Pretentii civile. Speta. Decizia 1824/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.1824/R-CM
Ședința publică din 30 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ion Rebeca JUDECĂTOR 2: Georgiana Nanu
JUDECĂTOR 3: Veronica Șerbănoiu
Judecător: - --
Grefier:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile civile declarate de reclamantul SINDICATUL PREUNIVERSITAR MUNTENIA, în numele membrilor săi de sindicat, G, G, cu sediul în P,--6, județ A și pârâtul MUNICIPIUL PITEȘTI PRIN PRIMAR, cu sediul în P,-, județ A, împotriva sentinței civile nr.1046/CM din 22 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-reclamant Sindicatul Preuniversitar Muntenia, în numele membrilor săi de sindicat, G, G, recurentul-pârât Municipiul P-prin primar și intimații-pârâți Corpul Corpului Didactic, Inspectoratul Școlar Județean A și Ministerul Educație, Cercetării și.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, în baza dispozițiilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea în lipsă.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra lor.
CURTEA
Constată că, prin acțiunea formulată la data de 31.10.2008 Sindicatul Preuniversitar Muntenia în numele și pentru reclamanții - membri de sindicat -, G, G, și, a chemat în judecată pe pârâții Casa Corpului Didactic, Municipiul P, Inspectoratul Școlar Județean A și Ministerul Educației, Cercetării și, solicitând obligarea la calcularea corectă și plata sumelor reprezentând prima de vacanță pe anii 2001-2008, și pe viitor, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii sindicatul a susținut că membrii în numele cărora a formulat prezenta acțiune sunt îndreptățiți la aceste prime de vacanță în virtutea art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997 care prevede că personalul din învățământ beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
De asemenea, art.243 din Codul muncii prevede că, contractul colectiv de muncă este obligatoriu între părți, art.165 din Codul muncii prevede că salariații nu pot renunța la drepturile salariale cuvenite, pe când art.241 din Codul muncii stipulează că, contractul colectiv de muncă produce efecte asupra tuturor salariaților din învățământ.
Pârâtul Municipiul Paf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând în primul rând excepția lipsei calității procesuale pasive, dat fiind faptul că drepturile salariale pentru personalul din învățământul preuniversitar sunt calculate de către ordonatorii terțiari de credite, neexistând raporturi juridice între personalul didactic și Municipiul
Pe fondul cauzei, a susținut respingerea acțiunii întrucât textul de lege invocat ca temei legal se referă la funcționarii publici, calitate pe care nu o au reclamanții, membri de sindicat.
Și pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, a formulat întâmpinare invocând în principal excepția lipsei calității procesuale pasive - motivat de faptul că nu este angajatorul membrilor de sindicat și nu are obligația de calculare și plată a drepturilor salariale ale acestora - precum și excepția prescripției dreptului material la acțiune - termenul de prescripție fiind de trei ani potrivit art.166 alin.1 din Codul muncii, iar termenul prescripției nu s-a întrerupt prin nr.OUG146/2007, întrucât aceasta nu se aplică personalului didactic.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii pe motiv că Legea nr.128/1997 - privind statutul personalului didactic nu prevede acest drept pentru această categorie de personal.
La termenul din data de 18.06.2009 instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților - membri de sindicat pentru perioada 2001-30.10.2005.
Prin sentința civilă nr.1046/CM/22 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului P și a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și, fiind respinsă acțiunea față de acest pârât.
S-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 2001 - 30.10.2005 și în consecință a fost respinsă cererea reclamanților pe această perioadă.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamant în numele și pentru reclamanții - membri de sindicat și a fost obligată pârâta Casa Corpului Didactic să calculeze și să plătească reclamanților prima de vacanță corespunzătoare perioadei 31.10.2005-31.12.2008, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamanți, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Municipiul P să vireze pârâtei de mai sus fondurile necesare achitării drepturilor salariale de mai sus.
A fost respinsă acțiunea față de Inspectoratul Școlar Județean A, precum și cererea Sindicatului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și, tribunalul a apreciat că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Între acest minister și reclamanții - membri de sindicat - nu există raporturi juridice de muncă, primul nefiind angajatorul celor din urmă. Mai mult ministerul nu are nici calitatea de ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, întrucât potrivit art.13 din nr.OUG32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune s-a constatat că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.166 alin.1 din Codul muncii, "dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
Art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997 prevede expres că personalul din învățământ beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute în contractul colectiv de muncă.
La rândul său, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de de Învățământ a prevăzut încă de la începutul apariției sale, dreptul personalului didactic la prima de vacanță ce trebuia acordată în plus față de indemnizația de concediu.
Acest drept nu a fost niciodată suspendat, așa încât în cauză nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile nr.OUG146/2007, aceasta din urmă referindu-se la aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006.
Cum dreptul la prima de vacanță nu a fost suspendat, nu se poate vorbi nici de o întrerupere a cursului prescripției extinctive, așa încât potrivit art.166 alin.1 din Codul muncii excepția este întemeiată fiind admisă, iar pe cale de consecință, au fost respinse solicitările reclamanților privind acordarea primei de vacanță pentru perioada 2001-30.10.2005.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului P, tribunalul a constatat că este neîntemeiată, având în vedere prevederile Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată prin Legea nr.286/2006 coroborate cu prevederile nr.OG17/2006, precum și dispozițiile art.13 din nr.OUG32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, în raport de care începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror acestea își desfășoară activitatea.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
În baza prerogativelor date de dispozițiile art.28 din Legea nr.54/2003 Sindicatul Personalului din Învățământul Preuniversitar, în apărarea drepturilor membrilor săi, a solicitat pârâților plata primelor de vacanță pe perioada 2005-2008, indexate cu indicele de inflație la data plății efective, drept de care nu au beneficiat, deși erau îndreptățiți conform clauzelor cuprinse în contractul colectiv de muncă.
Art.241 alin.1 Codul muncii stipulează că, contractul colectiv de muncă la nivel național produce efecte obligatorii asupra tuturor salariaților angajați iar art.8 alin.1 din CCM la nivel național pe 2007 - 2010 prevede că în raporturile de muncă dintre angajați și angajator se aplică cu prioritate reglementările mai favorabile pentru salariat indiferent dacă acestea se găsesc sau nu în contractul colectiv de muncă sau în prevederile legale.
Art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997 prevede expres că personalul din învățământ beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute în contractul colectiv de muncă.
În această ordine de idei, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de de Învățământ a prevăzut încă de la începutul apariției sale, dreptul personalului didactic la prima de vacanță ce trebuia acordată în plus față de indemnizația de concediu.
Astfel, potrivit art.37 lit.g din Contractul Colectiv de Muncă amintit, părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Tribunalul a acordat aceste drepturi numai până la data de 31.12.2008 întrucât nu se poate substitui voinței părților în stabilirea clauzelor contractuale, iar pentru viitor acest drept ar putea să nu mai fie negociat între părți. În consecință a acordat prima de vacanță doar până la 31.12.2008.
Întrucât mențiunile privind prima de vacanță nu sunt evidențiază în carnetul de muncă, a fost respinsă solicitarea reclamanților în acest sens, iar în ceea ce privește faptul că între reclamanți și Inspectoratul Școlar Județean A nu există raporturi juridice de muncă a fost respinsă acțiunea reclamanților față de acest pârât.
Deoarece la dosar nu s-au găsit dovezi din care să reiasă cheltuielile suportat de către Sindicat cu acest proces, a fost respinsă cererea acestuia formulată în acest sens.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri, în termen legal, încadrate în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, atât reclamantul Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia, cât și pârâtul Municipiul P - prin Primar.
Cu privire la recursul formulat de reclamant acesta susține că în mod greșit tribunalul nu a admis cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, deși a depus în termen la dosar înscrisurile ce dovedesc plata acestor cheltuieli.
Pârâtul a criticat sentința ca nelegală pentru următoarele:
În mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului P, acesta neavând calitatea de angajator și nefiindu-i aplicabile dispozițiile art.37 lit.g din Contractul Colectiv de Muncă.
În mod greșit a fost admisă acțiunea reclamanților, în condițiile în care aceștia nu au calitatea de funcționari publici, prin urmare nu le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarului public.
Hotărârea recurată nu este motivată, invocarea prevederilor constituționale și ale contractului de muncă nefiind de natură al îndreptăți pe reclamanți la acordarea acestui drept, în absența unor dispoziții legale exprese.
Recursurile sunt nefondate.
Referitor la recursul formulat de Sindicatul Preuniversitar Muntenia, Curtea constată că potrivit dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, cheltuielile de judecată vor fi suportate în final de către partea din vina căreia s-a promovat acțiunea, adică tocmai de partea care a pierdut procesul.
Prin acțiunea formulată, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, însă nu au făcut dovada acestor cheltuieli, astfel încât, cererea fiind neîntemeiată, în mod corect tribunalul a respins-
Prin motivele de recurs, recurentul-reclamant susține că a depus la dosarul de fond înscrisuri ce dovedesc cheltuielile de judecată ocazionate de proces; se constată însă că aceste înscrisuri nu se află la dosar, cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată nefiind dovedită, astfel încât instanța de fond a dat o soluție corectă de respingere a acestei cereri ca nefondată.
În ceea ce privește recursul formulat de către pârât, Curtea a reținut următoarele:
Instanța de fond a respins în mod corect excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului P reținând că finanțarea cheltuielilor cu salarizarea personalului didactic auxiliar al instituțiilor de învățământ preuniversitar este asigurată din anul 2001 potrivit art.13 din nr.OUG32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror fază teritorială acestea își desfășoară activitatea.
, art.167 din Legea învățământului nr.84/1995, modificată, este în sensul că fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic și a personalului didactic auxiliar din instituțiile de învățământ preuniversitar sunt asigurate din bugetul de stat și defalcate în bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale.
Prin urmare, unitatea administrativ teritorială în care unitatea de învățământ preuniversitar funcționează are calitatea procesual pasivă. fiind în mod corect obligată de instanța de fond la a vira pârâților fondurile necesare achitării drepturilor bănești.
Al doilea motiv de recurs este tot nefondat.
Analizând considerentele sentinței recurate, Curtea reține că prima instanță nu a soluționat cauza în baza dispozițiilor Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarului public, astfel cum în mod eronat susține recurenta.
formulate de reclamanți îi sunt aplicabile Legea nr.128/1997 precum și Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel de ramură de învățământ, acesta din urmă având obligativitate pentru părți potrivit art.30 alin.1 și 2 din Legea nr.130/1996 a Contractului Colectiv de Muncă, astfel cum a și reținut prima instanță, neavând legătură cu categoria funcționarilor publici a căror regim juridic este guvernat de o altă lege specială.
În sfârșit, din dezvoltarea ultimei critici, vizând nemotivarea hotărârii, Curtea constată că aceasta nu se referă la insuficiența sau lipsa considerentelor pentru care prima instanță a admis acțiunea, ci se circumscrie tot motivului de recurs vizând încălcarea sau greșita aplicare a legii, mai sus analizat.
Față de cele expuse, în temeiul art.312 Cod procedură civilă raportat la art.291 din Codul muncii, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de reclamantul SINDICATUL PREUNIVERSITAR MUNTENIA, în numele membrilor săi de sindicat, G, G, cu sediul în P,--6, județ A și pârâtul MUNICIPIUL PITEȘTI prin PRIMAR, cu sediul în P,-, județ A, împotriva sentinței civile nr.1046/CM/22 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții CASA CORPULUI DIDACTIC, cu sediul în P, str.- nr.45, județul A, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN, cu sediul în P,--6, județul A și MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, cu sediul în--30, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red./23.12.2009
GM/7 ex.
Jud.fond:
Președinte:Ion RebecaJudecători:Ion Rebeca, Georgiana Nanu, Veronica Șerbănoiu
