru perioada 13.09.2004-21.05.2005; reclamantei pentru perioada 13.09.2004-31.12.2005; reclamantei pentru perioada 13.09.2004-1.11.2005, sume reactualizate în raport de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plăților către ceilalți pârâți.
Pentru a pronunța această soluție instanța a analizat cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art.137 Cod procedură civilă, excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.11.2003 - 01.11.2004 ridicată de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, pe care a apreciat-o ca întemeiată.
Astfel, potrivit art.1 din Decretul nr.167/1958 republicat, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, iar art.3 din același decret stipulează că termenul prescripției este de trei ani.
Față de împrejurarea că acțiunea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 13.09.2007, instanța a constatat că aceasta este prescrisă pentru perioada 1.11.2003-13.09.2004.
Tribunalul a apreciat ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
Acesta are calitate procesuală pasivă, deoarece a fost chemat în judecată pentru a fi obligat să aloce fondurile necesare plății drepturilor pretinse de reclamanți și este tocmai instituția care răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite precum și de elaborarea proiectelor de rectificare bugetară.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că acțiunea este întemeiată pentru perioada ce excede celei prescrise.
Reclamantele din prezenta cauză au îndeplinit funcția de grefier în cadrul Tribunalului Vâlcea și au făcut parte din personalul auxiliar de specialitate care nu a beneficiat de sporul de 10%, fiind discriminate prin instituirea unor astfel de sporuri în favoarea numai a unor categorii de grefieri.
Art.6 alin.2 din Codul Muncii consacră pentru toți salariații principiul ca pentru muncă egală și pregătire profesională egală să fie retribuiți în mod egal, principiu ce se regăsește și în art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
De asemenea, nr.OG137/2000 aprobată prin Legea nr.48/2002, modificată prin Legea nr.27/2004 statuează principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, asigurând egalitate în garantarea și exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală, iar art.20 din Constituția României arată că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu Pactele și Tratatele în care România este parte.
În aceste condiții, instanța a apreciat că prevederea cuprinsă în art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 potrivit căreia de indemnizația lunară de 10% din salariul brut beneficiază numai grefierii care participă la efectuarea unor lucrări este discriminatorie, astfel încât acțiunea reclamantelor pentru perioada care nu este supusă prescripției, respectiv 13.09.2004 și până la data încetării raporturilor de muncă ale fiecărei reclamante (care a intervenit în cursul anului 2005), este întemeiată, deoarece sporul prevăzut de textul de lege sus citat se cuvine și personalului care desfășoară alte activități decât cele enumerate de art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996, aceasta reprezentând singura modalitate de eliminare a discriminării existente.
Pe cale de consecință a fost admisă acțiunea pentru perioada 1 noiembrie 2003-13 septembrie 2004 și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea să achite reclamantelor indemnizația de 10% din salariul brut, actualizată în funcție de rata inflației, dispozițiile art.161 alin.4 din Codul Muncii fiind aplicabile, după cum urmează: pentru reclamanta, pentru perioada 13.09.2004-21.05.2005; pentru reclamanta, pentru perioada cuprinsă între 13.09.2004-31.12.2005; pentru reclamanta pentru perioada cuprinsă între 13.09.2004-1.11.2005.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce primilor trei pârâți sumele necesare plății acestor drepturi.
În termen legal sentința a fost recurată de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pârâtul Ministerul Justiției a criticat sentința sub următoarele aspecte:
1. În mod greșit instanța a apreciat că este aplicabilă nr.OG137/2000, privind prevenirea și sancționarea formelor de discriminare, deși acest act normativ nu are în vedere modul de reglementare a unor relații sociale prin acte normative, ci modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie drepturi.
Ca atare, prima instanță nu era abilitată să examineze soluții legislative alese de către legiuitor, iar în măsura în care o dispoziție cuprinsă într-o lege sau într-o ordonanță în vigoare este în contradicție cu art.16 din Constituție, partea interesată poate invoca într-un litigiu de competența instanțelor judecătorești excepția de neconstituționalitate din respectiva dispoziție legală.
2. Soluția primei instanțe este greșită, întrucât dispozițiile art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 prevăd în mod expres categoriile de personal auxiliar care beneficiază de indemnizația lunară de 10% din salariul brut, ceea ce înseamnă că numai persoanele care prin fișa postului îndeplinesc atribuțiile respective, sunt îndreptățite să primească această indemnizație, or, reclamanții nu sunt în această situație.
Mai arată recurentul că în speță nu există discriminare, deoarece în conformitate cu art.1 alin.3 din nr.OG137/2000, trebuie să fie vorba despre situații comparabile, ceea ce nu este cazul în speță.
se stabilesc în raport de nivelul studiilor, funcția îndeplinită, cantitatea și calitatea muncii, condițiile de muncă, iar conform art.155 din Codul Muncii sporurile la salariu care formează partea variabilă a acestora se plătesc numai în raport cu performanțele individuale ale fiecărui salariat.
Prima instanță a reținut că există discriminare, numai prin prisma calității de personal auxiliar, criteriu mult prea general, fără să aibă în vedere reglementările privind organizarea judiciară în legătură cu conținutul concret al atribuțiilor de serviciu, complexitatea acestora, responsabilitățile funcției.
Dacă instanța ar fi avut în vedere regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea nr.387/2005, ar fi concluzionat că atribuțiile diferitelor categorii de personal auxiliar nu sunt identice.
În fine, chiar dacă s-ar reține "situația comparabilă", recurentul apreciază că acordarea sporului de 10% urmărește un scop legitim, justificat de complexitatea atribuțiilor de serviciu, de responsabilitățile pe care le implică îndeplinirea acestor atribuții și de volumul de muncă.
Ministerul Finanțelor Publice a criticat sentința în ceea ce privește greșita apreciere de către instanță a calității sale procesuale pasive.
În dezvoltarea recursului pârâtul arată că nu poate aloca fonduri pentru plata despăgubirilor solicitate, deoarece Ministerul Justiției în calitate de ordonator principal de credite nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate în prezenta acțiune.
Ministerul Justiției în calitate de ordonator principal de credite avea obligația să prevadă în bugetul său propriu venituri din care să poată fi acoperite cheltuielile privind drepturile salariale solicitate de reclamanți.
Se mai arată că nici un text de lege nu prevede sarcina Ministerului Finanțelor Publice, obligația de a asigura fonduri necesare pentru plata unor sume în contul diverselor instituții, în speță Ministerul Justiției.
De altfel, prejudiciul invocat de către reclamanți nu s-a produs din culpa Ministerul Economiei și Finanțelor neexistând fapta ilicită și nici legătură de cauzalitate, condiții absolut obligatorii pentru o astfel de cerere.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs este nefondat.
Contrar susținerilor recurentului, Tribunalul Vâlcea nu a făcut decât să analizeze incidența unor dispoziții legale. Este atributul instanței de judecată să verifice dacă acordarea unor sporuri salariale doar pentru anumite categorii de salariați s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii.
De altfel, chiar Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când a soluționat un recurs în interesul legii (Decizia nr. VI/2007), a statuat că este atributul instanței de judecată să verifice dacă aplicarea textelor de lege prin care s-au acordat anumite sporuri la indemnizația de încadrare brută lunară doar anumitor magistrați (sporul acordat numai judecătorilor și procurorilor care au soluționat cauze privind fapte de corupție) s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii consacrat de art.16 alin.(1) din Constituția României, republicată, cu cel al egalității de tratament salarial pentru muncă egală instituit prin normele internaționale.
Apare astfel ca nefondată susținerea recurentului în sensul că instanța ar fi intrat în sfera legislativului.
De asemenea este nefondată susținerea recurentului Ministerul Justiției în sensul că reclamanții, invocând o dispoziție contrară unei norme constituționale, aveau doar posibilitatea de a invoca excepția de neconstituționalitate a dispoziției legale respective, fără a putea să invoce existența vreunei discriminări.
Astfel, art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede că ersoana p. care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun, iar potrivit alin.4 al aceluiași articol persoana interesată are obligația de a dovedi existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte, în timp ce persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare.
Rezultă așadar că actul normativ reglementează posibilitatea formulării unei acțiuni în justiție de către persoana care se consideră discriminată, fără a condiționa o atare acțiune de eventuala de invocare în prealabil a excepției de neconstituționalitate. Această prevedere este de altfel în concordanță cu principiul accesului liber la justiție.
Al doilea motiv de recurs formulat de Ministerul Justiției este de asemenea nefondat.
Este adevărat că potrivit art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 "grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară".
Rezultă că textul enumeră limitativ categoriile de grefieri care beneficiază de sporul de 10%, excluzând cea mai mare parte a grefierilor de la plata acestui spor.
Pe de altă parte, art.4 și art.16 din Constituția României consacră principiul egalității între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării.
Art.20 din legea fundamentală a statului stipulează că dispozițiile constituționale privind drepturile și privilegiile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte, or art.23 din declarație prevede că tuturor salariaților care prestează o muncă la sunt recunoscute dreptul la plată egală pentru muncă egală. În acest sens sunt și dispozițiile art.6 alin.3 din Codul Muncii, în conformitate cu care pentru munca egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare.
Acest principiu este reluat și de art.1 alin.2 lit. i din nr.OG137/2000, aprobată prin Legea nr.48/2002, modificată prin Legea nr.27/2004, care garantează egalitatea între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării, subliniindu-se dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Potrivit art.2 alin1 din nr.OG137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de orice criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice, iar conform alin.2 sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
De asemenea, potrivit art.1 alin.3 din același act normativ exercitarea drepturilor enunțate cuprinse în prezentul articol privește persoane aflate în situații comparabile.
În recursul său, pârâtul Ministerul Justiției pretinde că dispozițiile nr.OG137/2000 nu ar fi aplicabile în speță, deoarece reclamanții din prezenta cauză nu se află în "condiții de egalitate" și nici în "situații comparabile", condiții cerute de actul normativ arătat.
Apreciază Curtea că această susținere este nefondată, întrucât reclamanții în cauză sunt încadrați pe postul de grefier și atribuțiile lor sunt asemănătoare, inclusiv din punct de vedere al complexității și volumului de muncă, iar faptul că între atribuțiile diverselor categorii de grefieri există anumite diferențieri, nu poate duce la concluzia că aceștia nu s-ar afla în "situații comparabile".
Criteriul pe baza căruia s-a făcut această distincție, în acordarea drepturilor salariale menționate, l-a reprezentat doar luarea în considerare a unora dintre atribuțiile pe care o parte dintre grefieri le aveau, ceea ce nu are justificare atât timp cât specificul atribuțiilor de ansamblu pe care le au toți grefierii din parchete și instanțele judecătorești necesită aceeași pregătire de specialitate și experiență, responsabilitate profesională specifică echivalentă, precum și risc identic în exercitarea sarcinilor de serviciu.
Opinia potrivit căreia prevederile legale care au creat această diferențiere nu ar fi discriminatorie ignoră nu numai dispozițiile art.16 alin.1 din Constituția României, republicată, pe cele ale art. 23 alin.2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, potrivit cărora "toți oamenii au dreptul, fără nici o discriminare, la salariu egal pentru muncă egală", precum și pe cele ale art.2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și ale art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, așa cum s-a făcut referire la acestea, dar și dispozițiile art. 1 alin.1 din Primul Protocol adițional la Convenție, privind protecția proprietății.
Îndeplinirea cerinței de îmbunătățire substanțială a actului de înfăptuire a justiției, care impune criterii noi de competență și performanță pentru toate categoriile de grefieri, nu ar putea fi asigurată în condiții de inegalitate de tratament salarial în cadrul acestor categorii, determinate de o apreciere diferită a participării grefierilor la actul de justiție.
Mai mult, folosirea drept criteriu de diferențiere pentru tratamentul salarial pentru grefieri a apartenenței la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa ar reclama o specializare particularizată și un risc deosebit, nu se poate justifica.
Rezultă, deci, că distincția ce se face, ținându-se seama de anumite atribuții ale grefierilor este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă, fiind astfel discriminatorie în sensul art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și al art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu se poate demonstra existența unui raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, cu toate particularitățile lui specifice.
De aceea, pentru eliminarea oricărei discriminări între diferitele categorii de grefieri, cu profesii implicând pregătire, experiență și responsabilități identice, în raport cu atribuțiile îndeplinite de fiecare, se impune ca, pentru perioada în care o parte dintre grefieri nu au beneficiat de sporul specific de 10% din salariul brut lunar, aceștia să aibă dreptul la întregirea veniturilor lor salariale cu acel spor, obligația autorității care nu l-a acordat tuturor grefierilor fiind întemeiată pe ideea de răspundere pentru tratament discriminatoriu.
Respectarea dreptului fiecărui cetățean la egalitate de tratament remuneratoriu pentru aceeași muncă, în condiții de responsabilitate identică, implică obligația firească a autorității care a generat acordarea discriminatorie a sporului la care s-a făcut referire, de a repara prejudiciul cauzat categoriei de magistrați ce a fost lipsită de echivalentul acelui spor în perioada în care dispozițiile ce îl reglementau erau în vigoare.
În concluzie, curtea apreciază ca fiind discriminatorie prevederea legală prin care se introduce un anumit spor doar pentru unele categorii de grefieri, iar acest aspect are ca efect aplicarea unui tratament diferențiat în ceea ce privește drepturile salariale, creându-se astfel o discriminare în cadrul aceleiași profesii.
Admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la plata acestui spor și pentru personalul care desfășoară alte activități decât cele enumerate de art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 reprezintă singura modalitate de eliminare a discriminării existente.
Recursul formulat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor este nefondat.
Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă ca și chemat în garanție. În conformitate cu prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, astfel că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamanților, în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a acestuia.
Față de aceste considerente, Curtea, în temeiul art.291 Codul Muncii și art.3041și 312 cod procedură civilă, va respinge ca nefondate recursurile formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarat de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR-PRIN DGFP împotriva sentinței civile nr.908 din 29 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./13.02.2008
TC/GM/2 ex.
jud fond.
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță
