Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1248/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1248
Ședința publică din data de 05 iunie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Simona
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta A, cu sediul în B, Calea, nr. 239, Sector 1, împotriva sentinței civile nr.2411 din 26 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, (), (), -, (), toți cu domiciliul ales în B,-,.1,.10, sector 4 - la Cabinet de avocatură.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar la fond, prin acțiunea introductivă, s-a solicitat de reclamanți judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată și deliberând a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul tribunalului Prahova sub nr- reclamanții (), -, () -, -, () -, --, si au chemat in judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de cate 9100 lei către fiecare reclamant, reprezentând suplimentari salariale cu ocazia sărbătorilor de C 2005, 2006, 2007 și Paște, 2006, 2007, actualizarea acestor sume cu rata inflației de la data scadentei fiecărei sume și până la data plătii efective, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au fost salariații pârâtei până la începutul anului 2008, ocazie cu care pe lângă salariul de bază urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând în suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada sus-menționată.
Prin întâmpinarea formulată pârâta a solicitat respingerea acțiunii atât timp cât drepturile solicitate au fost incluse in salariul de baza începând cu anul 2003.
Pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, excepție pusă in discuția parților și unită cu fondul.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.2411/26 septembrie 2009 respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de parâtă, a admis acțiunea formulata de reclamanții, obligând pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 9100 lei brut reprezentând prima de Paște 2006, 2007 și C 2005-2007, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective. Prin aceeași sentință a obligat parata la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de cate 500 lei pentru fiecare reclamant.
Pentru a pronunța această sentință instanța, de fond a reținut următoarele:
Conform actelor existente la dosar, reclamanții au fost salariații parâtei la începutul anului 2008, insă nu au încasat drepturile salariale reprezentând suplimentari pentru Paște și C pentru perioada 2005-2007.
Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, menționându-se ca pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior si in Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
Așa fiind, din analiza probelor administrate in cauză instanța de fond a constatat că reclamanții au fost salariații pârâtei însa, in perioada 2005-2007 nu au încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamantului, mai ales ca nu exista nicio dovadă la dosar că parâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau ca le-ar fi inclus în salariul de bază.
Faptul că ulterior emiterii contractelor colective de muncă și adreselor din anii 2004-2007 eliberate de către pârâtă s-a întocmit o adresă în cursul anului 2008 în baza căreia se stipulează cuantumul suplimentărilor salariale ce li s-ar cuveni reclamanților în sume mult mai mici decât cele stabilite inițial, nu înseamnă în mod automat ca reclamanții au dreptul la încasarea sumelor de bani cu titlu de suplimentări salariale stabilite in baza adreselor emise de către pârâtă în cursul anului 2008 deoarece, la stabilirea cuantumului acestor sume de bani, se ține seama de drepturile recunoscute de către pârâtă în baza adreselor emise in perioada 2004-2007 care au produs efecte juridice între părți la data emiterii lor și nicidecum de adrese emise de către parâtă ulterior introducerii acțiunii în scopul diminuării cu rea-credință a drepturilor ce li se cuvin reclamanților în calitate de foști salariați.
Prin urmare, tribunalul în baza Contractelor colective sus-mentionate și a art.161 si urm. Codul muncii, a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant cate 9100 lei brut reprezentând prima de Paste 2006, 2007 și C 2005-2007, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective, deoarece prin neachitarea acestor drepturi la scadenta, reclamanta a suferit un prejudiciu constând în imposibilitatea de a beneficia de aceste sume de bani la scadentă.
Totodată, instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, constatând că în speță sunt aplicabile disp. art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, conform căruia prezenta acțiune este supusă termenului de 3 ani care a început să curgă de la data scadenței sumelor începând cu anul 2005, cu atât mai mult cu cât vizează un conflict de muncă.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs, criticând soluția în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art.283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art.168 alin.2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art.168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă, în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul declarat este fondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea reține că, potrivit art.155 din Codul Muncii,salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Este adevărat că potrivit art.283 alin.1 lit.e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit.c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Prin urmare, Curtea apreciază că dreptul reclamat este un drept salarial din categoria celor prevăzute la art.155 din Codul Muncii.
Pe cale de consecință, acestui drept i se vor aplica dispozițiile art.283 al.1 lit.c din Codul Muncii, potrivit căroraCererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator, și nu cele ale art.283 al.1 lit.e din același cod.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordate reclamanților criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care în temeiul art.312 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul obligării pârâtei la plata către reclamanți a drepturilor suplimentare reprezentând prime Paști 2006 - 2007 și C 2005 - 2007, în valoare totală de câte 5781 lei brut, conform art.168 alin.1 din CCM.
Curtea urmează a menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta, cu sediul în B, Calea, nr.239, Sector 1, împotriva sentinței civile nr.2411 din 26 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, (), (), -, (), toți cu domiciliul ales în B,-,.1,.10, sector 4 - la Cabinet de avocatură.
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta să plătească reclamanților drepturile suplimentare reprezentând prime Paști 2006 - 2007, C 2005, 2006, 2007, în valoare totală de câte 5781 lei brut, conform art.168 alin.1 din CCM.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Simona
- - - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Red./Th.- LC/MD
3 ex./22.06.2009
dosar fiind - al Trib.
- R/
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Simona
