Pretentii civile. Speta. Decizia 1455/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 1455
Ședința publică din data de 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de pârâții Ministerul Justiției cu sediul în B,-, sect.5, Curtea de Apel Ploiești, cu sediul in P,-, jud.P, Tribunalul Prahova cu sediul în P, str. -.-, nr.6, jud. P, împotriva sentinței civile nr. 1260 din 17 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, -, -, (), toți cu domiciliul ales la udecatoria Sinaia, cu sediul în S,-, jud.P și pârâtul Statul R - prin Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sect.5, cauza fiind venită spre competentă soluționare potrivit deciziei nr. 1569 pronunțată la data de16 februarie 2009 de Înalta Curte de Casație și Justiție.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recursuri scutite de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea verificând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Reclamanții, (), au chemat in judecata pe pârâții STATUL R - prin MINISTERUL ECONOMIEI si FINANTELOR, MINISTERUL JUSTITIEI, CURTEA DE APEL P, TRIBUNALUL PRAHOVA solicitând instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa se dispuna obligarea paratilor in solidar sa le achite sporul de lucru la calculator de 15% calculat la salariul de baza incepand cu data de 01.04.2006 si in continuare pana la incetarea calitatii de personal auxiliar, reactualizarea acestor sume de bani con form indicelui d einflatie pana la data platii efective, efectuarea cuvenitelor mentiuni in carnetele de munca si obligarea paratilor la plata dobanzilor legale aferente acestor drepturi salariale.
In motivarea acțiunii reclamanții au arătat ca sunt salariați la udecătoria Sinaia făcând parte din categoria personalului auxiliar de specialitate care, deși își desfășoară activitatea lucrând la calculator, nu încasează sporul de 15% prevăzut de lege pentru condiții vătămătoare fata de personalul auxiliar de specialitate din cadrul ICCJ, salariații Ministerului Justiției si alți funcționari publici existând discriminare intre aceste categorii de salariați ce trebuie înlăturată prin acordarea acestui spor.
Pârâta Curtea de Apel formulat întâmpinări prin care invocat excepția necompetentei materiale a instanței in condițiile în care reclamanții au calitatea de funcționari publici, solicitând și respingerea acțiunii, atât timp cat prin OUG nr.82/2004 s-a stabilit acordarea acestui spor doar funcționarilor publici din cadrul ICCJ si din cadrul Departamentului Economico Financiar si Administrativ al celorlalte instanțe si nicidecum si personalului auxiliar de specialitate.
Paratul MEF formulat o întâmpinare prin care invocat excepția lipsei calității procesuale pasive in condițiile in care nu are nici un raport de munca cu reclamanții.
Tribunalul Prahova și Ministerul Justiției au formulat întâmpinări solicitând respingerea acțiunii atât timp cat acordarea sporului solicitat este condiționată de existența unei expertize de specialitate pentru a se stabili daca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.48 din 50/1996 si OG nr.8/2007 pentru acordarea acestui spor.
Prin sentința civilă nr.1260/17.04.2008 Tribunalul Prahovaa respins excepția necompetentei materiale a instanței, admite excepția lipsei calității procesuale pasive paratului Ministerul Economiei si Finanțelor și respinge acțiunea față de acesta ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva. Pe fond, s-a admis în parte acțiunea și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel P, Tribunalul Prahova in solidar sa achite fiecarei reclamante sporul de lucru la calculator de 15% calculat la salariul de baza incepand cu data de 01.04.2006 si in continuare pana la incetarea calitatii de personal auxiliar, sume ce vor fi actualizate conform indicelui de inflatie de la data scadentei fiecareia si pana la data platii efective si sa efectueze cuvenitele mentiuni in carnetele de munca ale reclamantelor. Treibunalul respinge ca neintemeiat capatul actiunii formulat de reclamante privind obligarea paratilor sus mentionati la plata dobanzilor legale.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamantii sunt salariați la udecătoria Sinaia indeplinind funcția de grefieri, arhivari, etc. facand parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, functii in baza carora isi desfasoara activitatea utilizand calculatorul.
Disp. art. 22 din OG nr. 8/2007 stipuleaza ca personalul auxiliar de specialitate din cadrul instantelor judecătorești beneficiază printre altele si de spor de conditii de munca deosebite, grele, vătămatoare sau periculoase.
De asemenea, disp. art. 48 din 50/1996, prevedeau ca pentru conditii deosebite de munca, grele, vatămatoare sau periculoase, in alte locuri de munca se poate acorda un spor de 15 % din salariul de baza brut proportional cu timpul efectiv lucrat în aceste conditii.
Totodată, disp. art. 5 alin.l din 53/2000, art.38,41 din Constituția României, art. 5 Codul muncii stabilesc principiul egalitatii de tratament fata de toti salariații si angajatorii și anume la munca egala plata egala.
Atat timp cat reclamanții in calitate de pesonal auxiliar de specialitate fac parte din personalul instanțelor judecătorești, iar acestia nu încasează sporul de 15% pentru conditii deosebite de munca, grele, vătămatoare, periculoase, spor încasat de personalul auxiliar de specialitate din cadrul ICCJ si de salariații din cadrul Ministerului Justitiei, înseamnă ca are loc o discriminare intre relamanti in calitate de pesonal auxiliar de specialitate si ceilalți salariați - personal auxiliar de specialitate din cadrul ICCJ, Ministerului Justiției, deoarece, prin încasarea acestui spor de către salariați, apartinând Ministerului Justiției și neîncasarea acestuia de către salariați, îndeplinind aceleași functii la nivelul instanțelor judecătorești ce alcătuiesc Ministerul Justiției, instituie un tratament discriminatoriu intre aceleași categorii de salariați - personal auxiliar de specialitate, creându-se o inechitate prin favorizarea unor salariați si defavorizarea altora.
Mai mult chiar, in condițiile în care reclamanții desfășoară in calitate de personal auxiliar de specialitate o muncă egala ca si personalul auxiliar de specialitate din cadrul ICCJ, ca și salariații de la Ministerul Justitiei, inseamna ca si reclamantii au dreptul la o plata egala pentru munca egala pe care o prestează ca si ceilalti salariati sus mentionați, plata care include cu titlu de drepturi salariale si sporul de 15%.
De altfel, nu exista nici o justificare obiectiva care sa justifice vreun scop legitim pentru acordarea acestui spor unor salariati din cadrul instantelor judecatoresti, Ministerului Justitiei si neacordarea acestuia celorlalti salariati de la nivelul instantelor ierarhic inferioare, intrucat nu exista nici o dispozitie egala care sa instituie o justificare in acest sens si nici un scop anume prin acordarea acestui spo numai anumitor categorii de salariati in detrimentul altora, caz in care se creeaza discriminare in cadrul aceleiași categorii de salariați la nivelul Ministerului Justitiei, avand drept scop înlăturarea dreptului reclamanților la plata egala pentru munca egala.
Apărările pârâților in senul ca acordarea acestui spor este conditionată de existenta unei expertize de specialitate pentru stabilirea conditiilor de munca deosebite si ca numai legiuitorul este cel care poate sa prevada acordarea acestui drept, nu pot fi avute in vedere deoarece pe de o parte angajatorul - Ministerul Justitiei are obligatia sa efectueze aceasta expertiza si nu reclamantii, iar pe de alta parte in conditiile in care Ministerul Justitiei a stabilit acordarea acestui spor anumitor salariati prin diferite ordine, inseamnă ca si Ministerul Justitiei are o asemenea atributie nu numai puterea legislativa.
Tribunalul a respins ca neintemeiat capatul actiunii privind obligarea paratilor sus mentionati la plata dobanzilor legale intrucat, reclamantii au dreptul doar la reactualizarea sumelor cu titlu de prejudiciu suferit ca urmare a neincasarii la termenele scadente a drepturilor solicitate si nicidecum si la plata dobanzilor legale aferente acestor drepturi cu acelasi titlu.
Tribunalul a respins excepția necompetentei materiale a instantei atat timp cat actiunea vizeaza pretentii izvorate din raporturi de munca, iar reclamantii nu au calitatea de functionari publici ci de personal auxiliar de specialitate functionand in cadrul instantelor judecatoresti.
Totodata, s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive paratului Ministerul Economiei si Finantelor, intrucat nu exista nici un raport de munca intre reclamanti si acest parat, caz in care reclamantii nu pot pretinde obligarea acestui parat la plata drepturilor solicitate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Justiției și Tribunalul Prahova, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursurilor declarate se susține, în esență, că nu există reglementat un asemenea drept pentru personalul auxiliar de specialitate, că legea specială de salarizare prevede anumite drepturi salariale la care nu se pot adăuga altele, nereglementate de lege.
Se mai arată că reclamanții beneficiază deja de un spor de condiții vătămătoare prevăzut ca atare de lege.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele recursurilor, curtea va constata că acestea sunt fondate.
Disp. art. 22 din OG nr. 8/2007 stipulează că personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești beneficiază printre altele si de spor de condiții de munca deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase.
De asemenea, disp. art. 48 din 50/1996 prevăd că pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, în alte locuri de muncă se poate acorda un spor de 15 % din salariul de bază brut proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții, locuri de muncă în care nu sunt cuprinși reclamanții din prezenta cauză.
Astfel, legiuitorul a înțeles să atribuie anumitor categorii de personal beneficii salariale diferite în raport cu alte categorii, concretizate sporuri diferite.
Diferențierea a fost făcută pe criterii obiective, în funcție de atribuțiile de serviciu concrete ale fiecărei categorii profesionale.
Reclamanții solicită a se face, practic, o analiză a soluției legislative adoptate în privința salarizării personalului auxiliar de specialitate, iar nu o analiză a modului de aplicare a dispozițiilor legale.
Prevederea unor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat si neprevederea sau prevederea în alt cuantum în beneficiul unei alte categorii profesionale salarizate, de asemenea, de la bugetul de stat este exclusiv o opțiune a legiuitorului.
Prin acțiunea de față, s-a solicitat înlăturarea discriminării rezultate din acordarea unor drepturi salariale diferite de cele acordate altor categorii de personal bugetar.
Prin mai multe decizii pronunțate în ședința din 3.07.2008, Curtea Constituțională, învestită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1, art.2 alin 3 și art.27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În considerentele deciziei sus menționate, s-a reținut, printre altele, că având în vedere dispozițiile art. 1, ale art.2 alin.3 și ale art.27 alin 1 din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, la care s-a făcut trimitere, instanța de judecată ar putea să înțeleagă, ceea ce s-a și petrecut în una din cauzele analizate, că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport de care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Or, a reținut Curtea Constituțională, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin 4 din Constituție, ca și prevederile art.61 alin 1, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
De asemenea, Curtea Constituțională a arătat că Parlamentul și prin delegare legislativă, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală, iar instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Deciziile invocate, pronunțate de Curtea Constituțională sunt definitive și general obligatorii, așa cum statuează disp.art.147 alin.4 din Constituție și ale art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Prin urmare, curtea, văzând disp. art.304, 3041și 312 alin.1 pr.civ. va admite recursurile declarate, va modifica în parte sentința, în sensul că va respinge în tot acțiunea ca neîntemeiată.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâții Ministerul Justiției cu sediul în B,-, sect.5, Curtea de Apel Ploiești, cu sediul in P,-, jud.P, Tribunalul Prahova cu sediul în P, str. -.-, nr.6, jud. P, împotriva sentinței civile nr. 1260 din 17 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, -, -, (), toți cu domiciliul ales la udecatoria Sinaia, cu sediul în S,-, jud.P și pârâtul Statul R - prin Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sect.5, cauza fiind venită spre competentă soluționare potrivit deciziei nr. 1569 pronunțată la data de16 februarie 2009 de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Modifică în parte sentința, în sensul că respinge în tot acțiunea ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
- - - - - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Red./MD
2 ex/23.06.2009
f-
-
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
