Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 190/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 190/R/ Dosar nr-
Ședința publică din 20 februarie 2008
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi
JUDECĂTORI: Camelia Juravschi, Maria Carmen Tică Ligia
-
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Curtea de Apel Brașov și Ministerul Economiei și Finanțelor - prin C -, împotriva sentinței civile nr. 1368 din 22 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Covasna, în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică - la pronunțare - se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 14 februarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
In vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 20 februarie 2008.
Curtea
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 1368/22.11.2007, Tribunalul Covasnaa admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Brașov și în consecință a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Covasna să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând primă de vacanță aferentă anilor 2003-2006 calculată și actualizată la data pronunțării sentinței prin raportul de expertiză contabilă nr. 216/2007 întocmit de expertul care face parte integrantă din prezenta, în cuantum brut de 4.662 lei și actualizarea sumei de mai sus în raport de rata inflației, începând cu data de 22.11.2007 până la data plății efective, a obligat Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare acordării dreptului social și a obligat pârâții la plata sumei de 260 lei către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor în actuala denumire, și cea a prescripției dreptului material la acțiune pentru 2003 instanța le-a respins pe amândouă, deoarece potrivit Legii 500/2002 îi revine obligația de a elabora proiectele de buget pentru venituri și cheltuieli și implicit rectificarea bugetelor instituțiilor bugetare în funcție de nevoile acestora, ținând cont în speța de față că finanțarea este bugetară, fiind pârâții instituții publice. În ceea ce privește prescripția instanța a apreciat că atâta timp cât prin legi bugetare succesive acest drept a fost suspendat termenul pentru împlinirea prescripției nu s-a împlinit, și prin urmare nu sunt incidente prevederile invocate in cauză.
În ceea ce privește fondul cauzei tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 411alin. 1 din Legea 50/1996, introdus prin OG 83/2000 privind modificarea și completarea acestei legi, magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în baza prezentei legi, au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută a lunii anterioare plecării în concediu, care se impozitează separat.
Reclamantei nu i s- acordat acest drept la efectuarea concediului de odihnă pe anii 2003, 2004, 2005 și 2006, întrucât prin acte normative succesive, a fost suspendată aplicarea dispozițiilor art. 411alin. din Legea 50/1996. Aceste dispoziții de suspendare contravin însă dispozițiilor art. 53 din Constituția României, potrivit cărora restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți, nu poate fi dispusă decât dacă această măsură este necesară într-o societate democratică, iar în situația în care se apreciază că această măsură este necesară, ea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, fără aduce atingere existenței dreptului sau a libertății restrânse.
In speță, suspendarea aplicării dispozițiilor legale prin care se recunoaște dreptul la prima de concediu, echivalează cu restrângerea exercițiului acestui drept, fără a fi îndeplinite condițiile impuse de art. 49 din Constituție, și ca atare, textele de lege prin care s-a suspendat acest drept, se apreciază ca fiind date cu nesocotirea normelor constituționale.
Instanța mai reține că dispozițiile Deciziei nr. XXIII din 12 decembrie 2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție nu sunt aplicabile în cauză. Înalta Curte de Casație și Justiție admițând recursul în interesul legii declarat de procurorul general, a stabilit că prima de concediu nu poate fi acordată decât pentru anii 2001 și 2002 întrucât dispozițiile art. 411alin. 1 din Legea 50/1996 au fost abrogate implicit prin OUG 177/2002, dar sub acest aspect se impun câteva precizări:
Prin OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților analizată în decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu s-au abrogat prevederile referitoare la prima de concediu de care beneficiază personalul auxiliar de specialitate. Potrivit art. 50 alin. 2 din ordonanță, la data intrării în vigoare a acestui act normativ, se abrogă art. 411alin. 1 precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică, asimilat acestora, din Legea 50/1996.
Din interpretarea gramaticală a titlurilor celor două acte normative, rezultă fără dubiu că Legea 50/1996 reglementează salarizarea și alte drepturi ale magistraților, dar și ale celorlalte categorii de personal din cadrul autorității judecătorești, iar OUG 177/2002 se referă doar la salarizarea și alte drepturi ale magistraților precum și ale personalului asimilat acestora. Personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, nu face parte din categoria personalului de specialitate juridică asimilat magistraților, prin urmare dispozițiile OUG nr. 177/2002 nu le sunt aplicabile, astfel acordarea primelor de concediu personalul auxiliar pe anii 2003, 2004, 2005 și 2006 are ca temei juridic dispozițiile art. 411alin 1 din Legea 50/1996 care au rămas în vigoare până la apariția noii legi de salarizare a acestei categorii de personal.
In aceste condiții, nu poate fi reținută incidența în cauză a Deciziei nr. XXIII a Inaltei Curți de Casație și Justiție, chiar dacă în dispozitivul acesteia se face referire la magistrați și personalul auxiliar.
În cauză s-a efectuat o expertiză judiciară ale căror calcule nu au fost contestate de către Tribunalul Covasna, care în urma verificării potrivit adresei de la fila 73 specificat că sumele sunt corect calculate de expert raportat la pretențiile reclamantelor.
Având în vedere succesiunea în timp a reglementărilor legale privind salarizarea personalului auxiliar, instanța apreciază că acțiunea reclamantei este întemeiată, și pe cale de consecință urmează a le admite sens în care va obliga pârâții să îi plătească drepturile bănești cu titlu de prime de vacanță aferente anilor 2003, 2004, 2005 și 2006, drepturi care au fost actualizate cu indicele de inflație, conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul, care face parte integrantă din prezenta, potrivit dispozitivului sentinței, precum și actualizarea acestei sume în raport de rata inflației începând cu data pronunțării prezentei până la data plății efective.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Curtea de Apel Brașov și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin recursul formulat, pârâta Curtea de Apel Brașova invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada cuprinsă între 2003 și data introducerii acțiunii, în temeiul art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1657 și excepția lipsei calității procesuale pasive a sa pentru perioada cuprinsă între 1.08.2004 - 1.07.2005, perioadă în care Curtea de Apel Brașov nu avea calitatea de ordonator secundar de credite.
Totodată, a evidențiat faptul că au intervenit suspendările legale succesive ale plăților prin legile bugetului de stat din anii 2001 și următorii, până în anul 2006 inclusiv, din rațiuni de politică economică, financiară și bugetară a statului. Dreptul la prima de vacanță nu poate fi valorificat pentru că în acea perioadă nu a fost niciodată scadent.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul pârât Ministerul Economiei și Finanțelor prin C, sentința este criticată pentru faptul că prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, neexistând raportul de muncă direct între reclamanți și această parte. Totodată se evidențiază faptul că pretențiile reclamanților nu sunt fondate, nefiind nici un temei legal pentru admisibilitatea lor.
Prin recursul formulat, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin PCa solicitat înlăturarea obligării la plata cheltuielilor de judecată, deoarece î cauză nu se poate reține vreo culpă în sarcina sa, având în vedere că ordonatorul principal de credite nu a inclus în proiectul bugetului de stat pe anul 2007 și nici anterior sumele pentru plata pretențiilor solicitate.
Examinând sentința în raport cu actele, lucrările dosarului și cu motivele de recurs, curtea reține următoarele:
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă deoarece potrivit art. 4 pct. x din nr.HG 83/2005 privind organizarea și funcționarea acestui minister, are atribuții privind"fundamentarea și elaborarea proiectului bugetului de stat pentru activitatea proprie, a instituțiilor aflate în subordine". Prin urmare, Ministerul Economiei și Finanțelor, în baza acestei atribuții, re obligația de a cuprinde în bugetul de stat alocat Ministerului Justiției cheltuielile necesare desfășurării activității acestui minister.
Prin pronunțarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a încheierii din data e 21 mai 2007, în dosarul nr. 31/2005, decizia în interesul legii XXIII din 12 decembrie 2005 nu mai cuprinde referiri la situația personalului auxiliar, astfel încât nu mai cuprinde nici dezlegări ale problemei de drept incidentă în speța dedusă judecății care să fie obligatorie pentru celelalte instanțe.
Într-adevăr, astfel cum se reține și prin considerentele încheierii de îndreptare a erorii materiale, nr.OUG 177/2002 a înlăturat dreptul la prima de vacanță începând cu data de 1.01.2003 numai pentru magistrați și personalul de specialitate juridică asimilat acestora, iar nu și pentru personalul auxiliar de specialitate, în privința căruia dispozițiile corespunzătoare din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate abia la data de 5 februarie 2007, odată cu intrarea în vigoare a nr.OG 7/2007.
În consecință, personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor beneficiază de prime de vacanță pentru toată perioada în care legea a prevăzut acest drept care a fost suspendat dacă până la data de 1.01.2007 ulterior nemaiexistând nici cauză de suspendare pentru plata drepturilor legale.
În mod corect, instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, deoarece, pe toată perioada suspendării plății acestor drepturi prin legile bugetare anuale cursul prescripției nu a început. Într-adevăr, potrivit art. 7 din Decretul 167/1958 prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune ori, în speță, dreptul la acțiune s-a născut doar după încetarea cauzei de suspendare a plății drepturilor solicitate prin legile bugetare anuale.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța reține că atât Ministerul Justiției cât și Curtea de Apel Brașov au calitatea procesuală pasivă și calitate de ordonatori principali de credite.
În ce privește obligația de plată a cheltuielilor de judecată se reține incidența în cauză a prevederilor art. 274 alin. 1 Cod pr. civilă în condițiile admiterii în integralitate a cererii de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Covasna.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, recursurile pârâților Curtea de Apel Brașov și Ministerul Economiei și Finanțelor prin C vor fi respinse.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de recurenții pârâți Curtea de Apel Brașov și Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 1368/22.11.2007 a Tribunalului Covasna.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 20 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Maria Carmen Tică Ligia
- - --- - -
Grefier,
Red. - 11.03.08
Dact. - 8.04.08
2 ex.
Red. fond -
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Maria Carmen Tică Ligia
