Pretentii civile. Speta. Decizia 192/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția conflicte de munc și asigurri sociale
Decizia Nr. 192/ Dosar Nr-
Ședința public din 20 februarie 2008
PREȘEDINTE - - judector
--- - judector
- judector
grefier
Pentru astzi fiind amânat pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor - prin C - și Curtea de Apel Brașov împotriva sentinței civile nr. 1423 din 22 noiembrie 2007 pronunțat de Tribunalul în dosarul nr. 901/119/2007 .
La apelul nominal fcut în ședinț public, la pronunțare, se constat lipsa prților.
Procedura îndeplinit.
Dezbaterile în cauz au avut loc în ședința public din14 februarie 2008, când prțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședinț din acea dat, ce face parte integrant din prezenta decizie.
In vederea deliberrii, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru astzi,20 februarie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de faț;
Constat c prin sentința civil nr. 1423/29 noiembrie 2007 Tribunalului Covasnas -a admis acțiunea formulat de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Covasna.
Au fost obligați pârâții s plteasc reclamantei drepturile bnești reprezentând prime de vacanț aferente anilor 2003-2006, calculate și actualizate la data pronunțrii sentinței prin raportul de expertiz contabil nr.229/21.11.2007 întocmit de expert R, care face parte integrant prin prezenta, în cuantum de 5876,8 lei, și actualizarea sumei de mai sus în raport de rata inflației începând cu data de 6 decembrie 2007, pân la data plții efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor s aloce fondurile necesare acordrii drepturilor salariale solicitate prin acțiune.
A fost obligat reclamanta s achite în contul expertului R, diferența de onorariu pentru expertiz în cuantum de 190 lei.
Au fost obligați pârâții la plata sumei de 260 lei ctre reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecat.
Pentru a pronunța aceast sentinț instanța a reținut urmtoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 411alin. 1 din Legea 50/1996, introdus prin OG 83/2000 privind modificarea și completarea acestei legi, magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în baza prezentei legi, au dreptul pe perioada concediului de odihn, pe lâng indemnizația de concediu, la o prim egal cu indemnizația brut a lunii anterioare plecrii în concediu, care se impoziteaz separat.
Reclamantei nu i s- acordat acest drept la efectuarea concediului de odihn pe anii 2003-2006, întrucât prin acte normative succesive, a fost suspendat aplicarea dispozițiilor art. 411alin. din Legea 50/1996. Aceste dispoziții de suspendare contravin îns dispozițiilor art. 53 din Constituția României, potrivit crora restrângerea exercițiului unor drepturi și libertți, nu poate fi dispus decât dac aceast msur este necesar într-o societate democratic, iar în situația în care se apreciaz c aceast msur este necesar, ea trebuie s fie proporțional cu situația care a determinat-o, fr aduce atingere existenței dreptului sau a libertții restrânse.
In speț, suspendarea aplicrii dispozițiilor legale prin care se recunoaște dreptul la prima de concediu, echivaleaz cu restrângerea exercițiului acestui drept, fr a fi îndeplinite condițiile impuse de art. 49 din Constituție, și ca atare, textele de lege prin care s-a suspendat acest drept, se apreciaz ca fiind date cu nesocotirea normelor constituționale.
Instanța a mai reținut c dispozițiile Deciziei nr. XXIII din 12 decembrie 2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție nu sunt aplicabile în cauz. Înalta Curte de Casație și Justiție admițând recursul în interesul legii declarat de procurorul general, a stabilit c prima de concediu nu poate fi acordat decât pentru anii 2001 și 2002 întrucât dispozițiile art. 411alin. 1 din Legea 50/1996 au fost abrogate implicit prin OUG 177/2002, dar sub acest aspect se impun câteva precizri:
Prin OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților analizat în decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu s-au abrogat prevederile referitoare la prima de concediu de care beneficiaz personalul auxiliar de specialitate. Potrivit art. 50 alin. 2 din ordonanț, la data intrrii în vigoare a acestui act normativ, se abrog art. 411alin.1 precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridic, asimilat acestora, din Legea 50/1996.
Din interpretarea gramatical a titlurilor celor dou acte normative, rezult fr dubiu c Legea 50/1996 reglementeaz salarizarea și alte drepturi ale magistraților, dar și ale celorlalte categorii de personal din cadrul autoritții judectorești, iar OUG 177/2002 se refer doar la salarizarea și alte drepturi ale magistraților precum și ale personalului asimilat acestora. Personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judectorești, nu face parte din categoria personalului de specialitate juridic asimilat magistraților, prin urmare dispozițiile OUG nr. 177/2002 nu le sunt aplicabile, astfel acordarea primelor de concediu personalul auxiliar pe anii 2003, 2004, 2005 și 2006 are ca temei juridic dispozițiile art. 411alin 1 din Legea 50/1996 care au rmas în vigoare pân la apariția noii legi de salarizare a acestei categorii de personal.
In aceste condiții, nu poate fi reținut incidența în cauz a Deciziei nr. XXIII a Înaltei Curți de Casație și Justiție, chiar dac în dispozitivul acesteia se face referire la magistrați și personalul auxiliar.
În cauz s-a efectuat o expertiz judiciar ale cror calcule nu au fost contestate de ctre Tribunalul Covasna, care, în urma verificrii, a specificat c sumele sunt corect calculate de expert raportat la pretențiile reclamantelor.
Având în vedere succesiunea în timp a reglementrilor legale privind salarizarea personalului auxiliar, instanța a apreciat c acțiunea reclamanților este întemeiat, și pe cale de consecinț a fost admis, sens în care a obligat pârâții s plteasc reclamanților drepturile bnești cu titlu de prime de vacanț aferente anilor 2003-2006, drepturi care au fost actualizate cu indicele de inflație, conform raportului de expertiz întocmit în cauz de expertul R, care face parte integrant din sentinț, potrivit dispozitivului acesteia, precum și actualizarea sumelor acordate în raport de rata inflației începând cu data pronunțrii prezentei pân la data plții efective, cu aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod pr. civil.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de ctre recurenta Curtea de Apel Brașov, și Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie:
În dezvoltarea motivelor de recurs, Curtea de Apel Brașov critic sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei calitții procesuale pasive a Curții de Apel pentru perioada 1.05.2004-1.07.2005. Pentru perioada cuprins între 2003 și data introducerii acțiunii, în temeiul art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1957, precum și excepția lipsei calitții procesuale pasive a Curții de Apel Brașov pentru perioada cuprins între 1.05.2004 - 1.07.2005, perioad în care curtea nu avea calitatea de ordonator secundar de credite. De asemenea, se susține de recurenta Curtea de Apel Brașovc în perioada cuprins între anii 2001-2006 dreptul la prim de vacanț nu a fost niciodat scadent msura suspendrii plții acestuia fiind luat succesiv prin legile bugetului de stat nr. 743/2001, Legea nr. 631/2002, Legea nr. 507/2003, Lega nr. 511/2004 și Legea nr. 379/2005.
Prin recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin mandatara Direcția General a Finanțelor Publice C, sentința este criticat pentru nelegalitate, recurentul susținând c Tribunalul Covasnaa respins în mod eronat excepția lipsei calitții procesuale pasive a sa. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 7 din nr.OUG 146/2007, pentru aprobarea plții primelor de concediu de odihn, suspendate în perioada 2001-2006, se precizeaz c, " Ordonatorii principali de credite au obligația s asigure aplicarea prevederilor prezentei ordonanțe de urgenț cu prioritate, din economiile obținute la cheltuielile de personal din posturile vacante". Or, Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite așa cum și Ministerul Justiției este ordonator principal. Între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției nu exist nici o obligație, iar pentru faptul c ordonatorul principal de credite nu a avut în vedere plata sumelor solicitate de reclamanta intimat, nu poate fi obligat Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea acestor fonduri izvorâte dintr-un raport de munc.
Totodat, a criticat sentința pentru faptul c au fost admise pretențiile actualizate în raport cu indicii de inflație de la data nașterii dreptului și pân la data plții efective, deși în conformitate cu prevederile art. 1088 cod civil " la obligațiile care au ca obiect o sum oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde dobânda legal, afar de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate. Aceste daune nu sunt debite decât în ziua cererii de chemare în judecat, afar de cazurile când dobânda curge de drept".
Sentința este criticat și pentru acordarea cheltuielilor de judecat, în condițiile în care Ministerul Economiei și Finanțelor nu are nici o culp.
Examinând sentința atacat în raport de criticile formulate instanța apreciaz c recursurile nu sunt întemeiate și în consecinț vor fi respinse în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedur civil pentru urmtoarele considerente:
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta Curtea de Apel Brașov, excepția prescripției dreptului material la acțiune nu poate fi primit, având în vedere faptul c dreptul la acțiune s-a nscut la momentul în care a încetat msura suspendrii plții primei de vacanț, suspendare ce a fost dispus prin legile bugetare, pân în anul 2006. În conformitate cu disp. art. 7 din decretul 167/1957, partea nu poate fi sancționat pentru pasivitate atâta timp cât nu s-a nscut dreptul material la acțiune.
Prin urmare în mod corect prima instanț a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, procedând la analizarea pe fond a cauzei.
Cât privește calitatea procesual pasiv a Curții de Apel Brașov, pân la data de 1.07.2005, aceast excepție nu poate fi admis, având în vedere c reclamanta este angajat în cadrul Judectoriei Tg. S în calitate de grefier, judectorie care face parte din Curtea de Apel Brașov.
Prin urmare raporturile de munc în cadrul crora se circumscrie și prezentul litigiu, sunt stabilite între reclamant și Curtea de Apel Brașov, în calitate de angajator.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge excepțiile invocate.
Prin legea bugetar pe anul 2007 nu au mai fost reluate dispozițiile privind suspendarea plții primelor de vacanț, motiv pentru care data de 1.01.2007 coincide cu data nașterii dreptului material la acțiune.
Întrucât dreptul acestei categorii de personal la prime de vacanț nu a fost abrogat printr-o prevedere legal expres, nu se poate înltura existența lui anterioar și pentru c nu mai exist nici o cauz de suspendare legal, în mod corect prima instanț a admis acțiunea promovat de reclamanți.
Prin încheierea ședinței publice din 21 mai 2007 pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție, în îndreptarea e eroare material s-a înlturat mențiunea "și personalul auxiliar de specialitate", astfel c dispoziția de acordare a primelor de vacanț pentru anii 2001 și 2002 privește numai categoria magistraților. Prin urmare, în cauz nu mai pot fi incidente dispozițiile art. 329 alin. 3 Cod pr. civil astfel c pentru motivele mai sus menționate, acțiunea reclamanților este întemeiat.
Faț de considerentele ce preced, în temeiul art. 312 cod pr. civil recursul va fi respins.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, criticile formulate de acesta cu privire la lipsa calitții procesual pasive a acestei prți, urmeaz s fie respinse. Din conținutul dispozitivului rezult c aceast parte a fost obligat s pun la dispoziție sumele de bani solicitate, astfel c nu este necesar existența unor raporturi juridice directe de munc, între prți.
În privința cheltuielilor de judecat, având în vedere c recurenta pârât a czut în pretenții, în mod întemeiat a fost obligat la plata acestora în conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod pr. civil.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de recurenții pârâți Curtea de Apel Brașov și Ministerul Economiei și Finanțelor - prin C - împotriva sentinței civile nr. 1405/29.11.2007 a Tribunalului Covasna pe care o menține.
IREVOCABIL.
Pronunțat în ședinț public azi 20 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECTOR, JUDECTOR,
- - --- - -
Grefier,
Red. - 22.02.08
Dact. - 20.03.08
2 ex.
Red. apel -
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Maria Carmen Tică, Ligia
