Pretentii civile. Speta. Decizia 1191/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 1191/2009-
Ședința publică din 09 iulie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena | - - | - JUDECĂTOR 2: Roman Florica |
R - | - JUDECĂTOR 3: Pantea Viorel | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind judecarea recursurilor civile declarate de recurenții reclamanți, G, -, -, -, toți cu domiciliul procedural ales la sediul Parchetului Militar din O- județul B și de recurenții pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B sector 5-, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O-/B județul B, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - SECȚIA PARCHETELOR MILITARE, cu sediul în B sector 5 bld. nr. 14, MINISTERUL APĂRĂRII, cu sediul în B sector 5--4, în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL NAȚIONAL pentru COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B sector 1--3, împotriva sentinței civile nr. 233/LM din 03 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești,
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi se prezintă reprezentantul intimatului pârât MINISTERUL APĂRĂRII - cons. jur. în baza delegației de la dosar, lipsă fiind toate celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru, că recurenții reclamanți au depus la dosar prin registratura instanței, la data de 08.07.2009, cerere de amânare a judecării cauzei în vederea pregătirii apărării, după care:
Reprezentantul recurentului pârât MINISTERUL APĂRĂRII depune întâmpinare la dosar și arată că nu se opune la admiterea cererii de amânare a judecării cauzei formulată de recurenții reclamanți.
Instanța respinge ca neîntemeiată cererea de amânare a judecării cauzei formulată în scris de recurenții reclamanți, după care, nefiind alte cereri sau excepții de formulat, declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului pârât MINISTERUL APĂRĂRII solicită admiterea recursului formulat de acesta și respingerea recursului declarat de recurenții reclamanți.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.233/LM din 03 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice.
A fost respinsă excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice formulată de către pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, împotriva pârâților MINISTERUL APĂRĂRII, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - SECȚIA PARCHETELOR MILITARE, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR PUBLICE și în consecință:
Au fost obligați pârâții MINISTERUL APĂRĂRII, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - SECȚIA PARCHETELOR MILITARE și MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR PUBLICE să plătească reclamanților sporul de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din salariul de bază brut lunar calculat începând cu data de 1.08.2004 și până la data de 1.02.2007.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bihora reținut, analizând actele și lucrările de la dosar, următoarele:
Astfel după cum rezultă din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului în speța dedusă judecății tema pretențiilor și probațiunii vizează acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, pentru reclamanți în calitatea acestora de procurori și personal auxiliar de specialitate din cadrul Parchetului militar d e pe lângă Tribunalul militar Cluj.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar ".
Este adevărat că prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cat și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție ordonanțele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare, in limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Ori, prin art. 1 pct. Q1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicata.
Cu toate acestea, prin OG nr. 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși așa cum rezulta din dispozițiile art. 56-62 ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisa in temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat in acest context, că acolo unde legiuitorul a avut intenția sa acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta in cuprinsul legii de abilitare.
Întrucât abrogarea realizată prin OG nr. 83/2000 este nelegala și având în vedere și dispozițiile art. 30 din O nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești cât și de dispozițiile Legii nr. 138/1999, instanța a apreciat ca întemeiată acțiunea reclamanților.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în cauză de Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a respins-o, întrucât acestuia, în calitate de ordonator principal de credite, îi revine sarcina de vira sumele de bani necesare efectuării plăților către reclamanți, lipsită de relevanță fiind din acest punct de vedere împrejurarea că între acest pârât și reclamanți nu există raporturi de muncă. Ca o consecință a respingerii excepției sus menționate, instanța a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice, această parte neputând avea și calitatea de chemat în garanție.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - prin DGFP B, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că pârâtul recurent nu are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece raporturile juridice de muncă s-au stabilit între reclamanți și și, care au atribuții în ceea ce privește angajarea și salarizarea propriilor angajați, fără participarea MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, care nu poate fi obligat la plata drepturilor bănești cuvenite angajaților altor instituții și nici să includă în bugetul pe anul viitor sumele necesare efectuării acestor plăți.
De asemenea, recurentul a invocat inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție, deoarece temeiul unei astfel de cereri trebuie să îl constituie obligația ce îi revine chematului în garanție, în baza legii, contractului sau a unei obligații de restituire, condiții ce nu se regăsesc în prezenta cauză.
În drept au fost invocate dispozițiile articolului 3041Cod de procedură civilă.
Împotriva aceleiași sentințe, în termen a declarat recurs și pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând modificarea în tot a acesteia în sensul respingerii ca inadmisibilă a acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că hotărârea atacată este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, deoarece, potrivit dispozițiilor articolului 36 aliniatul (2) din OUG nr. 27/2006, aprobată și modificată prin Legea nr. 45/2007, competența soluționării cererilor judecătorilor, procurorilor, ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, revine Curții de Apel București.
În al doilea rând, s-a susținut că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, dispunând în mod nelegal obligarea pârâtului recurent la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în situația în care actul normativ care prevede acordarea acestui spor a fost abrogat.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a arătat că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, întrucât textul de lege - articolul 47 din Legea nr. 50/1996, pe care intimații reclamanți și-au întemeiat acțiunea, s-a aflat în vigoare de la data de 01 octombrie 2000, când a fost emisă OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, care a abrogat în mod expres acest articol.
Recurentul mai susține că, în mod nelegal, s-a dispus plata drepturilor bănești actualizată cu rata inflației, în situația în care MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instituție bugetară, nu poate înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Față de împrejurarea că acțiunea reclamanților a fost admisă, în mod greșit, susține recurentul, a fost respinsă cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE.
În drept au fost invocate dispozițiile articolului 299 Cod de procedură civilă.
Împotriva sentinței civile nr. 233/2008 a Tribunalului Bihora declarat recurs și MINISTERUL APĂRĂRII, solicitând modificarea în tot a acesteia în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, acțiunea fiind admisă în baza unor dispoziții legale care au fost abrogate.
De asemenea, s-a mai susținut că instanța de fond a dat un plus petit și a respins în mod greșit cererea de chemare în garanție.
În drept au fost invocate dispozițiile articolului 299 și următoarele Cod de procedură civilă.
Împotriva aceleiași sentințe au declarat recurs și reclamanții, solicitând modificarea în parte a acesteia în sensul acordării sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru viitor.
În motivarea recursului lor, recurenții au învederat că la data de 16.10.2007 au depus la dosar o precizare și completare de acțiune, prin care au solicitat acordarea în continuare a sporului de 50%, însă instanța de fond a admis acțiunea doar pentru perioada 01.08.2004 - 01.02.2007, respingând în mod greșit cererea de completare a acțiunii.
În drept au fost invocate dispozițiile articolului 304 punctele 6 și 9 Cod de procedură civilă, articolul 3041Cod de procedură civilă.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, conform articolului 3041Cod de procedură civilă, Curtea de APEL ORADEAa reținut următoarele:
Problema în discuție, anume acea a îndreptățirii magistraților și a personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50%, a făcut obiectul unui recurs în interesul legii promovat de Procurorul General al PARCHETULUI de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca urmare a practicii neunitare constatată la nivelul instanțelor judecătorești.
Astfel, prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite a admis recursul și a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000.
Această decizie este obligatorie pentru instanțe cu privire la problemele de drept judecate, conform articolului 329 aliniatul (3) Cod de procedură civilă.
Așa cum rezultă din actele dosarului, reclamanții au calitatea de procurori la Parchetul militar d e pe lângă Tribunalul militar Cluj, unul dintre aceștia fiind pensionar ( ) și, respectiv, personal auxiliar în cadrul aceluiași parchet, iar potrivit articolului 47 din Legea nr. 50/1996, aceștia beneficiau de un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, dispoziție legală abrogată prin articolul 11punctul 47 din OG nr. 83/2000.
Articolul 11din OG nr. 83/2000, prin articolul 30 aliniatul (2) din OUG nr. 177/2002, a fost abrogat, însă, la rândul său, OUG nr. 177/2002 a fost abrogată prin articolul 41 litera a din OUG nr. 27/2005.
Din cele expuse mai sus, se reține faptul că salariații din justiție au beneficiat de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% aplicat la salariul brut, având un drept de creanță, deci un bun în sensul articolului 1 al protocolului nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, iar prin abrogare, reclamanții au fost lipsiți de acest bun fără a li se oferi o compensație în acest sens.
Mai mult, conform articolului 1 al Protocolului adițional nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, lipsirea de proprietate se poate face doar pentru cauză de utilitate publică, ori, din cuprinsul OG nr. 83/2000 ce a abrogat articolul 47 din Legea nr. 50/1996, nu se poate reține care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților, celuilalt personal auxiliar din justiție, de dreptul lor de creanță referitor la sporul din litigiu, ce reprezintă un bun.
Tocmai datorită faptului că, ulterior abrogării, salariile în justiție au fost majorate, această dispoziție apare ca fiind lipsită de utilitate publică, existând astfel un conflict, o neconcordanță între reglementările interne și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Conform articolului 20 aliniatul (2) din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele, tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care constituția sau legile interne conțin dispoziții legale mai favorabile.
Este cert că, potrivit celor expuse, există conflict între articolul 1 punctul 42 din OG nr. 83/2000, ce a abrogat articolul 47 din Legea nr. 50/1996 și articolul 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, astfel că are aplicabilitate dispoziția din cel din urmă act normativ enunțat, favorabilă reclamanților, lipsirea acestora de dreptul protejat fiind nejustificată.
Așa fiind, criticile invocate de către recurenții pârâți, în sensul că instanța de fond și-a depășit competențele încălcând principiul separării puterilor în stat, sunt nefondate.
De asemenea, se apreciază ca nefondată și critica invocată de către MINISTERUL PUBLIC, referitoare la necompetența materială a Tribunalului Bihor în soluționarea prezentei cauze.
Prin litigiul de față, reclamanții au tins la obținerea unui drept de natura unui conflict de muncă, sporul solicitat fiind inițial calculat la salariul de bază cuvenit fiecăruia, astfel că în speță sunt aplicabile dispozițiile articolului 2 aliniatul (1) litera c Cod de procedură civilă, coroborate cu articolul 284 aliniatul (1) Codul muncii, nefiind incidente dispozițiile articolului 36 aliniatele (1) și (2 ) din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și a altor categorii de personal din justiție, aprobată prin Legea nr. 45/2007, astfel cum susține recurentul.
De asemenea, dispoziția de actualizare a prejudiciului suferit conform indicelui de inflație este legală, ea își are fundamentul legal în prevederile articolului 1082 cod civil și articolului 161 aliniatul (4) din Codul muncii.
Conform prevederilor articolului 1084 din Codul civil, daunele interese cuprind pierderea ce a suferit creditorul și beneficiul de care a fost lipsit, prin urmare, față de devalorizarea continuă a monedei naționale, solicitarea actualizărilor creanței conform indicelui de inflație este justificată.
Cât privește critica invocată de către recurentul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, se apreciază că în mod corect instanța de fond a respins excepția cu privire la lipsa calității procesuale pasive în cauză.
În acest sens, este de reținut că, potrivit articolului 15 din HG nr. 83/2000, toate instituțiile publice din sistemul jurisdicțional românesc sunt finanțate de la bugetul de stat, aceeași condiție și posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în articolul 118 din Legea nr. 304/2004.
Pe de altă parte, drepturile salariale solicitate de reclamanți nu pot fi plătite decât în măsura în care pârâtul va aloca sumele necesare plății acestora, iar obligația impusă în sarcina acestuia nu a fost stabilită în virtutea unor raporturi de muncă între pârât și reclamanți, ci în considerarea faptului că acest recurent, prin atribuțiile ce-i revin, este cel care trebuie să asigure fondurile necesare plății sumelor la care au fost obligați ceilalți pârâți, care nu dispun de fonduri salariale numai în limitele sumelor prevăzute în bugetul de stat întocmit la propunerea MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, sume ce pot fi majorate, evident, tot la propunerea acestuia.
Acțiunea fiind admisă de către instanța de fond și împotriva MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, criticile formulate de ceilalți doi pârâți recurenți referitor la respingerea cererii de chemare în garanție, apar ca lipsite de interes.
Față de considerentele mai sus reținute, apreciind că nu subzistă nici una din criticile invocate de pârâții recurenți, Curtea de APEL ORADEA, în temeiul articolului 312 aliniatul (1) Cod de procedură civilă va respinge ca nefondate recursurile declarate de către aceștia.
Având în vedere precizarea de acțiune, înregistrată la instanța de fond la data de 16.10.2007 și pentru considerentele care au justificat admiterea pretențiilor reclamanților, în baza articolului 312 aliniatele (1) și (2), coroborat cu articolul 304 punctul 6 Cod de procedură civilă, articolele 296, 316 Cod de procedură civilă, Curtea de APEL ORADEA va admite ca fondat recursul declarat de reclamanți, va modifica în parte sentința civilă nr. 233/03.0.2008 a Tribunalului Bihor în sensul că va dispune acordarea sporului de 50% până la data pronunțării prezentei decizii și pentru viitor, urmând a fi păstrate restul dispozițiilor hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondate recursurile civiledeclarate de recurenții pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B sector 5-, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O-/B județul B, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - SECȚIA PARCHETELOR MILITARE, cu sediul în B sector 5 bld. nr. 14, MINISTERUL APĂRĂRII, cu sediul în B sector 5--4,
ADMITE recursuldeclarat de recurenții reclamanți, G, -, -, -, toți cu domiciliul procedural ales la sediul Parchetului Militar din O- județul B, împotriva sentinței civile nr. 233/LM din 03 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o schimbă în parte.
Obligă pârâțiisă plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare în cuantum de 50% până la data pronunțării prezentei decizii și pentru viitor.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCAB I L
Pronunțată în ședința publică de azi, 09 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - R - - - - -
în concediu de odihnăîn concediu de odihnă
semnează semnează
PREȘEDINTELE INSTANȚEI PREȘEDINTELE INSTANȚEI
judecător judecător
G
decizie: BE./13.07.2009
Complet fond: Fl.
în 2 ex.: /15.07.2009
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Roman Florica, Pantea Viorel
