Pretentii civile. Speta. Decizia 214/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.214
Ședința publică din data de 3 februarie 2009
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
: -- -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B,Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2347 din 19 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în -Scăieni,- B, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă SC "" SA, avocat din Baroul Prahova, lipsind intimata-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC"" SA declară că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația recurentei-pârâte că nu mai are alte cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-pârâtă SC "" SA, avocat solicită în principal admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii ca prescrisă. În subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate. În situația în care se trece peste aceste apărări solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate cu obligarea pârâtei la plata sumelor de bani comunicate ca fiind salariul de bază mediu pe societate, cu mențiunea că aceste sume sunt brute. Cheltuielile de judecată urmează a se solicita pe cale separată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalul Prahova venită prin declinare de competență de la Tribunalul Teleorman conform sent.civ.1691/21].03.2008 reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 5630 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate pentru perioada 2005- 2006, cu ocazia Sărbătorilor de Paște și C, actualizarea sumelor în funcție de rata inflației de la data scadenței până la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanta susținut că a fost salariata SC SA până în luna august 2006.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamantă că deși contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006 prevedea suplimentări salariale de Paște și de C, nu a primit aceste suplimentări, ori prevederile art.168 alin.1 din CCM sunt clare și nu lasă posibilitatea unei interpretări ambigue, suplimentările salariale prevăzute cu prilejul și Cului fiind drepturi salariale câștigate și nu pot fi pierdute și desființate prin CCM în urma negocierii cu sindicatul.
În dovedirea acțiunii reclamantul a solicitat proba cu acte.
Prin întâmpinare pârâta SC SA Bai nvocat excepția prescrierii dreptului la acțiune deoarece potrivit disp. art. 283 alin. lit. e Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori ale unor clauze ale acestora, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că drepturile salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, ulterior la data de 31.08.2007 a emis o notă privind precizarea situației primelor de Paște și C prevăzute de art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă al SC SA.
În dovedirea susținerilor din întâmpinare, pârâta depus Contractul colectiv de muncă, sentința civilă nr. 684/14.07.2005 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr.4764/2005, sentințele civile 637/2007, 1084/2007.
Prin sentința civilă nr.2347 din 19 septembrie 2008 Tribunalul Prahova respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, a admis acțiunea formulată de pârâta, în contradictoriu cu pârâta SC "" SA, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 5630 lei brut reprezentând prima de Paște 2005 - 2006 și C 2004 - 2005, sumă ce a fost actualizată conform indicelui de inflație începând cu data scadenței până la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, tribunalul a respins-o, deoarece după cum rezultă din rezoluția de primire cererea a fost înregistrată la data de 12.12.2006, în cadrul termenului de prescripție de 3 ani prev. de disp.art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, obiectul acțiunii constituindu-l plata drepturilor salariale.
Ca urmare în baza art. 137.pr.civ. tribunalul a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că acțiunea este întemeiată, potrivit considerentelor ce urmează:
Reclamanta a fost încadrată la societatea pârâtă SC SA până în luna august 2006 când raporturile de muncă au încetat prin disponibilizare.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004 prevede în cuprinsul art. 168, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C angajații SN SA urmau să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Prin alin. 2 al aceluiași articol, se prevedea ca pentru anul 2003 suplimentările de la alin. au fost introduse în salariu de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul societății pârâte a menținut pe anii 2004-2005-2006 suplimentările salariale prevăzute la alin. al art. 168 din Contractul colectiv de muncă.
Coroborând disp. art. 168 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu cele ale art. 168 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2005-2006, tribunalul a apreciat că părțile semnatare au înțeles sa păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de art. al aceluiași articol din Contractul Colectiv de muncă și în cuprinsul anilor 2004-2005-2006, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
După cum rezultă din probele administrate în cauză, pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce- reveneau potrivit art. 168 alin.l din Contractul colectiv de muncă, întrucât deși avea obligația conform Codului Muncii de a dovedi că a inclus primele de C și de Paște în salariul de bază al angajaților, nu a făcut dovada plății către reclamantă aceste suplimentari salariale de Paște și C pentru anul 2005- 2006, astfel că drepturile salariale se ridica la suma de 5630 lei.
Faptul că în Nota întocmită de Comisia Paritară SA se menționează că voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, nu înseamnă în mod automat că aceste suplimentări au și fost incluse în salariile de bază, cât timp pârâta nu a făcut nicio dovada în acest sens.
Având în vedere ca nu există niciun text de lege care să prevadă că aceste suplimentări salariale sunt neimpozabile, pârâta a fost obligată să îi plătească reclamantei suma sus-menționată din care se va reține CAS 9,5 %, CASS 6,5 % și impozit 16%, iar suma rezultată va fi actualizată conform indicelui de inflație începând cu data scadenței fiecărei sume și pâna la plata efectivă.
Pe cale de consecință, în baza prev. art. 161 alin. din Codul muncii tribunalul a admis acțiunea și a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suplimentările salariale conform CCM pentru perioada Paște și C 2004-2006, constând în primele de Paște și C, respectiv suma de 5630 lei, din care se va reține CAS 9,5 %, CASS 6,5 % și impozit 16%, iar suma rezultată va fi actualizata conform indicelui de inflație începând cu data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă.
În temeiul disp.art.274 cod procedura civilă pârâta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordată reclamantei criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul că reduce suma la care a fost obligată pârâta recurentă la 3623 lei brut, reprezentând prime de Paște 2005 - 2006 și C 2004 - 2005, sumă ce va fi actualizată cu coeficientul de inflație de la data scadenței fiecărei prime, la plata efectivă.
Curtea urmează a menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea lor, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2347 din 19 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în -Scăieni,- B, județul P și în consecință:
Modifică în parte sus-menționata sentință în sensul că reduce suma la care a fost obligată pârâta recurentă la 3623 lei brut, reprezentând prime de Paște 2005 - 2006 și C 2004 - 2005, sumă ce va fi actualizată cu coeficientul de inflație de la data scadenței fiecărei prime, la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi, 3 februarie 2009, în ședință publică.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
- - --- - -- -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.3 ex./_____
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
