Pretentii civile. Speta. Decizia 116/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.116
Ședința publică din 10 februarie 2009
PREȘEDINTE: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 2: Apetroaie Eufrozina
JUDECĂTOR 3: Sas Laura
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de reclamanții:, -, -, C, și, toți cu domiciliul ales în mun. B,- A, județul B, și de pârâta Curtea de Conturi a României, cu sediul în B, sector 1,--24, împotriva sentinței nr. 1289 din 30 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal s-au prezentat reclamanții recurenți și, lipsă fiind ceilalți reclamanți recurenți, reprezentantul pârâtei recurente Curtea de Conturi a României, reprezentantul pârâtului intimat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și reprezentantul chematului în garanție intimat Ministerul Economiei și Finanțelor.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, constatând recursurile în stare de judecată, s-a acordat cuvântul la dezbateri.
Reclamanții recurenți, având pe rând cuvântul solicită respingerea recursului declarat de pârâta Curtea de Conturi a României și admiterea recursului formulat de reclamanți în sensul modificării sentinței pronunțate de instanța de fond și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, conform concluziilor scrise pe care le depun astăzi precum și practica judiciară a curților de apel, care este orientată în sensul admiterii cererilor privind sporul de suprasolicitare neuropsihică și pentru perioade mai mari de 3 ani, raportat la data introducerii acțiunii.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Botoșani - Secția civilă și înregistrată la data de 19.05.2008, reclamanții:, -, -, C, și, în contradictoriu cu pârâții Curtea de Conturi a României și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, au solicitat obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României la plata de despăgubiri echivalente cu sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 50% din salariul de bază, neacordat în perioada 1.11.2000 - 30.04.2008, reglementat prin Legea nr.104/1999, precum și la plata de despăgubiri echivalente cu sporul de stabilitate în raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar, corespunzătoare fiecăruia dintre reclamanți, între 10 - 20% din salariul de bază, neacordat în perioada în perioada 1.11.2000 - 30.06.2007, reglementat prin Legea nr.104/1993.
Au mai solicitat actualizarea cu indicele de inflație a diferențelor salariale cuvenite, de la data la care trebuiau acordate, până la data executării hotărârii judecătorești, precum și corectarea încadrărilor salariale cu includerea sporurilor respective și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale fiecărui controlor financiar.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că aceste sporuri au fost prevăzute în mod expres de art.14 din Legea nr.104/1999, care a modificat Legea nr.50/1996 și care își produce în continuare efecte juridice și după intrarea în vigoare a nr.OUG160/2000 și nr.OUG83/2000.
Aceasta întrucât art.56 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat în mod nelegal prin OUG nr.160/2000 care este un act normativ de nivel inferior, încălcându-se astfel prevederile art.56 alin.2 din Legea nr.24/2000 privind tehnica legislativă.
Ca urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art.56 din Legea nr.50/1996 să se producă și după intrarea în vigoare a OUG nr.160/2000 și OUG nr.83/2000.
În plus art.8 din OUG nr.83/2008 prin care se aduc completări Notei la anexa III/2 "Curtea de Conturi" la OUG 24/2000 privind salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, nu își poate produce efecte juridice deoarece OUG 24/2000 nu face parte dintre actele normative expres și limitativ prevăzute de lege de abilitare a guvernului (Legea 125/2000), în vederea completării sau modificării.
Prin întâmpinare, pârâții Curtea de Conturi a României a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune, având în vedere dispozițiile art.283 lit. c din Codul Muncii, cât și ale art.1 din Decretul nr.167/1957.
Pe fondul cauzei, a arătat că susținerile reclamanților sunt netemeinice și nelegale deoarece art.56 alin.2 din Legea nr.50/1996 republicată (introdus prin pct. 14 Legea nr.104/1999) și care prevedea dreptul controlorilor financiari la sporul de stabilitate și de risc și suprasolicitare neuropsihică și-ar fi produs efecte doar până la 1.11.2000 când a intrat în vigoare nr.OG83/2000 care a abrogat implicit prevederile art.56 din Legea nr.50/1996, dându-i un alt conținut care nu mai reglementa asemenea sporuri.
Ulterior, nr.OUG160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari ar fi abrogat expres și anexa III/2 la OUG 24/2000 care prevedea aceste sporuri, încât după 1.11.2000 sporurile pretinse de către reclamanți nu ar mai fi avut temei juridic de acordare.
Chemat în garanție de către Curtea de Conturi a României, Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive susținând că potrivit art.21 din Legea nr.500/2002, cât și legilor bugetului de stat, obligația de stabilire a salariilor de bază, a criteriilor, a sumelor necesare pentru cheltuieli de personal și de acordare a drepturilor bănești cuvenite, revine ordonatorului de credite bugetare - Curtea de Conturi a României, respectiv Camera de Conturi
Pe fondul cererii s-a arătat că situația juridică a chemării în garanție ar fi inadmisibilă în cadrul litigiilor de muncă deoarece între salariatul care este parte în litigiu și terțul chemat în garanție nu există raporturi juridice de muncă.
Și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a depus la dosar punctul său de vedere cu privire la pretențiile deduse judecății în calitate de expert în materia discriminării, precizând "liniile directoare de care trebuie să se țină cont în procesul de soluționare a unei petiții, ori de dezlegare a unei pricini, care prezintă ca obiect încălcarea principiului nediscriminării și al egalității de tratament".
Prin sentința nr.1289 din 30.09.2008 a Tribunalului Botoșani - Secția civilă s-a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 1.11.2000 - 30.04.2005 și, în consecință, le-a respins, ca prescrise.
S-a admis în parte, acțiunea formulată de reclamanții, -, -, C, și, împotriva pârâtei Curtea de Conturi a României.
A fost obligată Curtea de Conturi a României să plătească reclamanților pentru perioada 1.05.2005 - 3.02.2007 drepturile salariale ce reprezintă:
- sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază;
- sporul de stabilitate în raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar, corespunzătoare fiecăruia dintre reclamanți, după caz, între 10 - 20% din salariul de bază, actualizate cu indicele de inflație de la data scadențelor lunare și până la data plății efective.
A fost obligată pârâta Curtea de Conturi a României să efectueze mențiunile corespunzătoare sentinței în carnetele de muncă ale reclamanților.
S-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
S-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de pârâta Curtea de Conturi a României.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond în temeiul art.137 din Codul d e procedură civilă, a soluționat cu prioritate excepțiile invocate.
Astfel, în privința excepției lipsei capacității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, s-a avut în vedere faptul că o asemenea calitate pasivă constituie o cerință de admisibilitate a acțiunii pe care trebuia să o îndeplinească numai pârâtul, or, Ministerul Economiei și Finanțelor nu a fost chemat în judecată de către reclamanți în calitate de pârât (ci doar chemat în garanție de către Curtea de Conturi a României), motiv pentru care această excepție a fost respinsă.
Referitor la excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 1.11.2000 - 30.04.2005, instanța de fond a constatat că există perioadă în condițiile în care termenul de prescripție prevăzut de art. 213 lit. a din Codul Muncii este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt controlori financiari în cadrul Camerei de Conturi B și solicită obligarea Curții de Conturi a României la plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, cât și a sporului de stabilitate prevăzută de art.14 din Legea nr.104/1999 (art.96 din Legea nr.50/1996, republicată).
S- mai reținut că salarizarea membrilor și personalului Curții de Conturi a fost reglementată prin Legea nr.50/1995, care, în anexa 2, prevedea pe lângă coeficienții de ierarhizare a salariilor de bază ale judecătorilor și procurorilor financiari, și pe cele ale controlorilor financiari.
În anul următor, Legea nr.50/1996 privind salarizarea personalului din organele autorității judecătorești a stabilit, în ceea ce privește judecătorii și procurorii financiari, principiul egalității de tratament cu cei din domeniul pârâtei sub aspectul salarizării. Prin Legea nr.104din 11.06.1999 s-a aprobat G nr.9/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea personalului din autoritățile judecătorești. Că aprobarea s-a realizat însă cu completări și modificări printre care și aceea privind art.52 din Legea nr.50/1996, căruia i s-a schimbat conținutul, incluzându-se la aliniatul2 dispoziții referitoare și la controlorii financiari.
S-a reținut, prin urmare, că în ce privește controlorii financiari existau dispoziții de bază privind salarizarea în Legea nr.50/1995, precum și dispoziții privind acordarea sporurilor (printre care și cele ce fac obiectul speței) în Legea nr.50/1996 (art.52 alin.2).
S-a reținut, de asemenea, că, însă Legea nr.50/1996 a fost ulterior completată și modificată prin nr.OG83/2000, care, printre altele, la pct.46 a dat un alt conținut art.52 (devenit 56 după republicare) ne mai incluzând prevederi referitoare la controlorii financiari, ci doar la judecătorii și procurorii financiari și personalul auxiliar de specialitate. În același timp, la art.8 ordonanța a prevăzut trecerea în Nota la "anexa III/2 Curtea de Conturi" la OUG24/2000, a dispozițiilor anterioare de la art.56 (la art.52) din legea nr.50/1996 care se refereau la sporurile ce fuseseră acordate controlorilor financiari. S- explicat că, după scurt timp, salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi a fost reglementată prin act normativ separat, respectiv prin nr.OUG160 din 13.10.2006,care, la art.6 alin.2 a prevăzut în mod expres abrogarea anexei III/2 din nr.OUG24/2000, încât din acest motiv, de la data intrării în vigoare, reclamanților nu li s-au mai acordat și sporul de stabilitate și cel pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Instanța de fond a apreciat că modificarea făcută de nr.OG83/2000 privind sporurile controlorilor financiari din Legea nr.50/1996, în nota la anexa III/2 a OUG nr.24/2000, înfrânge normele și principiile prevăzute de Legea nr.24/2000 și de art.108 alin.3 din Constituție.
S-a relevat că este de observat că prin Legea nr.125/2000 de abilitare a Guvernului de a emite ordonanțe în privința aspectului salarizării, acesta a fost abilitat prin art.1 lit. q, numai la modificarea și completarea Legii nr.50/1996, nu și a nr.OUG24/2000. Or, conform art.108 alin.3 din Constituție "ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta".
S-a arătat că, prin urmare, prin nr.OG83/2000, nu se putea dispune și completarea anexei III/2 la nr.OUG24/2000, respectiv"transferul" dispozițiilor privind sporurile la salarii ce se acordă controlorilor financiari, din Legea nr.50/1996 și nr.OUG24/2000.
În consecință, abrogarea ulterioară a acestei anexe prin nr.OUG160/2000 nu are relevanță sub acest aspect, al dispozițiilor privind sporurile, acestea rămânând în cadrul Legii nr.104/1993.
Referitor la cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor de către pârâta Curtea de Conturi a României, instanța de fond a apreciat că aceasta este nefondată având în vedere că între aceste două instituții nu există nici o obligație de garanție, or, temeiul unei astfel de cereri trebuie să-l constituie obligația de garanție ce îi revine chematului în garanție în baza legii sau a contractului, ori a unei obligații de restituire, condiții care nu se regăsesc în cauză.
Împotriva sentinței nr.1289 din 30.03.2008 a Tribunalului Botoșani - Secția civilă, au declarat recursuri atât pârâta Curtea de Conturi a României, cât și reclamanții.
În motivarea acestei căi de atac, întemeiată pe prevederile art.304 pct.3 și art.3041din Codul d e procedură civilă, pârâta Curtea de Conturi a României a susținut următoarele:
Prin Legea nr.125/2000, lit. a Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din autoritățile judecătorești, republicată.
În conformitate cu prevederile art.56 alin.2 din Legea nr.50/1996, republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.563/18.11.1999, introdus prin pct.14 din Legea nr.104/1999: "Controlorii financiari beneficiază de sporul de stabilitate, în raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar, de sporul pentru titlul științific de "doctor" sau "doctor docent", precum și de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică".
Art.56 din Legea nr.50/1996, republicată, a fost modificat, în totalitate, de nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, aprobată de Legea nr.334/2001, prin art.1 pct.46, având un alt conținut, care reglementa sistemul de salarizare al altor categorii profesionale, respectiv al judecătorilor financiari și procurorilor financiari din cadrul Curții de Conturi a României.
Prin urmare, nr.OG83/2000, aprobată prin Legeanr.334/2001 este actul normativ care a stipulat, prin modificare, o normă juridică nouă la art.56 din Legea nr.50/1996, vechiul text al acestuia, care prevedea sporul de stabilitate, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru controlorii financiari devenind inaplicabil, potrivit principiului aplicării imediate a legii civile noi.
Recurenta Curtea de Conturi a României a apreciat că, din această perspectivă este vădit nelegală soluția Tribunalului Botoșani de acordare a drepturilor salariale deduse judecății, în temeiul unei dispoziții anterioare de completare a Legii nr.50/1996, adusă prin pct.14 din Legea nr.104/1999, care a fost modificară ulterior.
A mai susținut că este de subliniat și faptul că potrivit art.60 alin. (2) din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispozițiile de modificare și de completare se încorporează în actul de bază, identificându-se cu acesta; iar în consecință instanța de fond în mod greșit s-a raportat, în motivarea hotărârii judecătorești, la dispoziția de modificare sau completare a Legii nr.50/1996 - în speță pct.14 din Legea nr.104/1999 - și nu la dispoziția legală din actul de bază, cu care s-a identificat, după republicarea, în anul 1999, a Legii nr.50/1996, respectiv art.56 alin. (2) mai sus redat.
Referitor la susținerea din considerentele sentinței recurate, conform căreia modificarea anexei nr. III/2 la nr.OUG24/2000, prin art.8 din nr.OG83/2000, nu poate produce efecte juridice și nu poate fi luată în considerare la soluționarea prezentei cauze, întrucât constituie o "înfrângere" a dispozițiilor art.108 alin.3 din Constituția României și a "normelor și principiilor de tehnică legislativă, respectiv de delegare legislativă, prevăzute de Legea nr.24/2000", aceeași recurentă a susținut următoarele:
În conformitate cu prevederile art.1 alin.(2) și art.2 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, Curtea Constituțională este unica autoritate de jurisdicție constituțională în România, care asigură controlul constituționalității ordonanțelor Guvernului. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art.126 alin.(1) din legea fundamentală -, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Numai dispozițiile din ordonanțe constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției (art.31 alin.3 din același act normativ).
Neexistând o astfel de decizie a Curții Constituționale, prin care art.8 din nr.OG83/2000 să fie constatat ca fiind neconstituțional, apreciem că Tribunalul Botoșani avea obligația să țină seama de această dispoziție legală.
A mai arătat că nr.OG83/2000 îndeplinește cerințele prevăzute de art.56 alin. (2) din Legea nr.24/2000, republicată, potrivit căruia evenimentele legislative, cum sunt modificările și completările unui act normativ, pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv, dar și prin alte acte normative ulterioare care, în principal, reglementează o anumită problematică, iar ca măsură conexă dispun asemenea evenimente pentru a asigura corelarea celor două acte normative interferente.
La data apariției nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001, sistemul de salarizare al controlorilor financiarii era stabilit de anexa nr. III/2 la nr.OUG24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar.
De aceea prin art.8 al nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001, a fost introdusă următoarea prevedere:
"Nota la anexa nr. III/2 "Curtea de Conturi" la nr.OUG24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.138 din 31 martie 2000, se completează cu un alineat cu următorul cuprins:
"Controlorii financiari beneficiază de spor de fidelitate, în raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar, în condițiile prevăzute la art.18 alin.(3) și (5) din legea nr. 50/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar, precum și de sporul pentru titlul științific de "doctor" sau "doctor docent" de 15% din salariul de bază brut".
În continuare se susține că nr.OUG160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, aprobată prin Legea nr.711/2001, care a intrat în vigoare la data de 1.11.2000, a stipulat la art.6 alin.2 faptul că: "Anexa nr. III/2 și punctul I din anexa nr. VI/2 lit. D din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.24/2000privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar se abrogă", că în concluzie, suntem în prezența unei ordonanțe de urgență a guvernului nr.OUG160/2000, aprobată prin Legea nr.711/2001, care a abrogat o parte din conținutul unei alte ordonanțe de urgență nr. OUG nr. 24/2000, aprobată prin legea nr.3831/2001, fiind respectată cerința reglementării de același nivel, reglementată de art.62 alin.1 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative republicată.
Recurenta susține că, de la data de 1.11.2000, voința expresă exprimată în clar a legiuitorului a fost în sensul abrogării anexei nr. III/2 la nr.OUG24/2000, drepturile salariale deduse judecății încetând să mai existe, nemaiputând fi pretinse și nici acordate.
Conform art.62 alin (3) din Legea nr.24/2000privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative: "Abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial. excepție prevederile din ordonanțele guvernului care au prevăzut norme de abrogare și au fost respinse prin lege de către Parlament."
Or, în speță, nr.OUG160/2000 nu este o ordonanță respinsă prin lege de Parlament, ci, dimpotrivă este o ordonanță aprobată prin Legea nr.711 din 3 decembrie 2001.
Norma juridică nu ultra activează, nu-și extinde efectele după ieșirea sa din vigoare, iar abrogarea expresă, este cea mai importantă modalitate legală folosită de legiuitor de scoatere din vigoare a unei norme juridice vechi.
Recurenta a concluzionat că începând cu 1.11.2000 și până la data pronunțării hotărârii judecătorești recurate, drepturile salariale ale controlorilor financiari au fost reglementate de o serie de acte normative speciale: nr.OUG160/2000 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr.233/2006, nr.OG27/2007, aprobată prin Legea nr.219/2007 și nr.OG14/2008, aprobată de Legea nr.237/2008.
Aceste acte normative nu conțin nici un text de lege care să prevadă acordarea sporurilor deduse judecății și dispun că indemnizația lunară este unica formă de remunerare lunară a activității corespunzătoare funcției de controlor financiar.
Prin recursul declarat împotriva sentinței nr.1289 din 30.09.2008 a Tribunalului Botoșani - Secția civilă, reclamanții au arătat că instanța de fond în mod greșit a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 1.11.2000 - 30.04.2005 și nu a aplicat prevederile legale și constituționale incidente în materie din următoarele motive:
Potrivit art.50 din Legea nr.50/1996, controlorii financiari ai Curții de Conturi beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și de un spor de stabilitate între 10 - 20% din salariul de bază, în funcție de vechimea în funcții economice de specialitate și de control financiar. Acest articol a fost "transferat", prin art.8 din OUG nr.83/2000 în subsolul anexei III/2la OUG nr.24/2000, depășind limitele stabilite de legislativ prin legea de abilitare a Guvernului, Legea nr.125/2000 (de unde a fost abrogat prin art.6 din OUG nr.160/2000).
Prin Recursul în interesul legii soluționat prin Decizia XXI/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, magistraților li s-a recunoscut dreptul la spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, pe același motiv că nr.OG83/2000 a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, depășind limitele stabilite prin aceeași lege de abilitare a Guvernului de a emite ordonanțe, Legea nr.125/2000.
În susținerea ideii că termenul de prescripție a început să curgă din momentul pronunțării deciziei nr. XXI/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recurenții reclamanți au arătat următoarele:
Cele două acțiuni (ale controlorilor financiari și magistraților), întemeiate fiind pe aceeași cauză juridică, respectiv modificarea de către Guvern a prevederilor din Legea nr.50/1996 cu depășirea delegării legislative date de Parlament prin Legea de abilitare, considerăm că termenul de prescripție a început să curgă din momentul pronunțării Deciziei nr. XXI/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind aplicarea unitară a reglementărilor modificate sau abrogate de Guvern cu depășirea mandatului dat de Parlament, că, potrivit art.83 alin.1 lit. c din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
Potrivit art.295 alin.1 din Codul Muncii, dispozițiile acestuia se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă și dispozițiile legislației civile. Codul Muncii, neavând prevederi privind prescripția dreptului material la acțiune, se aplică dispozițiile Decretului nr.167/1958 privind prescripția extinctivă.
Analiza cursului prescripției extinctive presupune, înainte de toate cunoașterea începutului și sfârșitului acestei prescripții, adică a datei de la care începe să curgă prescripția extinctivă și a datei la care ea urmează să se împlinească.
Referindu-se la prevederile art.7 alin.1 din decretul nr.167/1958, aceeași recurenți au susținut că, conform regulei instituite prin prevederile legale sus-citate, prescripția extinctivă începe să curgă la data nașterii dreptului material la acțiune. Deoarece legea nu prevede care este această dată și nici drepturile la acțiune cărora ea li se aplică, regula instituită prin art.7 alin.1 din Decretul 167/1958 are caracter general, în sensul că ea se aplică ori de câte ori nu-și găsește incidența vreo regulă specială, edictată pentru un anumit caz particular, pe de o parte, și, bineînțeles, în toate cazurile în care dreptul subiectiv material este încălcat, negat sau contestat, pe de altă parte. În speță dreptul controlorilor financiari la sporurile menționate nu a fost niciodată negat sau contestat, ci pur și simplu prin dispozițiile art.8 din nr.OG83/2000 au fost transferate în subsolul anexei III/2 la O:U:nr.24/2000, depășind limitele stabilite prin legea de abilitare a Guvernului. Legea nr.125/2000 (de unde au fost abrogate, prin art.6 din OUG nr.160/2000).
Că, atât timp cât dreptul la acțiune nu s-a născut, nu se poate susține că titularul său este neglijent, și în consecință, nu se justifică nici curgerea prescripției extinctive și, cu atât mai mult, producerea urmărilor pe care le atrage împlinirea termenului de prescripție, respectiv stingerea dreptului la acțiune.
Examinând recursurile de față, curtea constată întemeiat recursul declarat de recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României și neîntemeiat recursul declarat de recurenții reclamanți, -, -, C, și, împotriva sentinței nr.1289 din 30.09.2008 a Tribunalului Botoșani - Secția civilă, pentru motivele ce vor fi prezentate în continuare.
Astfel, examinând recursul Curții de Conturi a României, curtea constată următoarele:
Sistemul de salarizare al controlorilor financiari este reglementat de nr.OUG160/2000, care, în art.1, prevede că forma de salarizare a acestora este indemnizația lunară și că "indemnizația este unica formă de remunerare lunară activității corespunzătoare funcției de controlor financiar și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial".
Este de reținut că recurenții - reclamanți, încadrați pe funcția de controlori financiari, beneficiază de o lege specială de salarizare, care nu prevede nici unul din sporurile pretinse de reclamanți, și anume sporul de stabilitate și sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Este de menționat că, anterior intrării în vigoare a G nr.160/2000, controlorilor financiari le erau aplicabile prevederile art.56 din Legea nr.50/1996, care le recunoșteau dreptul la sporul de stabilitate și de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, dispoziție ce a fost abrogată prin Ordonanța Guvernului nr.83/2000.
Este de reținut, de asemenea, că înainte de adoptarea nr.OUG160/2000 au fost aplicabile reclamanților și prevederile nr.OG24/2000. Art.6 din nr.OUG160/2000 prevede însă că "pe data aplicării prezentei ordonanțe de urgență prevederile referitoare la salariul de merit, sporuri, indemnizații, stimulente, prevăzute în Legea nr.50/1995 cu privire la salarizarea membrilor și personalului Curții de Conturi, nu mai sunt aplicabile funcțiilor de specialitate specifice Curții de Conturi. Anexa III/2 și punctul 1 din anexa VI/2 lit. D din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, se abrogă".
Curtea constată că susținerea reclamanților în sensul că prevederile Legii nr.104/1999 nu au fost abrogate nu sunt întemeiate, deoarece aceasta a fost adoptată pentru apărarea unor acte normative care modificau sau completau Legea nr.50/1996, astfel încât se includ în actul normativ de bază. Cum acesta a fost abrogat, actele de modificare sau completare nu pot fi considerate în vigoare în continuare. În acest sens, curtea constată ca fiind judicioase susținerile din recursul Curții de Conturi a României în sensul că referitor la actele normative incidente în cauză nu au existat încălcări ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă.
Se constată, de asemenea, că nici referirea la situația altor categorii de personal nu este relevantă, deoarece fiecare dintre aceste categorii au un regim special de salarizare, neaplicabil celorlalți.
Pentru a se putea invoca discriminarea este necesar, în primul rând, ca persoanele să se găsească în situații similare, or, în speță, din punct de vedere al sistemului de salarizare prevăzut în lege, situația lor este diferită. Atât timp cât legea nu stabilește dreptul reclamanților de a beneficia de cele două sporuri, nici judecătorul nu le poate substitui aceasta echivalând cu asumarea unei puteri de a legifera, pe care, potrivit legii, nu o deține.
Referitor la recursul reclamanților, referitor la prescripția dreptului la acțiune aferente perioadei 1.11.2000 - 30.04.2005, curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare la speță a prevederilor art.283 lit. c din Codul Muncii.
De altfel, câtă vreme din considerentele ce au preces rezultă convingerea curții în sensul că, în prezent, singurul act normativ cu caracter general privind salarizarea controlorilor financiari este nr.OUG160/2000, care nu prevede cele două sporuri pretinse de reclamanți, orice discuție referitoare la modul de interpretare a prevederilor Decretului nr.167/1957 apare ca fiind nerelevantă.
În consecință, curtea, având în vedere prevederile art.312 alin.1 și 2 și ale art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul declarat de recurenta Curtea de Conturi a României și va modifica în parte sentința recurată în sensul că va respinge, ca nefondată, cererea reclamanților de obligare a pârâtei Curtea de Conturi a României la plata drepturilor salariale aferente perioadei 1.05.2005 - 3.02.2007.
Pe cale de consecință, se va respinge cererea de obligare a pârâtei Curtea de Conturi a României să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților, ca nefondată.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Se va respinge recursul reclamanților - recurenți, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României, cu sediul în B, sector 1,--24, împotriva sentinței nr. 1289 din 30 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
Modifică în parte sentința civilă nr.1289 din 30.09.2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr- în sensul că:
Respinge cererea de obligare a pârâtei Curtea de Conturi a României să plătească reclamanților, -, -, C, și, toți cu domiciliul ales în mun. B,- A, județul B, drepturile salariale aferente perioadei 1.05.2005 - 3.02.2007, ca nefondată.
Respinge cererea de obligare a pârâtei Curtea de Conturi a României să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Respinge recursul declarat de reclamanți, -, -, C, și, toți cu domiciliul ales în mun. B,- A, județul B, împotriva sentinței civile nr.1289 din 30.09.2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 10 februarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond:.
Jud.
Tehnored. ex.2
9.03.2009.
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
IV. - Caracterizarea cererii în raport de care
s-a soluționat pricina:Drepturi bănești. Admis excepția prescripției dreptului la acțiune.Admis în parte acțiunea în pretenții bănești formulată de reclamanți.
II. - Soluția în apel
II. - Soluția în recurs:Admite recursul. Modifică în parte sentința civilă nr.1289/30.09.2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în sensul că: Rrespinge cererea de obligare a pârâtei Curtea de Conturi a României să plătească reclam. Drepturi salariale aferente perioadei 1.05.2005 - 3.02.2007, ca nefondată. Respinge ca nefondată cererea de obligare a pârâtei să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Respinge recursul declarat de reclamanți, ca nefondat.
ÎN CIVIL
- JUDECĂTORIA RĂDĂUȚI II.-CURTEA DE APEL SUCEAVA
Sentința nr. Decizia nr.116/10.02.2009
Judecători: Dosar nr-
Complet:- -
- -
- -
III - TRIBUNALULBOT OȘ ANI
Decizia civilă nr.1289/30 septembrie 2008
Judecători:
Sistemul de salarizare al controlorilor financiari este reglementat de nr.OUG160/2000, care, în art.1, prevede că forma de salarizare a acestora este indemnizația lunară și că "indemnizația este unica formă de remunerare lunară activității corespunzătoare funcției de controlor financiar și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial".
Este de reținut că recurenții - reclamanți, încadrați pe funcția de controlori financiari, beneficiază de o lege specială de salarizare, care nu prevede nici unul din sporurile pretinse de reclamanți, și anume sporul de stabilitate și sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Este de menționat că, anterior intrării în vigoare a G nr.160/2000, controlorilor financiari le erau aplicabile prevederile art.56 din Legea nr.50/1996, care le recunoșteau dreptul la sporul de stabilitate și de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, dispoziție ce a fost abrogată prin Ordonanța Guvernului nr.83/2000.
Este de reținut, de asemenea, că înainte de adoptarea nr.OUG160/2000 au fost aplicabile reclamanților și prevederile nr.OG24/2000. Art.6 din nr.OUG160/2000 prevede însă că "pe data aplicării prezentei ordonanțe de urgență prevederile referitoare la salariul de merit, sporuri, indemnizații, stimulente, prevăzute în Legea nr.50/1995 cu privire la salarizarea membrilor și personalului Curții de Conturi, nu mai sunt aplicabile funcțiilor de specialitate specifice Curții de Conturi. Anexa III/2 și punctul 1 din anexa VI/2 lit. D din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, se abrogă".
Curtea constată că susținerea reclamanților în sensul că prevederile Legii nr.104/1999 nu au fost abrogate nu sunt întemeiate, deoarece aceasta a fost adoptată pentru apărarea unor acte normative care modificau sau completau Legea nr.50/1996, astfel încât se includ în actul normativ de bază. Cum acesta a fost abrogat, actele de modificare sau completare nu pot fi considerate în vigoare în continuare. În acest sens, curtea constată ca fiind judicioase susținerile din recursul Curții de Conturi a României în sensul că referitor la actele normative incidente în cauză nu au existat încălcări ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă.
Se constată, de asemenea, că nici referirea la situația altor categorii de personal nu este relevantă, deoarece fiecare dintre aceste categorii au un regim special de salarizare, neaplicabil celorlalți.
Pentru a se putea invoca discriminarea este necesar, în primul rând, ca persoanele să se găsească în situații similare, or, în speță, din punct de vedere al sistemului de salarizare prevăzut în lege, situația lor este diferită. Atât timp cât legea nu stabilește dreptul reclamanților de a beneficia de cele două sporuri, nici judecătorul nu le poate substitui aceasta echivalând cu asumarea unei puteri de a legifera, pe care, potrivit legii, nu o deține.
Referitor la recursul reclamanților, referitor la prescripția dreptului la acțiune aferente perioadei 1.11.2000 - 30.04.2005, curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare la speță a prevederilor art.283 lit. c din Codul Muncii.
De altfel, câtă vreme din considerentele ce au preces rezultă convingerea curții în sensul că, în prezent, singurul act normativ cu caracter general privind salarizarea controlorilor financiari este nr.OUG160/2000, care nu prevede cele două sporuri pretinse de reclamanți, orice discuție referitoare la modul de interpretare a prevederilor Decretului nr.167/1957 apare ca fiind nerelevantă.
Președinte:Gheorghiu NeculaiJudecători:Gheorghiu Neculai, Apetroaie Eufrozina, Sas Laura
