Pretentii civile. Speta. Decizia 1397/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1397
Ședința publică din data de 16 iunie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Violeta Dumitru Cristina
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P, str. -. -,.35 1,.1,.5, județ P și Ministerul Justiției B, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.900 din 26 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în G, str.13, - 5,.A,.9, județ D și intimații-pârâți Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județ D și Ministerul Finanțelor Publice - prin D, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recursuri scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că prin decizia nr. 3795 din 24 martie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a declinat competența de soluționare cauzei în favoarea Curții de APEL PLOIEȘTI.
Totodată, se mai învederează că la dosarul cauzei s-a depus o notă de ședință din partea intimatei-reclamante prin care se solicită admiterea acțiunii așa cum a fost ea formulată urmând ca cererea să fie judecată în lipsă.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Dâmbovița, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata sporului de vechime începând cu 1.11.2000 până la 1.12.2003 precum și actualizarea acestor drepturi salariale cu indicele de inflație până la data plății efective.
In motivarea cererii reclamanta a arătat că prin art.31 din Legea 50/1996 s-a acordat magistraților și personalului auxiliar un spor de vechime ce constituie drept câștigat, iar dispozițiile acestui articol nu au fost abrogate expres prin modificările aduse acestei legi prin OG83/2000 fiind socotite ca modificate și implicit creând astfel o discriminare sub aspectul salarizării în înțelesul OG137/2000.
A mai susținut reclamanta, că prin decizia nr.36/2007 a Înaltei Curți de casație și Justiție s-a stabilit că dispozițiile art.33 alin.1 din Legea 50/1996 în raport cu prevederile OG83/2000, OUG 177/2000 și OUG 160/2000 se interpretează în sensul că magistrații beneficiau și de sporul de vechime în muncă în cuantum prevăzut de lege, iar conform art.329 alin.3 teia II Cod procedură civilă, dezlegarea problemelor de drept este obligatorie pentru instanțe.
A mai arătat reclamantă, că cererea sa nu este prescrisă deoarece aceste drepturi salariale au fost sistate abuziv, iar această sistare o consideră sinonimă cu o suspendare tacită a drepturilor solicitate, avându-se în vedere și prevederile art.19 din Decretul 167/1958.
Reclamanta a mai invocat și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în aplicarea principiului nediscriminării, în sensul că orice diferență de tratament făcută de stat unor persoane aflate în situații similare trebuie să își găsească o justificare obiectivă, ori în speță s-a înlăturat sporul de vechime pentru magistrați și a fost menținut pentru personalul auxiliar, creându-se o stare de inechitate și de discriminare interzisă de art.5 din Codul Muncii.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe disp.art.998, 1039, 1084 cod civil și art.269 și următoarele din Codul Muncii și art.1 din OG137/2000.
Pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTIa formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, invocând prevederile art.1 și 3 din Decretul 167/1958.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, motivat de faptul că sunt prestații periodice iar pentru fiecare dintre acestea curge un termen distinct de prescripție, că în mod concret termenul a început să curgă pentru fiecare prestație din momentul plății lunare a indemnizației de încadrare.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Daf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere faptul că rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea bugetului de stat și că acesta nu poate fi parte în proces deoarece este un litigiu de muncă.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.900 din 26 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a admis excepția lipsei calității procesuale a Ministerulului Finanțelor Publice, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI și Ministerul Justiției, s-a admis acțiunea, au fost obligați pârâții să plătească reclamantei contravaloarea sporului de vechime începând cu 01.11.2000 până la 01.12.2003, indexat cu indicele de creștere a prețurilor de la data la care erau datorate până la plata efectivă.
Pentru a pronunța această sentință, instanața de fond a reținut în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și
Finanțelor, că este întemeiată având în vedere că potrivit Legii 500/2002 Ministerul Finanțelor primește de la ordonatorii de credite proiectele de buget ale acestora cu anexele și solicită ordonatorilor principali de credite situația privind gradul de utilizare a fondurilor publice, neavând nicio legătură cu obiectul cererii, cu atât mai mult cu cât, conform art.282 Codul Muncii, părți din cererea de chemare în judecată având ca obiect drepturi izvorâte din raporturi de muncă nu pot fi decât salariații, angajatorii, sindicatele sau patronatele, iar pârâtul nu are nicio vocație dată de vreo lege specială.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI și Ministerul Justiției, instanța de fond a reținut că după apariția deciziei nr.36/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a unificat practica referitoare la sporul de vechime în sensul că magistrații beneficiau de acest spor de la apariția Legii 50/1996 și în continuare, după anul 2000.
A mai reținut instanța de fond că motivarea deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție conduce la concluzia că pentru înlăturarea oricărui tratament discriminatoriu care ar contraveni atât principiului egalității în drepturi instituit prin art.16 din Constituția României republicată, cât și dispozițiilor privind interzicerea discriminării cuprinse în art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului Și A Libertăților Fundamentale, magistrații beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă în cuantumul prevăzut de Legea 50/1996.
Totodată, instanța de fond a reținut că plata sporului de vechime a fost sistată în mod abuziv, astfel încât reclamanta este în termen legal de a solicita plata lui începând cu anul 2000.
A mai reținut instanța de fond, că în cauză nu se poate susține că dreptul la acțiune s-a prescris având în vedere că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție este motivată pe existența discriminării, or, potrivit art.21 (2) din OG137/2000 termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea lua cunoștință de existența discriminării după apariția deciziei 36 din anul 2007.
De asemenea, instanța de fond a reținut că suspendarea acordării sporului de vechime printr-o măsură abuzivă a angajatorului suspendă și dreptul la acțiune, astfel că excepția prescripției este neîntemeiată.
Mai mult decât atât, pentru ca un drept prevăzut de lege să nu devină doar obligație lipsită de conținut, instanța de fond a apreciat că nu se poate accepta că dreptul la acțiune s-a prescris când printr-un abuz evident a fost îngrădită nelegitim exercitarea lui, în speță acordarea drepturilor salariale prevăzute de lege.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că prin decizia 36/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s- statuat că magistrații beneficiau de sporul de vechime în cuantumul prevăzut de lege și după anul 2000, această decizie fiind obligatorie pentru instanțe potrivit art.329 alin3 Cod procedură civilă, astfel că tribunalul a admis acțiunea așa cum s-a arătat mai sus.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI și Ministerul Justiției.
Pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTIa criticat sentința recurată în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă pe considerentul că instanța de fond a apreciat greșit atunci când a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada
01.11.2000-01.10.2003 deoarece dreptul pretins se stinge dacă nu a fost exercitat în termen de 3 ani de la nașterea sa potrivit art.1 și 3 din Decretul 167/1958.
A arătat aceeași recurentă că suspendarea acordării sporului de vechime nu suspendă și dreptul la acțiune, astfel că excepția prescrierii dreptului la acțiune a fost respinsă în mod nelegal.
Pârâtul Ministerul Justiției a criticat sentința recurată în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă, motivând că acțiunea reclamantei este prescrisă întrucât potrivit art.3 alin.1 din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă, durata termenului general de prescripție aplicabil în materia dreptului de creanță este de 3 ani, iar momentul de la care începe să curgă este, potrivit art.8 din Decretul 167/1958, de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
În nici un caz dreptul la acțiune nu s-a născut de la data pronunțării Deciziei XXXVI/2007 a ICCJ, singurul efect prevăzut de lege pentru această decizie fiind obligativitatea ei pentru toate instanțele judecătorești.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Legal citați intimații nu au formulat întâmpinare la recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Acțiunilor în pretenții le este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art.3 din Decretul 167/1958 și începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune potrivit art.7 din același act normativ.
Ca atare, dreptul la acțiune al reclamantei este prescris pentru perioada solicitată, respectiv 01.11.2000-01.12.2003, având în vedere că acțiunea a fost introdusă la data de 26.03.2008.
Așa fiind, văzând și disp.art 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursurile, va modifica în parte sentința în sensul că va admite excepția prescripției și va respinge ca prescrisă acțiunea.
Va menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P, str. -. -,.35 1,.1,.5, județul P și Ministerul Justiției B, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.900 din 26 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în G, str.13, - 5,.A,.9, județul D și intimații-pârâți Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județul D și Ministerul Finanțelor Publice - prin D, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județul D și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că admite excepția prescripției dreptului la acțiune și respinge acțiunea ca prescrisă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 16 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Violeta Dumitru Cristina
- - - - - -
fiind în concedidu de odihnă, fiind în concedidu de odihnă,
prezenta se semnează de prezenta se semnează de
președintele instanței președintele instanței
Grefier,
Red.
Tehnored.
3ex./15.07.2009
dosar fond- - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond-
- G -
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Violeta Dumitru Cristina
