Pretentii civile. Speta. Decizia 1406/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1406/R/2009
Ședința publică din 2 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Gabriella Purja Eugenia vicepreședinte al instanței
-
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul formulat de pârâta SC SA B împotriva sentinței civile nr. 253 din 16 februarie 2009 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar civil nr-, privind și pe reclamanta intimată, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei recurente, av. în substituirea av., lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura de citare este realizată.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 6 mai 2009, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care solicită respingerea recursului. Se comunică un exemplar reprezentantului pârâtei recurente.
Reprezentantul reclamantului intimat depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială și copia actului adițional la contractul de muncă, invocat de reclamantă, arătând că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii cererii reclamantei privind obligarea pârâtei la plata primelor solicitate prin acțiune. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului declarat:
Prin sentința civilă nr.253 din 16 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Sălajs -a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei SC SA B și în consecință aceasta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 3503,46 lei reprezentând prima de Paști aferentă anului 2006 și de C aferentă anului 2005, actualizată în raport de indicele de inflație la data plății efective.
S-a respins ca nefondată excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Sălaj.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că reclamanta a fost angajata societății comerciale pârâte, pe durată nedeterminată, conform contractului individual de muncă intervenit între părți.
Cu privire la fondul cauzei, s-a reținut că, potrivit art.7 alin.2 din Legea 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, acesta este legea părților, dacă este încheiat cu respectarea normelor legale, executarea fiind obligatorie.
Potrivit art.42 alin.1 lit.c din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007- 2010 nr.2895/29 dec.2006, adaosurile la salariul de bază sunt adaosurile cuvenite la nivelul unităților și instituțiilor.
Potrivit art.168 din la nivel de SC SA, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu de bază pe SNP SA.
S-a reținut în temeiul dispozițiilor de mai sus că, pârâta avea obligația de a plăti reclamantei suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, acțiunea fiind întemeiată.
Susținerile pârâtei în sensul că primele salariale au fost incluse în salariul de bază au fost infirmate prin expertiza contabilă efectuată în cauză, din care rezultă că majorările salariale de care a beneficiat reclamanta în anii 2004-2006 au acoperit parțial inflația și nu reprezintă primele de sărbători la care aceasta este îndreptățită conform contractului colectiv de muncă.
Din expertiza efectuată în cauză rezultă că reclamanta este îndreptățită la suma de 3503,46 lei, actualizată în raport cu indicele de inflație.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SNP SA B, solicitând modificarea ei în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii.
În motivele aflate la 2-3 s-a arătat în esență că, în anul 2003 primele de Paști și de C au fost achitate salariaților, prin includerea în salariul de bază, iar în anii ulteriori, sumele ce reprezintă primele de mai sus au fost împărțite la 12, și au fost de asemenea introduse în salariul de bază al fiecărui angajat, determinând astfel, majorarea salariului.
Pe baza acordului dintre și SA începând cu anul 2003, primele de Paști și C au fost incluse în salariul lunar de bază al tuturor angajaților, devenind astfel parte a salariului de bază ca întreg, fără a mai fi în mod distinct individualizate și fără ca, după anul 2003 să mai poată fi modificate în mod distinct față de salariu.
Recursul nu este întemeiat.
Din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității comerciale rezultă că, partenerii sociali au convenit ca salariații SNP SA să beneficieze cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C decâte o suplimentarea drepturilor salariale încuantum de un salariu mediu pe SNP SA.
Valoarea concretă, modalitățile de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii urmau a fi stabilite prin negocieri între patronat și (art.168 alin.1).
S-a mai precizat în art.168 alin.2 din că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 se vor introduce în salariul de bază al fiecărui salariat.
Din cuprinsul articolului 168, așa cum s-a arătat mai sus se desprinde
1.regulaobligației angajatorului de a plăti de două ori pe an (de Paști și de C) câte o sumă de bani egală pentru toți angajații -stabilită la nivelul unui salariu de bază mediu pe SNP- sumă ce se va concretiza prin negociere cu sindicatul și
2.excepțiareferitoare la anul 2003 când suplimentările sunt cuprinse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Întrucât excepțiile sunt de strictă interpretare, susținerea pârâtei în sensul în care, suplimentările pe anii 2004-2006 nu se mai cuvin,ele fiind deja introduseîn salariul fiecărui angajat în anul 2003 nu are nici un temei.
Aceasta întrucât, dacă ar fi așa, dispozițiile alin.1 din art.168 nu ar avea nici o finalitate, ea legiferând o obligație care deja fusese executată încă în anul 2003.
În consecință, cu totul corect prima instanță a reținut că suplimentările de salariu cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C se cuvin angajaților, cu atât mai mult cu cât din cuprinsul textului art.168 alin.1 rezultă că la evenimentele respective se plăteștecâtesuplimentare, făcând excepție doar anul 2003, când plata s-a făcut eșalonat pe întregul an (alin.2).
Sub acest aspect nu are nici o relevanță faptul că în acest mod salariul fiecărui angajat a crescut putându-se reține eventual un consens al partenerilor sociali în acest sens.
În ceea ce privește suma la care a fost obligată pârâta SA critica este de asemenea nefondată, având în vedre expertiza efectuată în cauză din care rezultă atât suma pe care pârâta era datoare aop lăti cât și devalorizarea acesteia pe care aceasta trebuie să o acopere, având în vedere dispozițiile art.161 alin.4 muncii conform cărora angajatul este îndreptățit la plata salariului la termen cât și la daune interese pentru neplata sau întârzierea nejustificată a plății salariului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA B împotriva sentinței civile nr. 253 din 16 februarie 2009 Tribunalului Sălaj pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Gabriella Purja Eugenia
- - - - - -
GREFIER,
În concediu odihnă
Semnează
PRIM GREFIER
Red.GP
Dact./2ex.
17.07.2009
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Gabriella Purja Eugenia
