Pretentii civile. Speta. Decizia 130/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 130
Ședința publică de la 11 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea recursului formulat de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, reprezentat de... PU- împotriva sentinței civile nr. 2022 din 31 X 2007 Tribunalului Iași, intimați fiind:, JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL IAȘI și TRIBUNALUL IAȘI, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată,nu s-a depus întâmpinare, recurentul, prin cererea de recurs, a solicitat judecata cauzei și în lipsă.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului,constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față.
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 7822/99 din data de 12 octombrie 2007, reclamantele, au solicitat, în contradictoriu cu pârâțiiMinisterul Justiției,Curtea de APEL IAȘI,TRIBUNALUL IAȘI, obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu egală cu indemnizația brută lunară din luna anterioară plecării în concediu pe anii 2003, 2004, actualizată cu rata inflației la data plății și obligarea ordonatorului principal de credite și a Ministerului Finanțelor Publice să includă în bugetul pe anul 2007 sumele necesare plății primelor de concediu restante.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că sunt angajate ca personal auxiliar de specialitate în cadrul Curții de APEL IAȘI și nu au beneficiat de prima de vacanță, așa cum prevăd dispozițiile art. 41 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, modificată prin nr.OG 83/2000.
Acest drept, prin legile bugetului de stat pe anii anteriori, a fost suspendat succesiv, dar aceasta nu echivalează cu o privare de drept, deoarece s-ar încălca principiul constituțional ce garantează realizarea drepturilor.
Se mai arată că, prin încheierea pronunțată la data de 21.05.2007, în dosarul nr.31/2005, s-a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale- din 12.12.2005, în sensul că dispozitivul acestei hotărâri va avea următorul conținut:
"Prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, respectiv o sumă egală cu indemnizația brută sau, după caz,salariul brut din luna anterioară plecării în concediu, pentru magistrați, se acordă numai pentru anii 2001 și 2002, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată."
Ministerul Justiției nu a depus în cauză întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 2022/31 octombrie 2007, TRIBUNALUL IAȘIa admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamante, pârâții fiind obligați să plătească acestora prima de concediu aferentă anilor 2003 și 2004, conform art.411alin.1 din Legea nr.50/1996, reactualizată cu indicele de inflație la data plății efective, reținând următoarele:
Reclamantele sunt salariatele Curții de APEL IAȘI, ca personal auxiliar de specialitate.
Potrivit art. 41 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, modificată prin nr.OG 83/2000: "magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în baza prezentei legi au dreptul pe perioada concediului de odihnă, la o primă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Din acest text s-a reținut că atât magistrații, cât și celălalt personal, inclusiv personalul auxiliar de specialitate (grefieri, grefieri - dactilografi, arhivari, registratori, aprozi) beneficiază de prima de concediu.
Prin dispozițiile art. 50 din nr.OUG 177/2002 s-au abrogat, începând cu data de 1 ianuarie 2003, dispozițiile art. 41 precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică.
Prin decizia nr. XXIII din 12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că:"Prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, respectiv o sumă egală cu indemnizația brută sau, după caz,salariul brut din luna anterioară plecării în concediu, pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate se acordă numai pentru perioada anilor 2001 - 2002, astfel cum s- reglementat prin art.411din Legea nr.50/996 introdus prin nr.OG83/2000".
Ulterior, prin încheierea din 21.05.2007 a, dată în dosarul nr.31/2005, s-a dispus îndreptarea erorii materiale- din 12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că, prima de concediu pentru magistrați se acordă numai pentru anii 2001 și 2002, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, criticând sentința primei instanțe pentru următoarele motive:
Recurentul susține că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, în condițiile în care acesta nu figurează ca subiect al raporturilor de muncă sau de serviciu la care fac referire reclamanții.
Cât privește solicitarea ca Ministerul Finanțelor Publice să includă în buget sumele necesare plății drepturilor salariale, recurentul arată că instanțele nu au competență de a legifera.
Recurentul arată că, deși are competența de a coordona responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, aceasta nu este de natură să-i confere calitate procesuală pasivă în cauză.
În drept, Ministerul Finanțelor Publice își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 punctul 9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Analizând recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice, prin prisma motivelor prevăzute de art. 3041și 304 pct. 9 Cod procedură civilă, se reține că acesta este nefondat, în mod corect prima instanță obligând recurentul să includă în buget sumele necesare plății sporului de vechime. Astfel, se reține că, potrivit disp. art. 49 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare și/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora.
Pentru aceste considerente, în mod corect prima instanță a reținut că recurentul Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în cauză.
În consecință, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod. proc.civ. urmează să se respingă recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I și să se mențină sentința pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I, împotriva sentinței civile nr.2022 din 31.10.2007 pronunțată de TRIBUNALUL IAȘI, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.:;
Tehnored.:;
2 ex.- 14.04.2008;
Jud.fond- TRIBUNALUL IAȘI -;
-.
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Carmen Bancu, Nelida Cristina
