Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 1947/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1947
Ședința publică din data de 27 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta-reclamantă REGIA AUTONOMA DE TRANSPORT PUBLIC P cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1450 din data de 23 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-pârât domiciliat în P,-, -.37, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus întâmpinare din partea intimatului-pârât.
Curtea față de împrejurarea că recurenta în cuprinsul motivelor de recurs solită judecata cauzei și în lipsă, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta P, a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, sa dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 233,36 lei, reprezentând c/valoarea cantității de 111. pe luna decembrie 2007, precum și la plata dobânzii legale calculata de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că pârâtul, în calitate de conducător auto, a efectuat transport de călători cu autobuzul marca, pe care îl are în primire conform cărții tehnice și normativului de consum, iar în luna decembrie 2007 parcurs 1.400 km. având un consum normat de 994., consumul efectiv realizat fiind de 1.105. rezultând o cantitate depășită de 111., în acest sens Regia emițând la plată către pârât factura nr.7722/30.05.2008 în valoare de 233,36 lei.
A mai arătat reclamanta că potrivit art.39, alin.2, lit.c codul muncii coroborat cu art.4.1 pct.15 din Regulamentul intern și a prevederilor ordinului Ministrului Transporturilor nr.14/1982, conducătorul auto are obligația să exploateze autovehiculul conform instrucțiunilor, să urmărească și să se încadreze în consumul normat înlăturând defecțiunile apărute și timpi de mers în gol, iar când constată că se mărește consumul să ceară în scris conducerii autobazei să repare autovehiculul și să-i stabilească consumul normat.
Pârâtul, deși legal citat nu s-a prezentat în instanță pentru a-și formula eventuale apărări.
Prin sentința civilă nr.1450 din 23.07.2009, Tribunalul Prahovaa respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit notei de analiză și tratare lunară a depășirilor de carburanți din 29.01.2008, a procesului-verbal din 21.07.2008, facturii fiscale din 30.05.2008, pârâtul care își desfășoară activitatea în cadrul societății reclamante, în calitate de conducător auto angajat cu contract de munca pe durata nedeterminata, efectuând transporturi de calatori a înregistrat pe luna decembrie 2007 o depășire la consumul de carburanți de 111., în valoare de 233,36 lei, în condițiile în care a parcurs 1.400 km pentru care consumul normat era de 994, consum ce a fost efectiv de 1.105..
După cum se știe, dispozițiile art.287 codul muncii și art.75 din Legea 168/1999, prevăd că sarcina probei în conflictele de muncă, revine angajatorului care este obligat să depună dovezile în apărare, până la prima zi de înfățișare.
Totodată, disp.art.270 codul muncii stipulează că salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului, din vina și în legătura cu munca lor.
Din probele administrate în cauză, rezultă că pârâtul, în calitate de salariat al reclamantei, îndeplinind funcția de conducător auto a efectuat în luna decembrie 2007 transport de călători cu autobuzul pe care îl avea în primire, înregistrând o depășire a consumului normat de 111. la 1.400 km parcurși, în valoare totala de 233,36 lei, ceea ce înseamnă că pârâtul nu a săvârșit fapta reținută din vina sa, respectiv neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, din nicio probă administrată nerezultând că pârâtul nu și-ar fi îndeplinit sau și-ar fi îndeplinit necorespunzător atribuțiile sale de serviciu, iar depășirea consumului normat de ar fi fost cauzată efectiv de către pârât.
Faptul ca autobuzul primit de către pârât a înregistrat în luna decembrie 2007 o depășire a consumului normat, nu înseamnă în mod automat că pârâtul este vinovat de producerea pagubei întrucât pe de o parte sarcina probei revine reclamantei de a face dovada culpei pârâtului în utilizarea autobuzului și deci în depășirea consumului normat, iar pe de altă parte, nu există niciun act care să ateste că depășirea consumului normat s-ar fi datorat pârâtului, ci dimpotrivă, au existat defecțiuni la autobuz care au determinat depășirea acestui consum.
Apărările reclamantei că pârâtul are obligația să exploateze autovehiculul conform instrucțiunilor, să urmărească și să se încadreze în consumul normat, evitând plecările de pe loc cu accelerații bruște și alte manevre și să sesizeze în scris conducerea pentru remedierea defecțiunilor sunt nefondate, atât timp cât nu exista nicio dovadă care să ateste că depășirea consumului normat se datorează neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu de către pârât și nerespectării normelor tehnice de folosire a autovehiculului, mai ales că reclamanta are obligația să asigure repararea tuturor defecțiunilor înregistrate la autobuze și nicidecum pârâtul.
Pentru toate aceste considerente și având în vedere și dispozițiile art.270 codul muncii, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței primei instanțe, reclamanta a declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală, invocând disp. art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Susține recurenta că în mod greșit a reținut prima instanță că șoferul nu are obligația de a sesiza în scris conducerea unității despre eventualele defecțiuni ale autobuzului, aceasta nefiind prevăzută în fișa postului, în condițiile în care potrivit pct.4.8 și următoarele din fișa atribuțiilor de serviciu, șoferul sesizează revizorul tehnic despre defecțiunile constatate, participă la efectuarea reparației și semnează recepția lucrării efectuate și comanda de reparații, iar potrivit pct.4.12.1, acesta trebuie să realizeze o conducere economică și defensivă.
Totodată, se arată că potrivit art.4.2 pct.15 din Regulamentul Intern, șoferul trebuie să respecte consumurile normate de materii prime, materiale, combustibil, prin luarea tuturor măsurilor necesare pentru evitarea risipei de orice fel și înlăturarea oricărei neglijențe în administrarea bunurilor, aspecte întărite și de prevederile Ordinului nr.14/1982, care la pct.2.1 referitor la " șoferului",
stabilește că acesta sesizează verbal și scris pe foaia de parcurs șeful autocoloanei asupra eventualelor depășiri constatate cu prilejul efectuării alimentărilor.
Se mai susține că prin Ordinul nr.14/1982, la Capitolul 3 pct.3.1.2. se explică modalitatea în care se efectuează proba de consum, condițiile și sectoarele de drum pe care se pot efectua aceste măsurători.
Concluzionează recurenta că, întrucât șoferul efectuează alimentările zilnice de combustibil la autobuzul din dotare, fiind gestionarul de fapt al combustibilului pe toată durata efectuării curselor, acesta este răspunzător pentru gestionarea și încadrarea în consumul normat de combustibil, având obligația să sesizeze în scris depășirile de combustibil ce apar în cursele efectuate.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cerându-se judecarea cauzei în lipsă.
Intimatul - pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de Regia Autonomă de Transport Public P ca nefondat, apreciind că instanța de fond, analizând corect materialul probator existent la dosarul cauzei a pronunțat hotărârea atacată în cauză, nefăcându-se dovada vinovăției sale pentru depășirea consumului de carburanți, aceasta datorându-se defecțiunilor autobuzului condus de el.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
În conformitate cu disp.art.270 alin.1 din codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, iar potrivit alin.2 al art.270, salariații nu răspuns de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Cu probele administrate în cauză, reclamanta nu a făcut dovada neîndeplinirii de către pârât a atribuțiilor ce-i reveneau, cu consecința producerii prejudiciului solicitat a fi reparat pe calea prezentei acțiuni, sarcina probei revenind reclamantei în temeiul art.287 din codul muncii.
Intimatul pârât a refuzat semnarea angajamentului de plată solicitat de recurenta-reclamantă pentru plata contravalorii cantității de 111 l în sumă de 233, 36 lei luna decembrie 2007, apreciind că nu se face vinovat de depășirea consumului de combustibil, conform notei explicative aflată la fila 4 dosar de fond.
La dosarul cauzei nu s-a depus nici o dovadă din partea recurentei privind o eventuală verificare a consumului mediu de combustibil la autobuzul condus de pârât, iar recurenta nu a probat care era gradul de uzură al acestui autobuz, starea de funcționare.
În plus, chiar și modul de stabilire a consumului normat, în raport de Ordinul Ministerului Transporturilor și nr.14/1982, la ale cărui prevederi a făcut trimitere recurenta, este neconcludent, câtă vreme, în mod curent, autobuzele circulă încărcate cu pasageri și nu goale, în condiții de trafic intens, care există în prezent în mediul și care impun dese opriri, mai ales în orele de vârf, crescând și consumul de carburanți.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus-arătate, Curtea privește recursul reclamantei ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incident motivul de modificare a sentinței prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, indicat de recurentă în motivarea recursului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă REGIA AUTONOMA DE TRANSPORT PUBLIC P cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1450 din data de 23 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-pârât domiciliat în P,-, -.37, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 27 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
--- - --- - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
/FA
4 ex. - 26.11. 2009
Trib.P nr-
,
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
