Pretentii civile. Speta. Decizia 1128/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1128/2009-
Ședința publică din 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Trif Doina
- - - - JUDECĂTOR 3: Moșincat
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de reclamanții, -, G, -, -, G, -, toți cu domiciliul procedural ales în S M,-, Județ S M și a cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta -cu domiciliul procedural ales în S M,-, județul S M, în contradictoriu cu intimații pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, sector 5, Str.-. -, nr. 12-14, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE, cu sediul în S M,-, Județ SM, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O,-, Județ, împotriva sentinței civile nr. 27 din 29 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosar nr-, având ca obiect:litigiu de muncă, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul și cererea de intervenție sunt scutite de la plata taxei de timbru, recurenții, prin registratura instanței, la data de 11.06.2009 au depus practică judiciară în materie, iar intervenienta, prin serviciul registratură, la data de 8.05.2009,pentru "Termen:18.06.2009" -fila 45 dosar recurs, a depus cerere de intervenție în interes propriu, intimații pârâți Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare - prin registratura instanței, la data de 3.06.2009, respectiv 12.06.2009 au depus întâmpinare, solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă în baza art.242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
Față de cererea de intervenție în interes propriu, formulată de către intervenienta doar în recurs, INSTANȚA, din oficiu invocă excepția de inadmisibilitate a acestei cereri în temeiul art.50 alin.2 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra recursului și asupra excepției de inadmisibilitate a cererii de intervenție.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față și asupra cererii de intervenție, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.27 din 29 septembrie 2008, Curtea de Apel Oradeaa respins acțiunea civilă introdusă de reclamanții, -, ,., G, -, -, G, -, toți cu domiciliul procedural ales în S M,-, Județ S M în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, sector 5, Str.-. -, nr. 12-14, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE, cu sediul în S M,-, Județ S M, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O,-, Județ
A respins cererea de chemare în garanție formulată de MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE față de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond admis excepția în temeiul art. 166 codul muncii, apreciind că nu sunt motive care să justifice întreruperea sau suspendarea cursului prescripției extinctive și corelativ a respins cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, au declarat recurs reclamanții:, -, G, -, -, G, -, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
Prin motivele de recurs s-a invocat că art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat prin art.1 pct.42 din nr.OG83/2000, iar Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.21 din 10.03.2008 a statuat că dispozițiile menționate mai sus trebuie interpretate în sensul că acest spor se acordă și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Conform art.83 alin.1 lit.c Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă, pot fi formulate în 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, dispoziții ce se întregesc cu Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă. Conform art.7 alin.1 din acest act normativ, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, iar art.1886 cod civil prevede că nici o prescripție nu poate începe a curge mai înainte de a se naște acțiunea supusă acestui mod de stingere.
Data nașterii dreptului la acțiune este ce-a a pronunțării deciziei nr.21 din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție când s-a constatat că art.47 din Legea nr.50/1996 trebuie interpretat în sensul că au dreptul la sporul de 50% judecătorii, procurorii, personalul auxiliar . și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000. Motivul pe care se fundamentează recunoașterea dreptului magistraților la vechime, risc, suprasolicitare îl constituie constatarea încălcării dispozițiilor din legea de abilitare a guvernului de legiferare.
Nu se poate susține că termenul de prescripție a început la 1.01.2000 câtă vreme actul normativ avea vicii de procedură ce nu puteau fi descoperite la o analiză normală a nr.OG83/2000, culpa neputând fi transferată justițiabilului. Spre exemplificare se indică sentința civilă nr.956/2007 prin care s-a acordat spor de vechime din 1.11.2000- 1.01.2004, Decizia civilă nr.1375/2008 a Curții de Apel Timișoara.
S-au invocat în drept dispozițiile art.299, art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin cererea de intervenție, -fila 45 dosar recurs, a solicitat includerea sa în rândul reclamanților, deoarece a făcut parte din corpul grefierilor cu începere din 1.09.2003, dată de la care să-i fie plătit sporul de 50% până la 6.06.2004.
Intimatul Ministerul Public -Parchetul de pe lână Înalta Curte de Casație și Justiție, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului, arătând că, prin decizia din 27 mai 2009 Curtea Constituțională a statuat că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin recursul în interesul legii soluționat a încălcat atribuțiile constituționale, modificând norme cu putere de lege, iar pe de altă parte, dreptul pretins este prescris.
Examinând sentința recurată și cererea de intervenție în interes propriu, formulată de, instanța de recurs constată următoarele:
Reclamanții, procurori și grefieri au solicitat a le fi acordat sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% conform art.47 din Legea nr.50/1996 începând cu 1.09.2000 până la 6.06.2004, cerere formulată la data de 14.07.2008.
Prin această acțiune, reclamanții au tins la obținerea unui drept de natura unui conflict de muncă, sporul solicitat fiind inițial calculat la salariul de bază cuvenit fiecăruia, astfel că, în speță sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.c Codul Muncii, conform căruia, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă, pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Se reține din analiza dosarului de fond că, dreptul pretins de 50% calculat la salariul de bază, a fost reglementat de art.47 din Legea nr.50/1996 însă, prin art.1 pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 a fost abrogat.
Ca urmare, din momentul intrării în vigoare a nr.OG83/2000 s-a născut dreptul la acțiune în favoarea reclamanților -1 ianuarie 2001 -dată de la care se putea solicita la fel cum s-a procedat și în prezenta cauză, acordarea despăgubirilor cuvenite ca urmare a neregularității emiterii acestui act normativ.
Codul muncii nu are o reglementare referitoare la întreruperea, suspendarea cursului prescripției dreptului la acțiune, situație în care, se aplică norma generală în materie care este Decretul Lege nr.167/1958. Conform art.13 alin.1 lit.a, cursul prescripției se suspendă cât timp cel împotriva căruia ea curge este împiedicat de un caz de forță majoră să facă act de întrerupere, ori, nu se poate reține incidența acestei dispoziții în speță, nimic nu a împiedicat reclamanții să formuleze anterior pronunțării Deciziei în interesul legii o acțiune în sensul celei de față.
Prescripția se întrerupe, conform art.16 alin.1 lit.a din Decretul lege nr.167/1958 prin recunoașterea dreptului pretins făcută de cel în folosul căruia curge prescripția -lit.b- prin introducerea unei cereri de chemare în judecată dacă a fost admisă -c- printr-un act începător de executare, ori, în speță, pârâții nu au recunoscut acest drept, nu au procedat la plata acestora, decât ca urmare a pronunțării unei decizii în interesul legii, nefiind aplicabile dispozițiile arătate.
În speță, drepturile solicitate erau succesive, pentru fiecare lună în care nu s-au acordat curge un termen de prescripție distinct conform art.12 din Decretul Lege nr.167/1958, termen ce în speță a fost încălcat.
Înalta Curte de Casației și Justiție, prin decizia nr.21/10.III.2008 a soluționat un recurs în interesul legii, întrucât referitor la acest drept a existat o practică neunitară la nivelul instanțelor judecătorești, îndeplinindu-se astfel atribuțiile conferite de art.329 Cod procedură civilă, însă, nu se poate admite punctul de vedere al recurenților în sensul că doar după această dată li s-a născut dreptul la a promova litigiul de față.
Faptul că s-a indicat în motivarea acestei decizii că au existat nereguli de procedură la abrogarea dispoziției art.47 din Legea nr.50/1996 nu denotă că ar fi aplicabile dispozițiile derogatorii de la incidența termenului de prescripție invocat mai sus, nefiind motive de suspendare, întrerupere a curgerii acestuia ci dimpotrivă, nimic nu i-a împiedicat pe recurenți la promovarea litigiului în termenul de 3 ani reglementat de dispozițiile legale invocate mai sus.
Ca urmare, nefiind aplicabile dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, menținând în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
Referitor la cererea de intervenție în interes propriu, formulată de intervenienta, art.50 alin.1 Cod procedură civilă prevede că se face în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată, însă, conform alin.2, ea se poate face numai în fața primei instanțe și înainte de închiderea dezbaterilor, cu învoirea părților, se poate face însă și în apel.
Având în vedere aceste dispoziții legale imperative, cererea fiind formulată doar în recurs, în baza art.50 alin.2 Cod procedură civilă, va respinge ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu.
Față de cele dispuse, apărările intimatului Ministerul Public, nu se mai impun a fi analizate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂREȘTE:
RESPINGE ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu formulată de.
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenții, -, G, -, -, G, -, împotriva sentinței civile nr.27 din 29 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data.19.06.2009
Jud.fond /-
Dact.
Data:25.06.2009
2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
